Ruga Reeditata

RUGĂ  REEDITATĂ

            …nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine.
           
…trăiesc cu credinţa în Fiul lui Dumnezeu 
           
care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
                                                     
 Galateni 2:20

În tainică rugăciune

Grăbit

M-am dus

Înaintea Domnului

Hotărât să mă plâng

Şi fără sfiiciune

Să îi arăt toate lucrurile

Ce de o vreme

În traista sufletului mucegăit

Le strâng

 

M-a primit bucuros

Şi mi-a îngăduit

Să îi declam pe de rost

Acele plângeri şi temeri

Sub care inima geme

 

I-am spus – ca-ntr-o prelegere –

Că nu mai pot răbda

Şi mi-a arătat cu mâinile deschise

În uimitoare înţelegere

Cât a răbdat El

Pentru nerăbdarea mea

 

I-am spus Domnului

Că mi-e imposibil

Să îndur

Coşmarul existenţei prozaice

Binevoitor

Mi-a declarat că El a stat impasibil

Şi fără de murmur

Sub osânda ce mi se cuvenea

În noaptea adâncă şi fără opaiţe

 

I-am arătat

Că suferinţele sunt reale

Şi nu le mai pot duce

Şi mi-a destăinuit

Că El a purtat

Suferinţele mele

Odată pentru totdeauna pe cruce

 

Copleşit

Şi încercat de groază

I-am repetat Domnului

Că mă avariază

Dureri şi suspine

Ce nu le mai pot suporta

Mi-a răspuns că El, ca Om al durerii

Le-a suportat deja

Când era pironit

Între cer şi pământ

Şi sortit sfâşierii

Când era îngrozit

Pentru mine

 

I-am reproşat

Că nu mai pot înghiţi

Insultele jocurilor

Şi amarul

Şi mi-a răspuns că a băut El

Până la fund

În locul meu paharul

Dezonoarei şi al batjocurilor

 

I-am spus că sunt istovit

Sub imensa, tragica povară

Şi mi-a zis că El n-a obosit

Când pentru mine

A fost săturat

Cu împotriviri până la sânge

Cu tragism şi ocară

 

Disperat

M-am plâns Domnului

Că sunt neînţeles

Şi în curând fiind atât de stresat

O să cad jos pe cărare

Mi-a amintit

Că El a umblat

Sub ucigătoare întristare

Şi sub cel mai intens stres

Când a fost dus să ispăşească

A mea disperare

Ca astfel s-o risipească

Urzind al meu etern interes

 

I-am comunicat Domnului

Că mă simt părăsit

În angoasă, în vină

În profundă rănire

Şi mi-a răspuns că în rănile Lui

Eu am

Acceptare deplină

Iertare şi

Aleasă tămăduire

 

I-am strigat

Că neliniştea nu mi se-alină

Că m-am săturat de viaţă

Şi aştept să se stingă

Elocvent şi mişcat

Mi-a reamintit

Că pentru viaţa mea

Ce o vrea deplină

A-ngăduit morţii

Divina lui faţă

Să o atingă

 

I-am şoptit că inima-mi plânge

Într-o continuă agonie…

Şi El mi-a spus că agonia lumii toată

A fost strânsă

În picurii lui de sânge

Şi în faţa lui plânsă

Iar pentru mine

Iată

N-a rămas decât bucurie

 

Descumpănit

În ruşine

I-am spus Domnului –

Deşi n-aş fi vrut –

Că sunt epuizat de putere

Şi lipsit de-nţelepciune

Cu toate că am viaţă nouă

Nestinsă

Nestricăcioasă şi

Nemaivisată

Nu ştiu – sub destinul nobilat

Nici măcar să trăiesc cum se cuvine

 

Zâmbindu-mi

Cu mâna plasată

Împrejuru-mi ca un careu

M-a binecuvântat

Şi mi-a spus

Că aşa cum a murit în locul meu

Doreşte de-acum să trăiască în mine

Ca în felul acesta

Să trăiesc în sfârşit şi eu

Cu putere nelimitată

Plenar şi entuziast, cu elan

Sub înţelepciune procurată

Prin Duhul ce îmi curge în vine

 

Pe genunchi zăbovind

M-am trezit inundat

De viaţă, răbdare

De pace, putere, iubire

Cum niciodată nu am avut

Şi-n a lui distinsă înţelepciune

Am decis

Şi-am cerut

Ca eu să nu mai trăiesc

Ci doar El să trăiască în mine

           

Deerfield, 23-28 februarie 2006

 Din volumul III, E Rindul Tau de Daniel Chiu

One thought on “Ruga Reeditata

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s