Mostenire

MOŞTENIRE

               O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi,
o frumoasă moşie mi-a fost dată.
                                           
Psalmul 16:6

 

Copilul meu,

 Nu pot să îţi las moştenire averi

            ogoare întinse şi grase

clădiri căţărate spre cer şi luxoase

sau bulgări de aur curat

Dar îţi las un nume     

negârbovit de poveri

şi neatins de stigmat

 

Un blazon al familiei – de alţii râvnit

                  să indice         

                              nobleţea pământului

                              sângele de străveche şi distinsă spiţă

Nu am să îţi las după mine

Dar îţi las moştenire – cum şi eu am primit

Scutul credinţei cu a tainelor viţă şi

Nobleţea spiritului prin naştere de sus înnoit

 

Cufere căptuşite cu comori pământeşti

            evanescente ca norul de vată

N-o să îţi las

            Ci doar un dulap cu sertare

prin care poţi să te îmbogăţeşti

La vreme de nevoie

Deschide-le pe rând pe fiecare

Şi ia fără reţinere din bogăţia lor nesecată

 

Întâi e sertarul credinţei

Ţi-am lăsat-o simplă, dar viguroasă

Apuc-o hotărât şi fă-o stăpână în casă

Ţine-o conform Cuvântului neamestecat

Ca să fii pretutindeni –

la ogor, pe drum şi în piaţă

binecuvântat

 

Apoi e sertarul înţelepciunii

Lumea nu poate să ţi-o vândă

Ştiu că o cauţi                        

atât sub soarele arzător

                cât şi sub razele lunii

                        ca garanţie pentru izbândă

Din conţinutul ei hrănitor

Ia cât doreşti

Dar nu-i uita sursa: E frica de Domnul

Şi se cuvine mereu să ţi-o înnoieşti

 

Tot acolo adastă şi al bucuriei sertar

                        Dacă îl deschizi regulat

Nu vei trăi în zadar

            oscilând între dezamăgiri

            şi existenţiale răniri

Căci vei conştientiza

Mântuirea de vis

                        obţinută prin preţul răscumpărării

Promisiunile mari şi scumpe –

                        toate formulate în scris

                        mai sigure ca soarele-n cer

Şi Providenţa ce te veghează din dosul cărării

 

Nu uita nici al păcii sertar

                ce îţi oferă linişte serenă

                Ai nevoie de ea în tumultul vieţii

Să o aşezi pe fiecare războinică rană

E oferită din belşug

                  celor ce rămân în al credinţei hotar

Vei cunoaşte în timp

că-ntrece orice pricepere umană

 

Pentru a fi

Îţi las patru sertare cu bogăţie reală

Găseşte-le loc în casă

Şi cercetează-le fără sfială

Ca viaţa să-ţi îmbie

            îmbelşugare prin

Credinţă

Înţelepciune

Pace şi

Bucurie

Nu ştiu şi nici nu îţi pot oferi

o moştenire mai aleasă

sau mai necesară

 

Deerfield, 4 iulie 2007
Din volumul IV Invatatorul Iubirii, de Daniel Chiu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s