Abuzand Craciunul

De ce am folosit termenul “Craciun”? Pentru ca, este folosit si intre evanghelici si de data aceasta serveste scopul acestui articol. Da intradevar, se abuzeaza sarbatoarea nasterii Domnului. In ce priveste originea (etimologia) termenului “Craciun”, la link-ul acesta este o explicatie adecvata: http://www.webdex.ro/online/dictionarul_etimologic_roman/craciun.

Cel mai potrivit este sa ne uitam in Cuvant sa re-invatam semnificatia sarbatorii nasterii Mantuitorului.

Craciunul nu este o ocazie de etalare a hainelor scumpe sau a caselor decorate

Pe cand erau ei acolo, s-a implinit vremea cand trebuia sa nasca Maria. Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, L-a infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:6,7)

Este evident ca, Mantuitorul nascindu-se intr-o iesle, a vrut sa ne spuna ca se identifica cu cei saraci. De ce sa nu recunoastem ca majoritatea dintre noi exageram prin imbracamintea scumpa care o folosim si prin decorarea casei dincolo de ce este necesar. Imi aduc aminte de momente autentice de Craciun in saracia din cartierul Rahova din Bucuresti, sau simplitatea sfanta a multor evanghelici din orasul Targoviste inainte de Revolutie.

Imi amintesc cum in tramvaiele din Bucuresti (cu geamuri decorate de ger cu modele cristalizate de apa) se urcau copii rromi care cantau “Steaua”. Desigur ca unii aveau ochii numai spre monede de 10 sau 25 de bani care le dadeau oamenii. Totusi, cei mai multi reuseau sa transmita mesajul nasterii Mantuitorului intru-n fel in care misca pe toti ascultatorii. Cu citiva ani inainte de Revolutie au inceput si evanghelicii sa cante colinde de Craciun.

Acum, majoritatea dintre noi ne-am ajuns, chiar daca mai sunt saraci, numai sunt la nivelul dinainte. Evanghelicii au devenit din ce in ce mai fastuosi, imitand lumea atat in biserica cat si acasa. De multe ori sarbatoarea de Craciun de la bisericiile evanghelice este un spectacol ce dezonoreaza pe Mantuitorul care s-a nascut sarac. Ce ar fi daca bisericile evanghelice care pun un brad de Craciun undeva in fata, sa renunte la obiceiul acesta pagan? Astazi este foarte greu sa mai simnti ceva din bucuria Craciunului. Ce sa mai vorbim de televizoarele care merg cu programe de Craciun ale lumii in casele credinciosilor, in timp ce ei se intretin cu vizitatorii pe subiecte complet straine de Craciun. Asa cum in casa de poposire nu s-a gasit loc pentru Maria si Iosif, si astazi in casele evanghelicilor nu este loc pentru Domnul Cristos cel care trebuie sarbatorit.

Daca vrem sa traim un Craciun autentic, sa vizitam cu smerenie oamenii cei mai saraci ai bisericii, cit si pe vecinii cei mai saraci, chair daca sunt ne-credinciosi. Acolo vom traii bucuria Craciunului. Sper sa nu mergem cu mana goala.

Craciunul nu este o ocazie de imbuibare cu mancare

Si deodata, impreuna cu ingerul, s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand:

“Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui.”

Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: “Haidem sa mergem pana la Betleem si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul.”

S-au dus in graba si au gasit pe Maria, pe Iosif, si Pruncul culcat in iesle. Dupa ce L-au vazut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toti cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau pastorii. Maria pastra toate cuvintele acelea si se gandea la ele in inima ei. (Luca 2:13-19)

Orice femeie care a nascut are nevoie de lichide, de o anumita temperatura in camera, si mai tirziu de mancare mai consistenta. Scriptura nu ne spune ce a avut Maria la dispozitie dupa nasterea pruncului Isus. Oricum, nu a avut abundenta de astazi. Dumnezeu nu a fost luat prin surprindere de nasterea Fiului Sau in ce priveste natura sa umana. Si totusi, Maria primeste in loc de cele necesare primelor ore dupa nastere, doar cuvinte din cer. Aici se aplica ce Domnul Christos spune mai tirziu, ca omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvint care iese din gura lui Dumnezeu.

In atmosfera de imediat dupa nastere, Maria facea doua lucruri esentiale:
1. Pastra cuvintele din partea ingerilor transmise prin pastori, pe care le-a auzit despre pruncul Isus.
2. Se gandea in inima ei la aceste cuvinte.

Invatam de la Maria ce inseamna un Craciun autentic. Craciunul este de dorit sa fie un timp de pastrarea cuvintelor despre Domnul Cristos. Daca Duhul Sfant este liber, si nu este sufocat de abuzul nostru alimentar de care aproape toti ne-am facut vinovati, vom putea si medita la cuvintele despre Domnul Cristos. Imbuibarea este un pacat foarte grav.

Sugerez cititorilor, si imi spun si mie insumi, ca la acest Craciun sa fim siguri ca facem tot ce tine de noi ca Domnul Cristos sa fie cu adevarat Cel onorat. Sunt biserici unde se fac evanghelizari in saptamina Craciunului si este nevoie de post si rugaciune. Sunt biserici care fac studii aprofundate pe text despre nasterea Mantuitorului, si care pot sa iti deschida apetitul pentru Cuvintul studiat intru-n mod expozitional si exegetic. Sunt familii incercate greu ca Iosif si Maria care au nevoie de o mancare calda, putin mai cald in casa, si un cuvint din partea Domnului. Domnul sa ne ajute la aceasta.

Paul Dan

 

 

11 thoughts on “Abuzand Craciunul

  1. Surogate de Crăciun
    Nu trebuie să ai cine ştie ce dimensiune teologică, pentru a sesiza (neputiincios), anual, dimensiunile de neegalat pe care le-a căpătat sărbătoarea Crăciunului, adică a Nativităţii – cum adevărat este ea în lumina biblică. Nu, nu vă gândiţi la vreo trezire spirituală a creştinului român, la faptul că urcă mai aproape de cer după ce a meditat la ieslea Prunclui născut în scutece sărace. Ci, la îmbulzeala de la cumpărături, în ciuda preţurilor plesnite, la banii aruncaţi pe lucruri pe care nu le-ar fi cumpărat cu altă ocazie, la consumerismul excesiv, la spitalele gemând de caraghioşi care au căzut în păcatul îmbuibării, la grătarele încinse în frigul de decembrie (probabil o răzbunare pentru anii comunişti când friptura era tabu pentru populaţia mioritică), la km de caltaboşi înfulecaţi, la bubuielile ca la Verdun, la chiotele ce răsună de la termopanele dintre blocuri până la ferestruicile caselor
    răsfirate printre vii şi livezi…
    Privim atât de dezgustaţi la kitsch-urile care au sufocat nu numai pe mireni, ci chiar şi „feţele religioase” (până şi Papa Benedict s-a-mbrăcat în Moş Crăciun!). Suntem ofuscaţi de substitutele care-L ţin pe sărbătorit, pe Isus Hristos, afară, la uşă, chiar de ziua Sa! Pavoazarea de Crăciun a ajuns aproape asemănătoare cu Halloween-ul: brazi împodobiţi (uneori chiar în biserică!), beteală, globuleţe, lumini, leduri, vâsc, ho-ho-ho-ială, crăciuniţe (!) dezbrăcate, dar cu căciulă de „moş” pe cap, moşi din ciocolată, moşi de închiriat, felicitări aiurea, care n-au nimic în comun cu noaptea sfântă, reni cu nume de import sau autohtone, care trag la sănii… fără zăpadă. Brazi din metal în oraşe, copaci plini cu leduri, costume de moş pentru câini, ba chiar şi ficuşi împodobiţi cu beteală, (cum am văzut chiar azi într-o farmacie)!!! Ce e aia iesle, Prunc, sfinţi părinţi, magi? Afară cu
    actul nativităţii!
    De unde vin toate obiceiurile? Cine le-a introdus, şi de ce?
    În România, nici unul din textele religioase vechi nu menţionează cuvântul Crăciun până în secolul XVI-XVII, fermenul fiind introdus abia după anii 1750, aşa cum aflăm din dicţionarul Academiei (care atribuie numai 3 referiri secolului repectiv, în documentele lui Anonymus Caransebiensis, Pravila lui Matei Basarab sau Crestomaţia lui Gaster, afirmaţii care însă nu s-au putut verifica), ori mai târziu de la istoricul Nicolae Iorga: „ziua Crăciunului care este la leat 25 decemvrie după călăndariul cel vechiu”. De ce au întârziat românii cu acest nume? Simplu: în spaţiul carpato-danubiano-pontic Moş Crăciun nu era cunoscut ca o zeitate a bisericii! Şi, mai logic, el nu era alăturat sărbătorii Naşterii Domnului (E bine sa nu uităm că în Cazania de la Govora din 1642, şi în Cazania lui Varlaam din 1643, întâlnim “Sărbătoarea Născutului”).
    Vâscul, care se vinde prin pieţe, are rădăcini la druizi ori celţi, păgâni care îl considerau plantă sacră (!?), capabilă să vindece bolile deoarece avea virtuţi magice (!). De la obiceiul lor de a umbla cu vâscul (cu crăcile), pe la casele oamenilor, a apărut mai târziu colindul cu sorcova (o cracă cu foi de hârtie colorate!), element care nu are nici o legătură cu creştinismul!
    Bradul de Crăciun (sau „pomul de iarnă” cum e cunoscut de românii mai în vârstă), este de asemeni un elemnet păgân, originar din spaţiul germanic, apărut în jurul anului 1605. Deoarece este veşnic verde, catolicii l-au considerat un substitut al pomului veşniciei din grădina Edenului!!! La început el nu era împodobit decât cu mere sau nuci, apoi cu trandafiri de hârtie. Pentru prima dată „lumina în pom” a fost „pusă” de Martin Luther, care a aprins mai multe lumânări, dorind să arate copiilor pe întuneric cât de frumos este bradul său împodobit. De la lumânările lui Luther s-a ajuns la ledurile de azi, de la trandafiri de hârtie la globuleţele de aur, de la bradul veşnic verde la brazi sintetici! În ţara noastră bradul nu se împodobea niciodată în casele „de români” înainte de anul 1920, obiceiul fiind considerat o sărbătoare nemţească, prezentă doar în odăile saşilor din Transilvania.
    Moş Crăciun, această persoană care „stie totul despre copiii cuminţi” şi vine cu sacul de daruri pe coşul sobei, este o invenţie pur americană, în 1931 Coca-Cola impunându-l pe piaţa de marketing. Dar Santa Klauss (numele american) este la rândul său un substitut al Moşului Nicolae, cel mai darnic dintre sfinţi, care umple ghetele cu bunătăţi! În zelul lor, de a fi „mai catolici decât papa”, unii atribuie acestui nume personajul soţului Crăciuniţei, om rău care a tăiat mâinile soţiei sale după ce a ascuns Pruncul într-un grajd! Oare, un moş simpatic care întruchipează bunătatea, cum este Santa, să fi fost la origini criminal şi maliţios?
    Ca să fie parcă un paradox, dacă la catolici Crăciunul este o zi cu cel mai mare fast, în unele biserici, de altfel intitulate creştine neoprotestante, nu se sărbătoreşte deloc evenimentul! E corect să opreşti sărbătoarea? Nu! Pentru că noi, ca şi „lumina lumii”, trebuie să arătăm acesteia modul în care se sărbătoreşte corect, în care poate fi slăvit Dumnezeu. Altfel, de unde ar şti etalonul exact?
    Nu mă consider un radiolog de moravuri, dar lejeritatea cu care obiceiurile lumeşti au luat cu asalt bisericile creştine mă îngrijorează. Am văzut brazi împodobiţi nu numai în casele fraţilor dar şi în bisericile lor, am văzut „moşi crăciuni” atârnaţi în perdele, coroane (cu/fără vâsc) atârnate la uşile de la intrare, crăci de brad cu beteală pe mese, brăduţi artificiali (mici) pe televizoare (!), instalaţii care luminau ca în Las Vegas, efecte, leduri, licurici, artificii „de milioane” trase în aer (degeaba), căciuli de moş şi sorcove la copii… Şi… mă opresc aici. De unde atâta degenerare, atâta gravă dezarticulare a sensului sărbătorii Crăciunului? Nu cumva din necunoştinţă, nu cumva din ignoranţă? Nu cumva, practicând obiceiurile lumeşti, ajungem ca la Crăciun să ne strângem în jurul sărbătorii şi nu al Sărbătoritului? Să ne strângem în jurul bradului şi nu al Pruncului Isus? Ai
    brad în casă, în biserică, ai atârnaţi „moşi crăciuni” la fereastră, fâlfâie „ledurile” în nopţile de decembrie la dumneata-n sufragerie? Te îmbraci în haine de „moş” pentru a face daruri micuţilor? Dacă-i aşa, te-ai întrebat vreodată dacă toate aceste „tradiţii” îi aduc slavă Pruncului din iesle? Dacă aceste „coji de nucă” îi plac şi Lui? Oare nu cumva, prin practicile noastre, ştirbim (inconştient) din semnificaţia sărbătoririi Nativităţii? Pentru că în spatele bradului de Crăciun, a globuleţelor, a betelei colorate şi a tuturor celorlalte pavoazări stă ascuns satana (aşa cum uneori „în dosul crucii stă diavolul”, cum afirma Cervantes), care nu doreşte decât să fure încă o sărbătoare. Încearcă să iei măsuri, astfel într-o zi, vom da socoteală, de toate zilele irosite cu ocazia acestei sărbători.
    Sărbătoarea Crăciunului vine şi pleacă. Numai Pruncul din iesle va rămâne veşnic! Poţi să alegi bradul, Moşul sau pe Isus? Însă nu-i poţi avea pe toţi!
    Publicat de Nicolae GEANTĂ

  2. Saturnalia:
    25 decembrie era ziua Saturnaliei,
    o sărbătoare în onoarea zeului roman Saturn,
    zi care coincidea cu solstițiul de iarnă.
    Pentru vechile civilizații antecreștine aceasta era ziua nașterii zeilor, când zilele începeau să se lungească, iar omul era binecuvântat prin renașterea naturii. În calendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicată drept ziua nașterii Soarelui, iar biserica creștină a adoptat această dată drept zi de naștere a lui Iisus Hristos spre a îmbina cultura antecreștină cu cea creștină și spre a-i converti pe oameni la creștinism.

    • era vb. de zeitati solare masculine(alte ex.:horus mitras,etc).sa nu uitam ca diavolul a stiut dintotdeauna cate ceva(nu totul),asa ca si-a pregatit terenul.azi internetul colcaie de filmulete semidocte(lucruri tari pt minti slabe) care demonstreza cum “mitul” Iisus a fost copiat dupa acessti zei,cu alte cuvinte un arhietp reinventat si cum biserica(a se citi catolica)a facut totul sa ascunda asta.deci, nu ar fi cu mult mai simplu daca ,crestinii autentici ar abandona cu totul craciunul?

  3. Bun articolul, ma bucur ca am dat peste acest blog. Totusi o corectie trebuie facuta. Anume ca Domnul Isus nu S-a nascut in iesle, Biblia spune ca a fost pus in iesle. Luca 2:7 spune ca Maria a nascut pe Domnul, L-a infasat in scutece, apoi L-a pus in iesle. E greu de crezut ca Maria ar fi nascut in iesle. Ideea ca s-a nascut sarac ramane valabila, dar am ramas toti cu aceasta influenta populara ca “Isus S-a nascut in iesle”. S-a nascut intr-un adapost pentru animale.
    Mai este un mit care circula in jurul acestui eveniment, si care ii priveste pe magi. Multi cred ca magii au venit sa se inchine Pruncului la nasterea Lui, insa Biblia nu doar ca nu spune acest lucru, ba chiar sugereaza ca magii s-au inchinat lui Isus pe cand El avea cam 2 ani. Matei 2 incepe spunand ca magii au venit la Ierusalim dupa nasterea Lui, apoi in versetul 11 spune ca ei au intrat “in casa”, ceea ce ne spune clar ca nu s-au inchinat lui Isus odata cu pastorii, asa cum vedem adeseori in filme sau chiar auzim in predici sau scenete de la scolile duminicale. Matei 2:16 cu Irod dand porunca de ucidere a tuturor pruncilor de pana la 2 an ar sugera ideea ca Isus avea aproximativ 2 ani, deci magii n-au venit nicidecum sa I se inchine imediat la nasterea Lui.
    Nu mai stim nici macar sa citim Biblia astazi, daramite sa mai facem exegeza. Tot asa este si cu Ilie si carul de foc, daca intrebi 100 de crestini, 99 (daca nu chiar 100) zic ca in Biblie scrie ca Ilie a fost luat la cer intr-un car de foc. Dar 2Regi 2:11 zice ca Ilie a fost luat la cer intr-un vartej de vant, carul si caii de foc doar l-au despartit de Elisei.
    Sigur ca nu conteaza asa de mult detaliile astea marunte, dar ce ne facem cand detaliile conteaza, daca obiceiul nostru este sa ne lasam dusi de valul datinilor lumesti?

  4. Fr . Dan cred ca ar trebui odata si o data desfintat acest mit al Nasterii Domnului de Craciun. Craciunul era o sarbatoare pur pagana inainte de a se naste Cristos Domnul. Expresii de genul ,, aduceti-L pe Cristos inapoi in Craciun ” sunt ridicole.Argumente aduse pe fond sentimental nu tin loc de adevar .Daca se doreste sa se vada nasterea Domnului (cu aproximatie ) dupa o baza scripturala ea exista.

    Prima varianta : poti calcula varsta cuiva daca sti data morti si cati ani a trait. Data morti Domnului a fost 14 Nisan (inceputul lui Aprilie dupa calendarul ce il avem noi )………

    A doua varianta de calcul este in functie de ceata lui Abia care slujea la Templu si nasterea lui Ioan Botezatorul. Ioan a fost mai in varsta cu 6 luni ca Isus Domnul. Evreii pot lamuri repede luna cand ceata lui Abia trebuia sa implineasca slujba sfanta in Templul Domnului .

    Multa pace!

    • Excelent acest adevar,frate Aurel,cine s-a gandit la aceste doua variante?Cred ca avem destule dovezi graitoare care ne dovedesc ca “craciunul”este un “rasad” pe care nu l-a sadit tatal din ceruri in mijlocul crestinismului.Ci este o datina luata din paganism….asa cum sunt si altele in crestinism.

  5. Niste credinciosi de la Adunarea Crestina Felix din Bucuresti, au vizitat multe inchisori din tara acum chair inainte de Craciun. Ei au distribuit dulcuri la detinuti, le-au vestit Evanghelia is le-au spus despre Domnul Isus, si au dat 2,000 de Noi Testamente.
    Acesta este un motiv bun de a ne bucura.

    Horia Azimioara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s