El era strapuns pentru rebeliunea noastra, zdrobit pentru perversiunea noastra

Titlul acestui articol pare putin socant, dar versetul 5 din Isaia 53 are doi termeni “pacat” si “faradelege” care pot fi tradusi si in felul aratat mai sus, ca “rebeliune” si “perversiune”.

Dar El era străpuns pentru păcatele (rebeliune/pesha`) noastre, zdrobit pentru fărădelegile (perversiune/`avon) noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. (Isaia 53:5)

Acum sperand ca interesul cititorului a crescut pentru o incursiune Biblica in Isaia 53, o sa abordam capitolul de la inceputul lui.

Cultura greco-romana cat si traditia talmudica au paralizat credinta evreilor contemporani cu Cristos

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cui i s-a revelat braţul Domnului? (v.1)
Intrebarea aceasta o pune Isaia in mod profetic, dar este preluata de Ioan in Evanghelia sa: Măcar că făcuse atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: ,,Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” (Ioan 12:37,38)

De ce evreii nu au crezut in ce li se vestise, si nu l-au recunoscut pe Mesia? Problema era la nivel de leadership. Marii preoti ai lui Israel erau practic atei, negand existenta ingerilor si a duhurilor. Mai mult, ei erau mari admiratori ai culturii greco-romane. Pe de alta parte, fariseii, buni cunoscatori ai Scripturii ridicasera invatatura Talmudului si a doctrinelor rabinice la un nivel superior Scripturii.
Ignorarea lui Mesia ca rezultat al influentelor pagane sau a unui iudaism bazat pe traditia umana, a dus la anihilarea credintei maselor de evrei contemporani cu Cristos.

Astazi lucrurile nu sunt mult diferite. Influenta covarsitoare a culturii contemporane care este infestata de ocultism, cat si un crestinism strain de doctrinele harului, are ca consecinta nasterea unei generatii care are o forma de evlavie dar ii tagaduieste puterea. In acelas timp, asa cum saducheii si fariseii au deraiat iudaismul scripturistic, astazi la fel, presedinti de denominatii, decani de seminare teologice din lumea intreaga, profesori de teologie, deturneaza crestinismul Biblic. Ce am spus aici nu este o generalizare. Dumnezeu are printre cei mentionati si oameni deosebit de evlaviosi.

Cristos a ignorat aroganta elitei religioase a vremii sale,
dar a cultivat relatia cu Tatal Sau.

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr’un pămînt uscat. N’avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n’avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă (Isaia 53:2,3)

Pamantul uscat de care vorbeste Isaia referindu-se la mediul social in care s-a nascut si a crescut Cristos, avea complexitatile lui. Mantuitorul alterna intre lucrarea din nordul Israelului in Galilea, si lucrarea din sud in Ierusalim si Iudea. Niciuna din aceste regiuni nu ii erau favorabile. Galileenii amestecasera iudaismul cu influentele siriene, romane, grecesti. De aceea regiunea era numita si Galilea neamurilor. Pe de alta parte, in Iudea, templul de la Ierusalim era stapanit de saduchei si farisei care ii purtau un constant razboi teologic si psihologic. Sa nu uitam saracia in care El a venit pe lume. Parintii Lui au adus jertfa saracilor (2 pui de porumbei) cind pruncul Isus a fost adus la templu (Luca 2:24). Mai mult, Cristos Domnul permanent a inchiriat lucruri: barca altora, casa altora, magarusul altora, mormantul altuia.

Noua ne place sa teoretizam pe marginea vietii de provizorat a Domnului nostru, dar lucrurile acestea l-au marcat in umanitatea Lui, spunand insotitorilor sai ca Fiul Omului nu are unde sa isi plece capul.

Pe de alta parte, Omul Isus Cristos este descris de Isaia ca neavand frumusete sau stralucire. Intru-n cuvant, nimic care sa ii faca pe contemporanii lui sa il admire in ce priveste exteriorul Lui. Era un om obijnuit. Pe vremea Lui, romanii excelau in arta razboiului iar liderii religiosi abundau in haine scumpe si bogatie. Evreii de rand erau impresionati de astfel de oameni. In consecinta Cristos a fost dispretuit si nebagat in seama. Desigur ca oamenii Il cautau pentru rezolvarea urgentelor lor sau sa asculte o predica buna, dar dupa aceea se intorceau la lucrurile pe care ii atrageau.

Astazi credinciosii care sunt oameni obijnuiti dar evlaviosi, sunt ignorati ca si Domnul Cristos. Ca sa ai trecere in bisericile de astazi, inclusiv din Romania, trebuie sa ai ceva care sa impresioneze, fie fizic fie material. De aceea bisericile au devenit locuri de concurenta in indecenta, telefoane mobile si masini.

Solutia lui Cristos pentru o viata de permanent antagonism a fost sa isi mute asteptarile de la oameni la cultivarea partasiei cu Tatal Sau ceresc. Propozitia “El a crescut inaintea Lui” are deci o forta iesita din comun. Aici este secretul supravietuirii intru-n context ostil. Astazi majoritatea dintre noi traim inaintea oamenilor, anturajului, sau a fratilor de la biserica. De aici apare si concurenta, si invidia, cu toate consecintele de rigoare. Reprosul Domnului Cristos in legatura cu ce discutam aici suna foarte culpabilizant: umblaţi după slava, pe care v’o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine dela singurul Dumnezeu (Ioan 5:44)

Domnul Cristos nu a pastrat ranchiuna fata de cei care l-au ignorat si dispretuit

Totuş, El suferinţele noastre le -a purtat, şi durerile noastre le -a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. (v. 4-5).

Noi toti suntem ranchiunosi, desigur la nivele diferite. Aceasta este natura noastra umana cazuta. El a fost diferit. Era Omul perfect si Dumnezeu deplin. El nu a avut resentimente. Asta nu inseamna ca nu a urat pacatul sau ca nu a dat pe fata ipocrizia.

Termenul “totusi” din versetul de mai sus este o conjunctie adverbiala, adica este un adverb care leaga ideile dinainte cu ce va urma. Ideile dinainte au deaface cu prostia si aroganta noastra si cu lezarea personalitatii perfecte a Fiului Lui Dumnezeu. Cuvantul “totusi” are ascuns in el dragostea neconditionata a Domnului Cristos fata de noi toti. O alta traducere pentru acest cuvant ar putea fi “sigur”. Altfel spus, putem citi asa: “sigur El a purtat…” Ce comfort aduce acest lucru!

La cruce, Mantuitorul a luat asupra Lui intreaga decadere umana, fizica si spirituala: suferinte, dureri, rebeliune si perversiune. Aceste patru cuvinte descriu epava numita “omul pacatos”. Rezolvarea era una singura, transferarea decaderii fizice si a pacatelor asupra Lui. Acesta este un principiu fundamental in teologie care se numeste substitutie. Cristos ne-a substituit, adica ne-a inlocuit atunci cind mania Lui Dumnezeu s-a exercitat impotriva pacatelor noastre. Consecinta a fost strapungerea cu cuie si sulita, si zdrobirea Lui sufleteasca, cind Tatal l-a parasit temporar, cu pacatele lumii asupra Lui.

Poate printre cititori sunt si citiva care doar simpatizeaza cu Crestinismul, dar nu au siguranta vietii vesnice. Acestora le spun urmatorul lucru: sigur El a purtat la cruce si durerile tale impreuna cu rebeliunea ta, si perversiunea ta. De aceea ai indrazneala si incredete in jertfa Lui care este singura cale de eliberare de pacat, blestem, si iad. Daca ai facut o hotarire sa crezi in jertfa Lui, scrie-mi.

A Domnului sa fie gloria!

Paul Dan

9 thoughts on “El era strapuns pentru rebeliunea noastra, zdrobit pentru perversiunea noastra

  1. De departe asta e cel mai frumos si ziditor articol de pe blog. Cata satisfactie si extaz sufletesc sa citesc ceva despre Isus cel drag al meu, Stapanul sufletului meu..!!.. 🙂

    Vorbind prea mult impotriva intunericului, riscam sa vorbim prea mult tocmai despre… intuneric, facandu-i practic o favoare. Dar cand lumina straluceste in intuneric, acesta isi pierde sensul si existenta. Cea mai eficienta condamnare a intunericului este simpla prezenta a luminii si chiar cresterea umblarii in lumina.

    Asa mult mi-ar placea sa mai citesc articole explicative cu privire la Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca fac mult bine sufletului meu si cred ca si altora!

    Va doresc o zi superba si.. “Hristos a inviat!!!” 😉

    • iti recomand Atributele lui Hristos , doua volume , de AWTozer,
      aditura Perla suferintei…autorul este un vesnc indragostit de Dumnezeu-
      si a avut o viata plina de Hristos:
      odata se ruga intr-o camera inainte de a incepe slujba,
      dar “convorbirea” a devenit atit de vie, incit a uitat sa mai coboare sa predice ;
      cind a coborit a spus ca a intirziat pt ca a stat de vorba cu un prieten-
      desi a trait in USA, a trait modest, iar pe cei sapte copii, sase baieti si o fata, i-a invatat de mici smerenia si traiul in modestie.
      Minunat om a lui Dumnezeu, reda atit de profund multe aspecate ale trairii noastre aici jos;
      el spune ca vrea sa facem totul pentru ca oamenii sa se indragosteasca iar de Hristos, sa-I vada Maretia, Sfintenia, Lumina.

      • Tozer e un extraordinar om al lui Dumnezeu. Sugestia si dorinta mea era ca si aici pe blog sa fim ajutati sa ne indragostim de Dumnezeu… 😉

    • Aveti dreptate, centralitatea suferintelor Domnului Cristos este absoluta. Am multe articole de teologie Biblica care le-am gandit in timp ce studiez Scriptura, dar a fost necesar sa raspund la valul acesta de erezii. In ce priveste abordarea ereziilor, este un lucru care il face in primul rand Cuvantul Lui Dumnezeu, si de aceea il fac si eu. Este inevitabil deoarece traim intr-o lume care zace in cel rau.

      Hristos e viu!

      • Cu siguranta am putea presupune ca avem chemari diferite din partea lui Dumnezeu si as vrea sa nu-mi dau cu parerea in privinta modului in care faceti apologetica. Ce spun doar e ca ma folosesc de un indicator personal atunci cand citesc diferite articole: daca ma fac sa-L indragesc mai mult pe Isus sau nu, caz in care raman cu dezgust, ca reactie pur personala. In rest, am partea mea de admiratie pentru pasiunea cu care faceti ceea ce intelegeti ca trebuie sa faceti si sper doar ca fiecare dintre noi sa fim gasiti intr-un final ca ispravnici credinciosi in lucrurile incredintate fiecaruia dintre noi in parte, nu-i asa?

        Va multumim inca o data pentru aceste ultime articole atat de… cristocentrice si hranitoare, la care, sincer, mai revin sa-mi hranesc sufletul. Mai mult decat orice avem nevoie de Scriptura. Sunteti un om binecuvantat.

        • Ati spus urmatoarle: “Va multumim inca o data pentru aceste ultime articole atat de… cristocentrice si hranitoare, la care, sincer, mai revin sa-mi hranesc sufletul.”

          A Domnului sa fie slava pentru ce este bun in articolele despre Isaiah 53. El mi le-a pus pe inima, si eu insumi continui sa reflectez la acest capitol. Retineti ce am scris Asa cum stim, Isaia 53 incepe cu o intrebare, dar si aici la mijlocul capitolului mai apare una: cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamintul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu? Aceasta intrebare are in ea dezamagire, tristete. Verbul “a crezut” mai poate fi tradus cu “cine a meditat?”, “cine a reflectat sau considerat?”

          Asa este, revenim sa meditam la suferintele Mantuitorului, ele fac obiectul reflectiei nu unei abordari superficiale.

          Paul Dan

  2. Domnul sa va binecuvanteze cu intreaga familie. Hrana data de dumneavoastra este foarte consistenta. Multumesc pentru ea. Hristos este viu!. Gabriela Puia

  3. Sa se indure Domnul de noi , sa ne ajute sa ne detasam de uriciunile vremii;
    care ,fiind promovate in biserica,mi-au facut mult rau duhului meu;
    ma bucur ca sunt frati care au avut curaj de la Domnul sa se retraga din Biserica locala;
    astept si eu un moment al adevarului in localitate.
    Paul Washer spune ca “noi confundam Mireasa cu biserica locala;
    care e un loc unde caprele sar in fata cu obraznicie si-si fac programul lor , silind si oile sa se tina dupa ei, sa mearga pe drumul lor”
    dar vor da o mare socoteala, pentruca Dumnezeu isi ocroteste turma SA mica si portile locuintei Mortilor n-o vor birui.
    Azi mi-a recomandat o sora predica sa “Zece erori ale Bisericii Moderne” a lui Paul Washer,pe Resurse crestine.
    Eu vad ca nu mai este Adunare ci adunatura;
    nu stiu cite biserici mai sunt conforme cu lumina Cuvintului si cite au avut tinut piept sa nu lase pacatul amestecului cu lumea sa patrunda in biserica, dar cei care sunt Mireasa vor fi paziti de care Dumnezeu.
    Mi-e dor de Dumnezeu in Adunare, de simplitate.
    Parca acolo lipseste EL mai mult, in natura macar IL vezi deslusit ca nu te omoara fratii cu programul artistic, cu scenetele cu copiii, cu muzica fara muzicalitate si mesaj.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s