Cuvinte de incurajare inainte de cruce, Isaia 50:4-11

Introducere: 

Noul Testament reda ce s-a intimplat cu Domnul Cristos inainte si in timpul crucificarii, interogatoriul la care a fost supus, vorbele pe care El le-a spus, dar nu ni se spune ce gindea El. Aici insa ne ajuta proorocii Vechiului Testament, in special Isaia. Desigur ca ei in mod profetic expun doar fragmente din gandirea Mantuitorului, care totusi pentru noi inseamna enorm.

Cuvantul Domnului Cristos personal te ridica din criza cea mai adinca

“Domnul Dumnezeu mi-a dat o limba ca unui invatat (limmuwd) ca sa stiu sa spun un cuvant celui epuizat (ya eph). El imi trezeste urechia ca sa ascult cum asculta un ucenic.” (v. 4)

In versetul de mai sus Cornilescu a tradus “o limba ca unui invatat” cu “o limba iscusita”, iar termenul “epuizat” (ya eph) cu expresia “doborat de intristare”. Daca contextul capitolului ar fi fost mai linistit, ar fi mers parafrazarea aceasta cu “doborat de intristare”, dar epuziarea de care vorbeste Isaia aici sunt, agonia maltratarii Mantuitorului inainte de cruce, cat si suferintele de la cruce. Inca un detaliu interesant in acest verset, termenii “invatat” si “ucenic” sunt exprimati de acelasi cuvant in original.

Multi dintre noi trec prin perioade de epuizare fizica, emotionala, intelectuala, dar remediul se afla in Cuvantul pe care ti-l spune Domnul Cristos personal, care a simntit epuizarea in mod suprem. De aceea credinciosii au nevoie de reflectie serioasa la Cuvantul scris a lui Dumnezeu.

Observati ascultarea si dispozitia Fiului fatza de Tatal: “El imi trezeste urechia ca sa ascult cum asculta un ucenic.”(v. 4). Fiti siguri ca Tatal cel ceresc vrea sa faca acelasi lucru cu noi; sa ne spuna ceva din Cuvant, sa ne dea un indemn sfant. Dar pentru multi, ipadul, computerul, tv, internet, facebook, twitter, au luat locul lui Dumnezeu.

Este remarcabil ca mai mult decat il cautam noi pe Dumnezeu la inceputul zilei, El ne cauta pe noi, si ne trezeste urechia ca sa ascultam ca ucenici.

Cind am vorbit despre un “cuvant salvator a lui Cristos care te scoate dintr-o stare agonizanta”, nu am vorbit facand filozofie din fotoliu, ci am trecut prin situatii reale si stiu ce inseamna autoritatea Cuvantului Lui in viata mea, cat si in viata altora care iubesc Cuvantul Domnului.

Torturarea Mantuitorului prin abuz fizic si biciuire profetita de Isaia

“Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M’am împotrivit, nici nu M’am tras înapoi. Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări. Dar Domnul Dumnezeu M’a ajutat; de aceea nu M’am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” (v.5-7)

Iata cum profetia lui Isaia a fost implinita de Domnul Cristos asa cum descrie Noul Testament:
“Atunci marele preot şi -a rupt hainele, şi a zis: ,,Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?“ Toţi L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea. Şi unii au început să -L scuipe, să -I acopere faţa, să -L bată cu pumnii, şi să -I zică: ,,Prooroceşte!“ Iar aprozii L-au primit în palme.” (Marcu 14:63-65)

“Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să -L biciuiasca.” (Ioan 19:1)

Cum a facut fatza Domnul Cristos la asemenea biciuire in urma caruia multi mureau? Cum a rezistat rusinii publice aduse de marii preoti si Pilat? Versetul 7 ne spune atit de direct: “dar Domnul Dumnezeu m-a ajutat”. Iata ce se intimpla in sfera lucrurilor nevazute cind El trecea prin tortura inainte de cruce, Tatal era alaturi. Mai mult, Domnul Cristos s-a impotrivit esecului si slabiciunii facandu-si fatza ca un cremene.

Felul in care El a invins rusinea publica ne-o spune Evrei 12:1,2
“Şi noi, dar, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”
Este admirabil cum rusinea poate fi invinsa prin dispret. Sa invatam sa dispretuim rusinea cand suferim pentru El in circumstantele vietii sofisticate contemporane. Dispretul are mai multa fortza decat rusinea. Sa il folosim adecvat.

Impotriva Domnului Cristos au fost aduse acuzatii grele pe cruce
din partea oamenilor si a Celui Rau, dar El nu a sucumbat

“Cel ce Mă îndreptăţeşte este aproape: ,Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfăţişăm împreună!` ,Cine este protivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!`Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osîndi? Într’adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia îi va mînca.” (Isaia 50:8,9)

In momente de slabiciune fizica, acuzatile si condamnarile pot avea efect devastator. Iata un exemplu de acuzatii malefice: “Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: ,,Tu, care strici Templul, şi -l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!“Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrînii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau:,,Pe alţii i -a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El! S’a încrezut în Dumnezeu: să -l scape acum Dumnezeu, dacă -L iubeşte. Căci a zis: ,Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!“ (Matei 27:39-43)

Versetele 8 si 9 pe care le discutam aici, mai contin un element crucial pe care Pavel il ia si construieste pe ele acel final glorios din Romani 8 unde credinciosul justificat prin credinta in jertfa lui Cristos respinge orice falsa acuzare. O sa dau versetele din Romani mai jos, dar acum vreau sa remarc acest lucru de o importanta incomensurabila: cand Dumnezeu ne indreptateste nici cei mai perspicace acuzatori, nici Cel Rau, nici constiinta noastra, nu ne pot condamna.

Iata ce spune Pavel bazat pe versetele 8 si 9 din Isaia 50.

“Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n’a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L -a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pîră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care -i socoteşte neprihăniţi!Cine -i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:31-34)

Iadul este destinul vrasmasilor nepocaiti a lui Cristos

“Într’adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia îi va mînca.” (v. 9)
O haina mancata de molii care se desface in zdrente este una din cele mai deplorabile scene. Este ceea ce caracterizeaza iadul- degradare totala, dar nu disparitie. Bineinteles, chinuri cumplite dincolo de imaginatia noastra insotesc existenta in iad.

Cristos, Robul Domnului, cheama pe cei confuzi sau nemantuiti la credinta in Dumnezeu

“Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întunerec şi n’are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!” (v.10)
In vremuri ca acestea de criza, una din cele mai valoroase lucruri este temerea de Dumnezeu. Totusi putini evanghelici mai dau dovada ca se tem de Dumnezeu dupa felul cum isi traiesc viata. Domnul Cristos asigura pe cei ce se tem de Dumnezeu si se incred in Numele Domnului, ca vor biruii, asa cum si El s-a bizuit pe Dumnezeul lui in momentele coplesitoare ale torturii si pe urma ale crucii.

Poate printre cei ce citesc acest articol sunt si acei confuzi cu privire la mantuirea lor, sau in deruta in viata lor de credinta. Ii indemn la temere de Dumnezeu si incredere in Numele Domnului. Cu siguranta se va produce o schimbare deoarece Cuvantul Lui Dumnezeu nu ramane fara rod.

Cei ce ignora sfatul Robului Domnului se declara autosuficienti dar vor avea un final de eterna durere

“Iar voi toţi, cari aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe cari i-aţi aprins. Din mîna Mea vi se întîmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri (ma`atsebah).” 
(v. 11)

Versetul 11 este a doua avertizare cu privire la o eternitate de iad pentru cei care resping suferintele Robului Domnului. Acestia pot fi nu numai cei necredinciosi, dar si falsii credinciosi din bisericile evanghelice care umbla in lumina focului lor, adica traiesc viata din resurse propii, se multumesc cu o falsa iluminare spirituala, si le lipseste regenerarea adusa de Cristos. Acestia sunt credinciosi de duminica, cu vieti conduse de divertisment, materialism, imbracaminte indecenta, o viata de pacat si autoabuzare.

Termenul “dureri” din acest verset are un inteles foarte precis in original. Este vorba de iad. Ma`atsebah este un loc de durere, teroare. Altii au tradus cu “torment” sau “tortura”.

Domnul sa se indure si sa mantuie pe multi copii de credinciosi pe care ii asteapta tormentul iadului daca nu se pocaiesc.

Pastor Paul Dan

Advertisements

One thought on “Cuvinte de incurajare inainte de cruce, Isaia 50:4-11

  1. Pace frate Dan Paul,
    de cateva zile mi-a pus Domnul pe inima sa studiez cum Domnul Isus Cristos a luat chipul de rob, Robul Domnului. Acest articol de pe blog si cel din Isaia 53 ma ajuta mult. Isaia 42 vorbeste din nou despre Robul Domnului iar in Psalmul 22 aflam inca cateva fragmente de ce a simtit si gandit Domnul cand era tintuit pe cruce. El a avut o ascultare desavarsita fata de Tatal din ceruri, macar ca era deopotriva cu Dumnezeu. Aici intradevar aflam exact cum a rezistat cum a facut fata torturilor si abuzurilor: “dar Domnul Dumnezeu m-a ajutat”. Am ascultat intr-o predica ca Domnul a luat chipul de rob din categoria cea mai de jos “dulos”. Robul acesta nu avea nimic al lui. In vremea aceea si robii aveau mai multe ranguri. Cei mai importanti erau robii Cezarului, care poate mai multe drepturi si atributii decat multi oameni simpli si liberi din Roma. Pavel se declara rob de bunavoie a lui Cristos, rob al Imparatului intregului univers.
    Si noi suntem chemati sa fim deasemenea robi a lui Cristos, sa ascultam in totalitate de Domnul nostru. Apostolul Pavel ii spune lui Timotei: “Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.” 2 Timotei 2 24-26.

    Domnul sa va ajute si sa va intarasca in lucrarea si lupta pe care o duceti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s