Cand ( fostii) Ortodocsi ne atrag atentia

Din ce in ce mai mult, evanghelicii isi permit libertati care sunt criticate de credinciosi care au fost ortodocsi cautatori, si care prin intoarcerea la Dumnezeu au devenit membrii in biserici evanghelice din Romania si din afara. Acestia venind in bisericile noastre, se asteptau sa vada ca cel putin in viata de biserica, lucrurile sunt mai bine ca la ortodocsi. Spre stupoarea lor, evanghelicii in multe ocazii se manifesta mai lumesc decat ortodocsii. Multi evanghelici isi fac iluzia ca daca au devenit buni in a spune versete, si a fi in stare sa duca o discutie cat de cat teologica, pot sa traiasca oricum. Ei bine, nu e asa!

Unul din fostii ortodocsi cautatori, pe nume Simion Ioanas, care frecventeaza o biserica evanghelica in America, este aproape revoltat de ce vede in bisericile evanghelice, si a scris articolul care urmeaza.  

Urmariti Sfintirea!

Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe Domnul.
(Evrei 12:14)

Sfintirea are un rol important, chiar vital, in viata noastra de crestini, de aceea doresc sa incercam sa intelegem ce inseamna sa urmarim sfintirea. Sa fi sfant inseamna curat si pus deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu. Curatia este prin Jertfa Domnului si punerea deoparte prin puterea Duhului Sfant. Biblia prezinta cerinta de sfintenie pentru toti copii lui Dumnezeu, Dumnezeu spune “Fiti Sfinti caci eu sunt sfant”.

Thomas Brooks spune:  “Harul mântuitor îl face pe un om să vrea să-şi lase păcatul cum un sclav vrea să-şi părăsească galera, un întemniţat, temniţa lui, sau un cerşetor, zdrenţele lui! Cum căldura se opune frigului, lumina, întunericului, tot aşa harul se opune păcatului. Focul şi apa poate vor ajunge odată să convieţuiască în acelaşi vas, dar niciodată harul şi păcatul în aceeaşi inimă.”

In crestinism sunt multe concepte extreme cu privire la sfintire sau sfinti. O sa incerc sa le amintesc la inceputul acestui mesaj, cu scopul de-a intelege mai bine adevaratul sens al conceptului de sfintire:

– Canonizarea sfantului, cuprinde un complex de criterii in contextul cultelor istorice: moartea ca martir, suferinta pentru Hristos, cea mai inalta traire morala si religioasa, savarsirea minunilor, ne-stricaciunea trupului dupa moarte.

– Pentru ortodocsi iesirea din starea de nesfintenie (pacatosenie), se face prin indumnezeire, care este inteleasa de ortodocsi si ca mantuire

Atanasie din Alexandria rezumă acest concept astfel: “Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca noi să ne facem Dumnezeu “.
Călătoria spre îndumnezeire include multe forme de practică: Trăirea în comunitatea bisericii şi participarea cu regularitate la Sfintele Taine şi, în special Euharistia, si “rugăciunii inimii” (“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine” şi “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” ). Rugaciunea inimii este adesea repetată atât de mult cât poate fiecare ca o parte componentă a exerciţiului ascetic personal. Rugăciunea este spusă ca o mantra, la început cu voce, mai târziu cu voce joasă sau în minte, adesea cu ajutorul unui şirag de mătănii. Asceza cuprinde postul, sărăcia ,monahismul, si anumite canoane.

Vreau sa amintesc cateva adevaruri Biblice cu privire la sfintire:

1.   In concept Scriptural, sfintirea, este mantuirea de sub puterea de robie a pacatului, proces care are loc in timpul vietii credinciosului sau in prezent (Fil.1:6, Fil.2:12-13 )

Filipeni 1:6 Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

Filipeni 2:12-13 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fosta ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă,după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

2.   In conceptul Scriptural, sfintirea credinciosului este determinata de Dumnezeu, de prezenta Duhului Sfant in viata omului. Petru, apostol al lui Isus Hristos, catre alesii care traiesc ca straini, imprastiati prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia, dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal, prin sfintirea lucrata de Duhul spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Hristos: Harul si pacea sa va fie inmultite! (1 Petru 1:1-2) Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.(2 Corinteni 3:18)

3.   In conceptul Scriptural, sfintirea credinciosului este determinata de ramanerea in Hristos Isus.
Ramaneti in Mine, si Eu voi ramane in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce rod de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduceti rod, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic. (Ioan 15:4-5)

Omul este curatit prin jertfa Domnului Isus, El ca Mare Preot este Cel care mijloceste pentru noi la tronul de har al lui Dumnezeu.

4.   In conceptul scriptural sfintirea are ca rod partasia firii dumnezeiesti sau prezenta omului nou in noi
Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. (2 Petru 1:3-4).

Cum sa urmaresc sfintirea mea ca si credincios?

Urmarirea sfintirii nu inseamna ca eu am puterea sa ma sfintesc pe mine, ci inseamna ca eu, datorita actiunii lui Dumnezeu din viata mea, ma supun cu totul lui Dumnezeu, adica ma daruiesc trup, suflet si duh, Lui si urmaresc voia Lui in toata viata mea. 1 Tesaloniceni 5:23 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

Dumnezeu doreste sfintirea noastra pe deplin ca si creatura a lui Dumnezeu, adica in duh, suflet si trup.

Luca 9:23 Apoi a zis tuturor: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze. Asta inseamna ca daca urmaresc sfintirea, renunt la mine in favoarea autoritatii lui Dumnezeu, ma daruiesc lui ca rob.
Doresc sa vedem impreuna astazi cum sa urmarim sfintirea noastra, avand in vedere trupul, sufletul si duhul noastru:

Cum sa urmaresc sfintirea trupului meu?

a) Printr-o moralitate sexuala dupa standardele lui Dumnezeu.
Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul,este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (1Corinteni 6:18-20)

1 Corinteni 6:9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,

b) Printr-o sanatate a trupului dupa standardele lui Dumnezeu

Abuzurile de mancare si bautura distrug trupul nostru!

1 Corinteni 6:10 nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
Dulce este somnul lucratorului, fie ca a mancat mult, fie ca a mancat putin; dar pe cel bogat nu-l lasa imbuibarea sa doarma. (Ecclesiastul 5:12)

Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina fara veste asupra voastra.(Luca 21:34)

Romani 14:17 Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant.

c) Printr-o prezentare a trupului dupa standardele lui Dumnezeu

Modestia (nu extravaganta)

Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
(1 Petru 3:3-4)

Supunerea
Orice barbat care se roaga sau proroceste cu capul acoperit isi necinsteste capul sau. Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau proroceste cu capul dezvelit isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi rasa. Daca o femeie nu se inveleste, sa se si tunda! Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se inveleasca. (1 Corinteni 11:4-6)

Deosebirea de lumea aceasta (moda atat la haine, cat si la par).
Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.(Romani 12:2)

d) Printr-o respingere categorica a dorintelor pacatoase a trupului.
De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o inchinare la idoli.(Coloseni 3:5)

Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. (Evrei 12:1)

Cum sa urmaresc sfintirea sufletului meu?

Sufletul omului poseda cateva facultati:
– intelectul (mintea) care include gandurile, imaginatia, intelegerea, memoria si ratiunea
– Vointa, capacitatea de-a lua decizii
– sentimentul

a) Prin umplerea mintii mele cu, Cuvantul lui Dumnezeu
Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră. (Coloseni 3:16)

Si, daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
(2 Corinteni 4:3-4)

b) Printr-o supunere a ratiunii si intelegerii la voia lui Dumnezeu
Romani 1:28 Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.

c) Printr-o supunere a sentimentelor la voia lui Dumnezeu
Samson s-a coborat la Timna si a vazut acolo o femeie din fetele filistenilor.Cand s-a suit inapoi, a spus lucrul acesta tatalui sau si mamei sale si a zis: “Am vazut la Timna o femeie din fetele filistenilor; luati-mi-o acum de nevasta.”Tatal sau si mama sa i-au zis: “Nu este nicio femeie intre fetele fratilor tai si in tot poporul nostru, de te duci sa-ti iei nevasta de la filisteni, care sunt netaiati imprejur?” Si Samson a zis tatalui sau: “Ia-mi-o, caci imi place.” (Judecatori 14:1-3)

Cum sa urmaresc sfintirea duhului?

Duhul este partea omului capabila sa se inchine lui Dumnezeu care este Duh. In duh omul este capabil sa aibe o relatie cu Dumnezeu.
Facultatile duhului sunt constiinta (cugetul), intuitia si capacitatea de-a avea partasie cu Dumnezeu.

a) Printr-un cuget curat

Cuget curat prin bunatate si dragoste
Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta. (1 Timotei 1:5)

Cuget curat printr-o practica a vietii dupa Cuvant.
Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama, avand un cuget curat; pentru ca cei ce barfesc purtarea voastra buna in Hristos sa ramana de rusine tocmai in lucrurile in care va vorbesc de rau. (1 Petru 3:15-16)

b) Printr-o partasie zilnica cu Dumnezeu
Rugaciune: Rugati-va neincetat.(1 Tesaloniceni 5:17)

Advertisements

10 thoughts on “Cand ( fostii) Ortodocsi ne atrag atentia

  1. Galateni 5:13 ˝Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste.˝
    Unul din motivele pentru care s-a ajuns în această situație, este tocmai faptul că s-a înțeles greșit această SLOBOZENIE. Dumnezeu mi-a pus pe inimă să scriu ceva pe această temă, și am făcut-o săptămâna trecută http://alexpop7620.wordpress.com/2012/04/21/pana-la-urma-care-i-adevarata-biserica/#comment-10. Subiectul este foarte complex si amplu, eu am facut doar o sinteză, dar mă bucur de atitudinea fratelui Ioanas. Sper ca câți mai mulți creștini să ia atitudine împotriva valului de desfrâu (aproape pe toate fronturile) care se abate asupra bisericilor, și în speță, asupra credincioșilor. Multe binecuvântări.

  2. Sunt perfect de acord cu ceea ce spune autorul articolului. Eu am venit la credinta din mediul ortodox, am trecut prin cateva adunari evanghelice din Romania dpv al membralitatii, am vizitat o multime de alte adunari evanghelice, si pot spune ca e scandalos ce se intampla in ceea ce priveste reverenta fata de Dumnezeu in adunari, in ce priveste decenta si sobrietatea care sunt absolut necesare intalnirii cu Domnul. Parerea mea este ca s-a pierdut complet frica de Dumnezeu si apostazia incepe sa se instaleze peste tot. Este realmente o plaga ce se intampla in ce priveste inchinarea si modestia in biserici, iar pastorii si o mare parte a credinciosilor nominali vor primi o aspra pedeapsa din partea Domnului pentru ca din cauza imoralitatii lor, iar in unele cazuri din partea lipsei de atitudine in administrarea disciplinei in congregatii, Numele Domnului este vorbit de rau intre necredinciosi. O sa postez si eu in curand cateva idei despre o intamplare pe care am avut-o recent in legatura cu acelasi subiect.

  3. Peste mine a trecut cu greu durerea si chinul abaterii de la sfintenia Casei Domnului;
    azi, cind locuiesc la doar 7 minute de biserica, privind-o de pe fereastra plingind, mi-e teama sa -mi indrept pasii in spre locul atit de iubit de mina.
    Noi, am uitat de Domnul Casei!!!
    o spun ca si Daniel, care neprihanit fiind nu a facut diferenta intre el si fratii sai;
    dar nu este asa, eu nu am uitat ca Domnul este PROPRIETARUL si ca ne-a lasat o CASA, unde sa ne rugam pentru altii.
    Ne-a lasat o Casa unde sa stam impreuna la inchinare si sa ne unim intr-un glas cintindu-I si dindu-I slava Fiului Sau, sa ne rugam si sa ascultam Cuvintul Sau.
    Am pus monopol pe o Casa Sfinta si acum se cheama Pestera de tilhari.
    Insa Dumnezeu vrea sa-L inaltam pe Fiul Sau iar si iar;
    si nu va lasa Slava Fiului Sau sa fie batjocorita la nesfirsit;
    noi ne inaltam pe noi, vocile noastre, zdrentele moderne si papucii sclipitori, diademele cu sclipici care tin loc de acoperamint si -i obligam pe bietii frati sa suporte in loc de o frumoasa cintare in comun , o aiureala de spectacol nereusit intr-o Casa unde ar trebui mai mult sa ne plingem starea, goliciunea, orbirea si iminenta greata a Stapinului, care ne va varsa din gura Sa, si de care NIMENI nu mai aminteste, ca STA SCRIS>
    La noi nu e nici cit este la ortodocsi: seriozitate , inchinare cu sobrietate, respect si reverenta fata de Dumnezeu.
    (si totusi atit sunt de criticati de evanghelici)

  4. draga frate, daca te-ai ruga neincetat nu ai mai avea timp sa critici. In fond “fiecare sa se cerceteze pe sine insusi”

  5. “Deosebirea de lumea aceasta (moda atat la haine, cat si la par).
    Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.(Romani 12:2)”

    Nu pot fi de acord cu paranteza facuta aici….Daca cititi textul acesta mai bine, o sa vedeti ca se face referire la minte (gandire) “innoirea mintii voastre”, si nu la haine sau par….In momentul in care mintea noastra este innoita, atunci nu te mai poti asemana cu veacul acesta in gandire, automat in fapte(faptele firii pamantesti).
    Cat despre haine, sunt sigur ca atunci cand cauti sa fii la moda, sa arati cat de bine esti tu imbracat, ai o problema, si e problema mandriei, insa nu cred ca a te imbraca, cu o haina noua(care de unii prea critici, aceea haina, inseamna “la moda” ), e ceva anormal si pacatos..
    Si am sa va zic o povestioara, nu stiu cat de adevarata e, insa cred ca ilustreaza un mare adevar.

    Se spune ca intr-un sat, la o seara de rugaciune printre cei prezenti erau si doi barbati, care intr-un fel sau altul atrageau atentia, insa unul mai mult decat celalalt. Unul dintre ei, era “de-al casei”, si era un om modest, care avea hainele confectionate din rafie(material din care se fac sacii). Celalat era pentru pentru prima oara in aceea casa, defapt era un musafir, venit de la oras.
    In timpul rugaciunii, o sora a avut o proorocie cu privire la felul de imbracaminte al unuia dintre fratii prezenti (acel om era mustrat de Domnul pentru cum era imbracat si pentru ca se mandrea cu hainele lui). Apoi fratii prezenti la rugaciune, mai direct, mai indirect il judecau pe acel om, cu privire la costumul lui cel nou si frumos. Dar aceea sora a intervenit si a spus ca proorocia a fost pentru cel imbracat in haine de rafie si nu pentru cel imbracat in costumul cel nou.

    In concluzie, pocainta nu se refera la omul din afara ci este o stare a inimii. Insa e foarte adevarat ca hainele, si tot ce tine de exterior nu trebuie sa fie o pricina de poticnire pentru altii si pentru asta trebuie ca si credincios sa fii atent, si sa stai langa Domnul, caci El iti va da intelepciunea sa stii cum sa te imbraci sau sa te porti.
    La fel de periculos ca libertinismul este si extrema cealalta, crezand ca daca te imbraci cu fusta pana in calcai, ca daca ai batic pe cap, etc poti trai cum vrei.
    Omul care are un set de reguli tot timpul va privi la cel care nu are si va zice, fie cu voce tare fie in inima lui: Pacatosul!
    Domnul sa aibe mila de fiecare, pentru ca numai El ne poate da intelepcine si calauzire ca sa putem trai dupa voia Lui!

    • Liviu,

      Vad ca esti de acord cu mine ca o minte innoita se reflecta si intr-o imbracaminte decenta. In ce priveste povestioara respectiva, mai bine nu o puneai ca iti discrediteaza ce ai scris inainte. Sa stii ca femeile proorocite sunt rau vazute chiar si de penticostali. Nu am auzit ca cele care poarta fuste mai lungi sa propage imprejur ca ele au libertatea sa traiasca cum vor. Asta este o vorba pusa in gura crestinilor decenti de libertini printre care sunt si cei de la Metanoia, ca sa isi justifice indecenta si lumescul in care traiesc.

      Paul Dan

  6. Iisus, propovăduit de Patriarhul Daniel evreilor

    Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul evenimentului solemn „Decalogul – fundament al justiției”, organizat de Federaţia Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, vineri, 22 mai 2015, la Templul coral din Bucureşti:

    Decalogul – relaţie a omului cu Dumnezeu şi responsabilitate faţă de semeni

    (…)
    III. Legea morală dată de Dumnezeu lui Moise a fost respectată şi de Domnul Iisus Hristos şi de apostolii Săi:

    Iisus a arătat importanţa Legii, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în Împărăţia cerurilor” (Matei 5, 17-19).

    Cele două porunci ale iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, rostite de Iisus Hristos: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău» Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Matei 22, 37-39; Marcu 12, 28-31; Luca 10, 27), nu desfiinţează Decalogul, ci îl rezumă, pentru că El Însuşi spune: „În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.” (Matei 22, 40). Aşadar, cele două porunci ale iubirii rezumă esenţialul întregii Legi morale.

    Porunca cea nouă dată de Iisus ucenicilor Săi: „Să vă iubiţi unii pe alţii. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul!” (Ioan 13, 34) aduce o noutate privind măsura sau etalonul iubirii omului faţă de aproapele său. Până la Iisus, deşi porunca iubirii aproapelui exista în paginile Sfintei Scripturi (Cf. Leviticul 19, 18), ea nu oferea totuşi un model desăvârşit al împlinirii ei. Porunca nouă ne arată că măsura iubirii faţă de aproapele nu mai este omul însuşi, ci iubirea divino-umană a lui Iisus; adică trebuie să iubim pe aproapele nostru pentru că Dumnezeu Însuşi îl iubeşte mai întâi.

    În concluzie, poruncile Decalogului sunt lumini pentru viaţa persoanelor şi a popoarelor, precum şi o bază comună pentru dialog şi cooperare între creştini şi evrei, dar şi cooperare cu alte religii, pentru apărarea demnităţii omului creat după chipul lui Dumnezeu, promovarea libertăţii şi a responsabilităţii persoanei, pentru realizarea dreptăţii şi solidarităţii sociale în viaţa unui popor şi a păcii şi întrajutorării între popoare, mai ales într-o lume marcată de multă violenţă, de criză economică şi morală, de sărăcie şi nesiguranță.

    În acest sens, este mereu necesară şi o cooperare între îndrumătorii spirituali ai oamenilor şi decidenţii politici din viaţa societăţii, pentru a nu separa libertatea de responsabilitate, nici binele individual de binele comun.

    † DANIEL

    Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”
    Sursa: http://basilica.ro/decalogul–relatie-a-omului-cu-dumnezeu-si-responsabilitate-fata-de-semeni-106953.html

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s