Daca rugaciunea ta este slaba, ai nevoie de un invatator de rugaciune !

Daca viata ta de rugaciune este slaba, ai nevoie de Invatatorul de  rugaciune Isus

Doamne, învaţă-ne să ne rugăm … Luca 11:1

Dupa un timp anume, ucenicii lui Isus au realizat ca ucenicii lui Ioan Botezatorul erau mai vrednici in rugaciune decat ei. Este interesant ca Domnul Isus nu i-a impins pe ai sai la rugaciune, ci i-a  lasat sa simta ei nevoia aceasta. Ucenicii isi dadeau seama ca lipsa rugaciunii ii faceau incompleti in pregatirea lor spirituala. Astazi majoritatea lucratorilor in evanghelie, cat si multi credinciosi au o viata de rugaciune deficitara. Ce fac ucenicii ca sa iasa din situatia asta? Ei au apelat la Domnul Cristos. Fa si tu la fel. Pentru o perioada mai lunga include in rugaciunile tale aceasta cerere: Doamne invata-ma cum sa ma rog!

Domnul Cristos il reveleaza pe Dumnezeu ca Tatal din ceruri, contrar intelegerii iudeiilor de pe vremea sa

El le -a zis: ,,Cînd vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri!

Relatia evreilor cu Dumnezeu era guvernata de lege. In consecinta exista o anumita distanta in raportarea lor la Dumnezeu. Daca analizam rugaciunile din Vechiul Testament, Dumnezeu este descris in cuvinte pline de reverenta si cu dragoste, dar El nu era inteles ca Tatal din ceruri, ci ca un Suveran absolut plin de indurare.  Mantuitorul inaugureaza perioada harului, aduce Noul Legamant dezvaluind pe Dumnezeu ca Tata. El spune: tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere. Matei 11:27  

Cand Domnul Isus ne spune sa ne rugam Tatalui, implicatia este ca suntem parte din familia lui Dumnezeu: Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. (1 Ioan3:1) Toata doctrina harului se sprijina pe adevarul acesta de baza, noi suntem copii lui Dumnezeu. Distanta in relatia cu Dumnezeu dispare deoarece nu mai suntem sub lege ci sub har.  Dar harul inteles cum trebuie ne duce la acest rezultat: Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum. (Romani 6:14,15)

Astazi, pentru multi, rugaciunea este o experienta de inhibitie si frustrare, urmata de autocondamnare. Sursa cea mai serioasa in inhibarea rugaciunii este lipsa intelegerii adecvate a doctrinelor harului cat si faptul ca Dumnezeu este Tatal.  Apostolul Ioan exceleaza in evanghelia lui in revelarea Tatalui: in capitolul 14, Tatal este mentionat de 23 de ori, in capitolul 15 de 10 ori, in capitolul 16 de 12 ori si in capitolul 17 de 6 ori. Ioan continua in acelasi fel in intaia sa epistola.

Apostolul Pavel abunda in expresii ca acestea. Har vouă şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos! Filipeni 1:2 Aproape fiecare epistola a lui Pavel incepe cu un slaut de har de la Tatal si de la Fiul sau Isus Cristos. Asa cum este lesne de observat harul si Tatal sun strans legati datorita jertfei lui Cristos care ne-a impacat cu Tatal.

Roaga pe Domnul Cristos sa-ti dea o intelegere mai buna a relatiei cu Tatal ceresc cat si a teologiei harului.

Domnul Cristos ne invata rugaciunea care glorifica pe Dumnezeu intai, ca pe urma sa aducem si cererile noastre 

Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt. Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne -o nouă în fiecare zi; Luca 11:2-3

Am auzit putin credinciosi practicand o astfel de rugaciune, care aduce intai glorie lui Dumnezeu. Aici ma regasesc si eu. Excelez in cereri si mijlociri dar prea putin il maresc pe Domnul la inceputul rugaciunii. Asta nu inseamna ca nu sunt atent sa multumesc Domnului pentru raspunsuri la rugaciuni. Dar, o rugaciune pe deplin biblica incepe cu lauda adusa Domnului, sau are lauda in continutul ei.

Iata cateva exemple de rugaciune care pune la inceput glorificarea lui Dumnezeu. În vremea aceea, Isus a luat cuvîntul şi a zis: ,,Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Matei 11:25 

A Împăratului veciniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin. 1 Timotei 1:17 

Domnul Cristos explica accesul complet liber la Tatal printr-o ilustratie din viata satului la iudei din secolul unu

Apoi le -a mai zis: ,,Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi -i zice: ,Prietene, împrumută-mi trei pîni, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n’am ce -i pune înainte; Luca 11:5-6

Versetele de mai sus descriu viata asa cum este, cu urgentele ei si cu incercarile de a gasi solutii rapide. Cei care ascultau ilustratia Domnului Isus, intelegeau bine despre ce e vorba. Majoritatea oamenilor lucrau cu ziua si rareori aveau provizi pentru mai multe zile. Deaceea imprumutul reciproc intre vecini era la ordinea zilei. In situatii mai extreme ca miezul noptii, apelul nu se facea la oricine, ci la prieteni.

Domnul Isus le spune ucenicilor ca daca in relatile umane exista un acces atat de liber in caz de nevoie, cu mult mai mult accesul la Tatal ceresc este absolut deschis, deoarece suntem oameni din casa lui Dumnezeu, adica din familia Lui. Iata ce spune Pavel: Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într’un Duh.Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, Efeseni 2:18,19

Domnul Cristos ne indeamna sa nu fim sfiosi in rugaciune

Vă spun: chiar dacă nu s’ar scula să i le dea, pentrucă -i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi -i va da tot ce -i trebuie. Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

Uitati-va cu atentie la ce spune Cristos. Cererea omului in nevoie este respinsa pe baza unei prietenii solide deoarece cel care putea sa-l ajute pe cel in nevoie, stie ca acesta nu se va supara. Aceasta este adevarata prieteniie, cand mai ne servim unii altora si raspunsuri negative fara sa ne suparam.

Dar Domnul Cristos impinge ilustratia la extrem. Omul in nevoie nu se da batut, ci continua sa ceara ajutor cu o “staruinta suparatoare”. Expresia “staruinta suparatoare”  (anaideia) in limbajul original inseamna fara rusine. Sensul este de indrazneala, nu de nerusinare.

Care este invatatura care ne-o da Invatatorul? Daca noi ca oameni avem indrazneala in a cere ajutor la prietenii nostrii, cu atat mai mult trebuie sa avem indrazneala la Tatal ceresc. Ce incurajatoare sunt cuvintele Domnului!  Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

Contrar asteptarilor noastre, timpul scurs intre rugaciune si raspuns poate fii mai lung

Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. 

Pentru ca El ne spune, noi sa indraznim in rugaciune. Verbele “cereti”,”bateti”, si “cautati”, sunt la imperativ. Deci ele sunt si o porunca. Aceste imperative pot fii traduse cu un aspect de continuitate. Adica, persistati in cerere, persistati in a bate la usa cerului, persistati in a cauta solutii de la Dumnezeu.

Cand m-am intors la Dumnezeu, primeam raspunsuri la rugaciune foarte repede. Dupa vreo 30 de ani de viata de credinta, unele raspunsuri au venit mult mai greu. A trebuit sa invat ce inseamna sa persist in cerere. Amanarea raspunsului la rugaciune creeaza in noi rabdare si maturitate.

Erezia lui Zac Poonen in privinta rugaciunii

Urmatorul verset Zac Poonen il scoate din context (asta este specialitatea lui) si il prezinta in mod eronat celor ce sunt discipolii lui:  El este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi Evrei 5:7 Versetul acesta face parte din rugaciunea de Mare Preot a Domnului Cristos, nu cum afirma Poonen ca ar fi aplicabil credinciosilor. Iata dovada din context: Tot aşa şi Hristos, nu Şi -a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I -a zis: ,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut. Şi, cum zice iarăş într’alt loc: ,,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec Evrei 5:5,6  Noi nu putem intelege incercarea prin care a trecut El, dar beneficiem de lucrarea Lui.

Poonen ii invata pe cei care accepta ereziile lui ca vor primii harul perfectiunii daca se vor ruga cu strigate mari si cu lacrimi ca Domnul Cristos. Asa cum am spus, contextul este diferit si aplicatia facuta de Poonen este complet gresita. O astfel de aberatie carismatica Poonista si-a facut loc si la biserica din str. Carol Davila, Bucuresti printre anumiti tineri, cat si printre altii de la alte culte evanghelice.

Atat cei din Carol Davila cat si cei de la alte donominatii evanghelice din Romania ar trebuii sa le fie suficient  Cuvantul cat si exemplul inaintasilor lor din credinta. Feriti-va de Zac Poonen si de ereziile lui!

Sumarizand:

  • Domnul Cristos este Invatatorul de rugaciune
  • El ne descopera pe Dumnezeu ca Tata iar noi suntem din familia lui avand curaj in rugaciune
  • Lauda si recunostinta trebuie sa insoteasca orice rugaciune
  • Aprecierea faptului ca Dumnezeu este Tatal nostru ne ajuta sa intelegem doctrinele harului si sa experimentam acces complet liber inaintea Lui
  • Este de asteptat ca sa fie o intarziere intre rugaciune si raspunsul la accea rugaciune

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s