Craciunul este o ocazie de a te verifica daca esti cu adevarat mantuit, ne spune Ioan

Incet, incet, sarbatoarea nasterii Domnului devine pentru multi o ocazie de relaxare, si idealizarea mintala a lumii in care ne aflam. Majoritatea au mancaruri mai alese in aceste zile, se fac cadouri, se merge la colind. In biserica sunt tot felul de scenete. Deci fara sa vrem, creem in biserica un eveniment care sa ne dea o pauza de la asaltul zilnic a dificultatilor vietii.

In America, Craciunul a devenit un fenomen de compensare sufleteasca in care esecurile si durerile se amelioreaza temporar cu vizitarea magazinelor si cu cumpararea a multor lucruri inutile. De vreo doua decenii incoace au aparut carti care ii consilieaza pe cei din vest cum sa faca fatza deprimarii ce se instaleaza dupa sarbatori.

In Romania, multe biserici inca mai pastreaza obiceiul de a face evanghelizari o intreaga saptamana, in care e cuprins si Craciunul si anul nou. Ar fi de dorit ca cei invitati la evanghelizarile de sarbatori sa poata vedea curatia vietilor pocaitilor, dragostea lor de cei pierduti, si bucuria autentica. M-am intors la Domnul in 1976, si imi aduc bine aminte de saptamana de evanghelizare de Craciun si atmosfera prezentei lui Dumnezeu acolo, care tinea loc de mancaruri alese, cadouri, si scenete. Nu sunt impotriva aspectului festiv al Craciunului ci impotriva trivializarii acestui eveniment. Mancaruile alese si cadourile de craciun trebuie insotite de o doza buna de  realism si de smerenie.

Apostolul Ioan in intaia sa epistola in contextul capitolului 3, clarifica lucrurile cu privire la diferenta dintre credinciosii autentici si cei falsi. El face o legatura directa intre Craciun si eliberarea de pacat, cat si intre Craciun si nimicirea lucrarilor Diavolului.

Desigur se pune intrebarea de unde rezulta din text acest lucru. Iata intai versetele:

Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. Şi ştiţi că El S’a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L -a văzut, nici nu L -a cunoscut. 
(1 Ioan 3:4-6).

Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 Ioan 3:8,9).

In limbajul original, verbul “s-a aratat” (phaneróō) are ca radacina cuvantul “lumina”. Radacina aceasta de care vorbim este folosita pentru creierea unui cuvant care sa exprime claritate, vizibilitate, ceva care este evident. Cand Ioan spune ca Fiul lui Dumnezeu s-a aratat, el se referea in primul rand la nasterea Lui. Fara indoiala ca Domnul Cristos s-a aratat si la Iordan cand a fost botezat de Ioan, intrand oficial in lucrare. El s-a mai aratat lucrand cu putere prin Cuvant si minuni in mijlocul lui Israel. Aratarea suprema a Sa a fost la inviere. Unele Evanghelii folosesc exact acelasi termen phaneróō. Aceasta era a treia oară cînd Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi (Ioan 21:14). 

Cand Fiul lui Dumnezeu se arata in viata cuiva, in acord cu ce spune Ioan mai sus, se intampla doua lucruri: pacatele sunt luate, iar lucrarile Diavolului sunt nimicite. Pacatele sunt luate in ce priveste trecutul nostru, iar in ce priveste prezentul nostru pacatul ca obicei trebuie sa dispara. Cand Cornilescu a tradus in felul urmator, Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege, a omis sa puna un termen mai precis care ar fi, “a lucra (poieo)” in loc de “a face”. Iata cum suna folosind verbul “a lucra”: Oricine lucreaza pacat face si faradelege, si pacatul este faradelege. 

Unii vor spune, care e diferenta? In limba romana “a face” poate fi inteles ca si “a comite”. In limbajul original, intentia autorului nu se refera numai la comitere, ci si la ceva elaborat in care se pune gandire si efort. Ce vreau sa spun? Cel credincios pune gandire si efort in a nu pacatuii. Dorinta si puterea aceasta vine de la Fiul lui Dumnezeu care a ridicat pacatul, atat ca trecut cat si ca obicei. Nu argumentez pentru perfectiune cand discut de viata de biruinta a credinciosului. Cel necredincios dinpotriva, neavandu-l pe Cristos concepe pacate si isi da silinta sa le implineasca abundand in faradelegi.

Cand Fiul lui Dumnezeu se arata in viata cuiva, adica se naste in viata cuiva, Satana nu isi mai face de cap in existenta acelei persoane. Cristos s-a aratat ca sa nimiceasca/distruga lucrarile Diavolului.

Multi evanghelici contemporani trebuie sa arunce o privire in viata lor si sa vada daca pacatul ca obicei mai exista, si daca Diavolul lucreaza cu spor in existenta lor. Daca asa stau lucrurile, acesti evanghelici contemporani la propiu si la figurat, au sansa sa se pocaiasca cu adevarat la acest Craciun. Cu siguranta nu vor fi respinsi daca vin la Fiul lui Dumnezeu intru-n mod sincer pentru a fi curatiti de pacatele lor mari si scarboase (asa cum au fost si ale noastre), si de a fi eliberati de sub puterea Diavolului.

Domnul sa dea mare secerisi la evanghelizarile de Craciun. Sa ne rugam in privinta aceasta.

6 thoughts on “Craciunul este o ocazie de a te verifica daca esti cu adevarat mantuit, ne spune Ioan

  1. Pina la urma, cum ne verificam?. 🙂
    daca nu fac mincaruri deosebite, o prajitura ii fac fiului meu cel necasatorit, care posteste pina de Craciun,
    bradut nu mai fac, dar “am ” la biserica. :))
    inseamna ca sunt bine?
    poate ca nici atunci. 🙂
    Daaaa, e multa grija pe trupul fizic ;
    cu mare drag am ascultat colinde de la Oastea Domnului,
    Pe la geamul inghetat al credintei mele.

    • Sora elisa, nu sunt impotriva unor mancaruri mai deosebite, dar asa cum stiti acestea de multe ori au luat din frumusetea si simplitatea Craciunului. Spuneti salutari fiului dvs. Ortodox. Ce prajitura ii faceti?

  2. El “merita” intr-adevar, pt ca face totul pt Domnul si sper ca Domnul, va avea grija de el, ca si de Corneliu;
    ii fac un fel de doua feluri, o rulada din aluat de cozonac, mai compact,cum faceau sasoaicele la Csbes si unguroaicele la Brasov;
    mai putin aluat si mai multa nuca si mac, numai ca el nu vrea sa i pun zahar, nu maninca zahar, carne etc;
    isi pune miere cind maninca.
    Asa ca nu pot servi pe nimeni. 🙂
    Bine ca sunteti departe…. :)oricum va faceam ceva special daca veneati pe la noi. 🙂
    Craciunul meu, anul asta, il sarbatoresc linga colinzile Oastei Domnului,
    in general scrise de Tr Dorz.
    Intr-una dn ele spune:
    daca nu-L mai iubesti pe Isus…CE IUBESTI?
    Daca nu ar avea incoane, m-as muta la ei, f sincer spun, sunt mult mai smeriti si mai aproape de Domnul Isus.
    Preotul care cinta colinzile, Marian Mărcuş, spune, ca cea mai frumoasa cintare care ii da emotii intotdeauna este:
    O scumpa zi, cind Te am primit !
    mereu vorbeste de Domnul Isus, diferit de noi, cei, care suntem neoprotestanti.
    M-am inviorat in duhul meu ascultind mereu numai despre Domnul Isus, si, stiind ca e un om deosebit.
    Stiati ca ei cinta foarte placut ca si inchinare, fara tam tam-uri.
    Va doresc o Sarbatoare a nasterii Domnului calda, cu pace si bucurii ceresti in familia frumoasa pe care v-a dat-o Domnul Isus Hristos.
    Pentru toti cei care citesc, la fel.

  3. Craciunul e o sarbatoare pe care Domnul n-a propus-o.Astazi nu inseamna 25.Este insa o strategie a lui Satan,pentru ca Maria sa fie pe primul loc{Maria naste pe Mesia}Dupa apocrifele satanice nu e pacat sa te rogi la mijlocitoare,chiar daca a adormit{a murit}[Evrei 9.27}Asa s-a impamantenit credinta milenara la romani{Doamne ,Maica Domnului]Cu toate acestea dansa{Maria} nu-i vinovata de ce s-a intamplat:o s-o gasim printre credicioase{Fapt.1.14}si trupul ei mort va invia la rapire,ca si al celorlalti sfinti{1Tes.4.16b}

  4. Da, in smerenia ei, Maria nu ar dori sa faca parte din Sfinta Patrime,
    cum au facut unii cu persoana sa smerita, adaugind inca o persoana la Sfinta Treime.
    Ea Ii dadea slava , cinste si onoare Fiului de Dumnezeu si nu astepta cinstea oferita de muritori, saraci oameni.
    Nicaieri in Biblie nu se aminteste ca pentru acest lucru ar fi avut Domnul o mama paminteasca.
    Acelas lucru il facem si noi neoprotestantii, slavind mamele in locul preasfint, inchinat doar lui Dumnezeu, ele fiind numai muritoare, ba unele nemintuite fiind;
    dar oricum ar fi, intreaga crestinatate si-a insusit fara cirtire serbarea inchinata mamelor, in Biserica.
    Unde este SCRIS?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s