Ori Doctrina, ori Disparitie – Partea a 2-a, Doctrinele lui Cristos in Evanghelii

Domnul Isus descopera doctrina Trinitatii evreilor contemporani cu El – este vital sa o stii bine si tu!

Vechiul Testament ne contureaza conceptele despre Dumnezeu, om, societate, univers. Nu totdeauna lucrurile sunt pe deplin clarificate. Spre exemplu existenta dupa moarte este destul de vag descrisa in Vechiul Testament. La fel stau lucrurile la felul cum este descris omul in totalitatea lui. Revelatia de la Dumnezeu era progresiva.

Este interesant ca din primele capitole ale cartii Geneza, Dumnezeu se reveleaza in pluralitate. Chair din primul verset al cartii Geneza, Dumnezeu este descris intr-o forma plurala (Elohim). La început, Dumnezeu (Elohim) a făcut cerurile şi pămîntul (Gen. 1:1). Versetul doi ne vorbeste despre Duhul lui Dumnzeu la lucru in creatie: Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor (Gen1:2)Deci din primele doua verste ale Biblei avem afirmatii de netagaduit despre pluralitatea persoanelor in Dumnezeire; Dumnezeu (Elohim), si Duhul lui Dumnezeu (Ruach). Cand Dumnezeu a decis sa creeze pe om, Scriptura descrie un dialog intre persoanele Dumnezeirii. Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră (Gen. 1:26). Substantivele chipul (bə·ṣal·mê·nū) si asemanarea (kiḏ·mū·ṯê·nū), asa cum reda si textul romanesc, sunt la plural. 

Cu toate acestea, pentru evrei lucrurile nu erau foarte clare. Dumnezeu era cunoscut cu diferite nume ca si Elohim, El-Shaddai (Cel Atotputernic) , El Elyon  (Cel Preainalt). Pe langa aceste nume revelate ei stiau ca Ingerul Domnului avea aceleasi calitati ca Dumnezeu (Judecatori 6:22), iar Duhul Domnului era la fel de puternic ca Dumnezeu (Geneza 1:2).

In Noul Testament Domnul Cristos duce la final revelatia despre persoanele Dumnezeirii. Dumnezeu este Tatal din ceruri (Matei 5:45). El trimite pe Fiul Sau ca sa ne mantuiasca (Ioan 3:16), iar Tatal si Fiul lucreaza totul prin Duhul Sfant (Ioan 16:13). Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu -i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh (Mat. 28:19)

Tatal, Fiul, si Duhul Sfant sunt coeterni, coegali, si cosubstantiali. A fost necesara acesta explicatie deoarece in ortodoxie din cauza ereticului Origen, unul dintre primii parinti ai bisericii, Fiul este vazut inferior Tatalui iar Duhul sfant este vazut ca inferior Fiului. Aceasta erezie isi are radacina in gnosticimul timpuriu care mai tarziu a fost consolidat prin filozofia neoplatonica. Majoritatea parintilor bisericii de est au fost tributari filozofiei neoplatonice. Acasta se datoreaza lui Clement din Alexandria si urmasului lui, Origen, care erau mari admiratori ai filozofiei lui Platon.

Dumnezeu este Tatal Ceresc – diferenta este enorma in raport cu Vechiul Testament 

El le -a zis: ,,Cînd vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! (Luca 11:2)

Relatia evreilor cu Dumnezeu era guvernata de lege. In consecinta, exista o anumita distanta in raportarea lor la Dumnezeu. Daca analizam rugaciunile din Vechiul Testament, Dumnezeu este descris in cuvinte pline de reverenta si cu dragoste, dar El nu era inteles ca Tatal din ceruri, ci ca un Suveran absolut plin de indurare.  Mantuitorul inaugureaza perioada harului, aduce Noul Legamant dezvaluind pe Dumnezeu ca Tata. El spune: tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere (Matei 11:27).

Iata si alte referinte care il descriu pe Dumnezeu ca Tatal:

 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri (Matei 5:45)

 Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit (Matei 5:48)

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ,,Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău (Matei 6:9)

Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele (Matei 6:32)

Domnul Isus se prezinta ca Fiul Omului – implicatia este absolut Mesianica 

Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele, -,,Scoală-te“, a zis El slăbănogului, ,,ridică-ţi patul, şi du-te acasă (Matei 9:6). 

,,Iată“, a zis El, ,,ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, şi -L vor da în mînile Neamurilor, cari îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi -L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.(Mark 10:33,34)

Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Matei 16:27)

El isi prezice moartea, invierea ,  si glorificarea Lui (Matei 16:27). Aceasta ar fi trebuit sa ii ajute pe ucenici sa inteleaga mai repede ca numai Dumnezeu intrupat putea sa aiba puterea de a isi decide destinul pe pamant. Ucenicii ori aveau reminiscente de la invatatura rabinica, sau erau sub influenta unui iudaism folcloric. Evreii erau invatati de rabinii lor ca vor fi doi Mesia; unul care va suferi (Mesia fiul lui Iosif), iar altul care va fi doar glorificat (Mesia fiul lui David). Cristos s-a prezentat ca Fiul lui David si asta explica dialogul din Ioan 12:33-34 unde ei asteptau ca Cristosul Fiul lui David v-a ramane in veac. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.  Norodul I -a răspuns: ,,Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului? 

Evangheliile intr-un mod foarte natural ne prezinta aspecte din viata Mantuitorului care il zugravesc fie ca om, fie ca Dumnezeu.

Iata versete care il prezinta pe Mantuitorul ca Om.

Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L -a înfăşat în scutece şi L -a culcat într’o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:7) 

Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al şaselea. (Ioan 4:6) 

Iata versete care il prezinta pe Mantuitorul ca Dumnezeu.

Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: ,,Învăţătorule, Învăţătorule, perim. Isus S’a sculat, a certat vîntul şi valurile înfuriate, cari s’au potolit: şi s’a făcut linişte. Apoi a zis ucenicilor Săi: ,,Unde vă este credinţa? Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: ,,Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi -L ascultă? (Luca 8:24,25) 

Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: ,,Lazăre, vino afară! Şi mortul a ieşit cu mînile şi picioarele legate cu făşii de pînză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le -a zis: ,,Deslegaţi -l, şi lăsaţi -l să meargă. (Ioan 11:43,44) 

A intelege ca Domnul Cristos are o dubla natura, si anume Om deplin si Dumnezeu deplin in aceiasi persoana, inseamna a stii un lucru esential in ce priveste Cristologia. El este Dumnezeul Om. Noi nu patrundem aceasta taina, dar ne bucuram de faptul ca El este Mantuitorul nostru, Pastorul nostru, Fratele nostru mai mare, si Domnul nostru.

Domnul Isus ne spune ca depindem total de Duhul Sfant – El este o persoana divina ca si Tatal si Fiul

Duhul adevărului, pe care lumea nu -l poate primi, pentrucă nu -L vede şi nu -L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi. (Ioan 14:17)

Duhul Sfant va locuii in credinciosi (Ioan 14:17),  El va invata pe credinciosi toate lucrurile si le va aduce aminte ucenicilor tot ce le-a spus Cristos (Ioan 14:26). El este Mangaietorul si Duhul adevarului (Ioan 15:26). Duhul Sfant va calauzi pe credinciosi in tot adevarul, nu va vorbi de la El (ci de la Tatal si de la Fiul), va arata lucrurile viitoare, il va glorifica pe Cristos (Ioan 16:13,14).

Invatatura despre persoana si lucrarea Duhului Sfant este vitala, deoarece orice lucrare a Tatalui si a Fiului se face prin Duhul Sfant. Adesea credinciosii au o abordare umanista a vietii crestine, punand accent pe intelect sau pe efortul personal, rezultatul fiind fie inmagazinare de cunostinte, fie legalism. Viata prin Duhul Sfant inseamna dependenta de El si intelegerea adecvata a Scripturii intru-n mod revelat, cat si trairea cerintelor Biblice in puterea Duhului. In general, credinciosii dupa un faliment al celor mai bune intentii si eforturi, invata ce inseamna legea Duhului de viata in Cristos Isus. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m’a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii (Romani 8:2).

Domnul Isus se prezinta ca pretul rascumpararii noastre – doctrina mantuirii este esenta Noului Testament

Căci Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi! (Marcu 10:45)

Ioan si Iacov  au venit cu o cerere grandioasa la Domnul Isus. Ei au cerut ca sa fie  primii dupa Cristos in Imparatie. Ceilalti  zece ucenici s-au suparat deoarece  si ei se gandeau ca ar vrea sa fie primii dar  cei doi le-au luat-o inainte. In acest context, Mantuitorul le spune ca el insusi, ca Mesia, a venit sa slujeasca si sa-si dea viata ca rascumparare pentru multi. Doctrina rascumpararii este prezenta in Vechiul Testament, unul din cele mai notabile locuri fiind Isaia 53:10  Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui.

Faptul ca Domnul Isus le-a spus ucenicilor acest lucru despre El  insusi ii ajuta pe acestia sa inteleaga ca El era cel profetit in Isaiah 53. Ucenicii stiau cel putin doctrinele majore din Vechiul Testament, iar aceasta ere cea mai importanta. Orice credincios evanghelic  pe vremuri stia continutul din Isaia 53, dar astazi se stie totul despre Internet si aproape nimic din  doctrinele de baza ale Bibliei. Cea mai mare urgenta este echiparea evanghelicilor cu doctrinele biblice.

Predica de pe munte

Multi necunoscatori spun ca predica de pe munte a Domnului Isus este cel mai important discurs al Sau.  Predica de pe munte este o dezvaluire a falimentului vietii iudeilor din secolului intai dar si a performantelor religioase a omenirii in general.  Mantuitorul incepe cu: Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! (Matei 5:3) si continua cu ferice de cei care sunt blanzi, insetati dupa neprihanire, cu inima curata, si impaciuitori. Toate aceste calitati le lipseau atat ucenicilor cat si restului comunitatii religioase iudaice. Cei ce citesc fericirile din acest discurs incerca sa traiasca cerintele predicii de pe munte, dar fara succes. Rostul expunerii a lui Cristos este de a ne ajuta sa vedem unde ne aflam ca oameni, si ca virtutiile care duc la fericirile enumerate sunt calitatile lui Mesia. Mai tarziu El le spune iudelor, dar si noua:  Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 

Credinta

Domnul Isus a mentionat credinta foarte des in contextul iudaic unde accentul era pus pe efort uman. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a minunat de sutaş, S’a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: ,,Vă spun că nici chiar în Israel n’am găsit o credinţă atît de mare (Luca 7:9). Isus S’a întors, a văzut -o, şi i -a zis: ,,Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te -a tămăduit.“ Şi s’a tămăduit femeia chiar în ceasul acela (Matei 9:22). Credinta transfera increderea de la om in el insusi, la Dumnezeu. Credinta onoreaza pe Dumnezeu. Prin promovarea credintei Domnul pregatea pentru mantuire pe cei care urmau sa treaca de la iudaism la crestinism.

Imparatia lui Dumnzeu

Umanitatea experimentase toate stilurile de guvernare pana la venirea Domnului Isus pe pamant, inclusiv teocratia. Prin venirea lui Cristos, urma sa fie instaurata guvernarea directa de catre Dumnezeu. Evreii se asteptau ca lucrurile sa inceapa cu societatea. Domnul Isus le arata ca imparatia lui Dumnezeu incepe cu interiorul individului. Nu se va zice: ,Uite -o aici`, sau: ,Uite -o acolo!` Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Luca 17:21).

Imparatia lui Dumnzeu urma sa se dezvolte la nivel global, dar Mesia fiind respins, imparatia va fi instaurata in viitor. Imparatia are un aspect pamantesc si unul ceresc. Imparatia pe pamant va fi heterogena dar raul va fi controlat; imparatia cereasca va fi doar cu oameni regenerati.

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într -o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi -l cumpără. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. Dupăce s’a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău (Matei 13:44-48).

Isus i -a răspuns: ,,Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5). 

Harul 

Domnul Isus a fost persoana care a avut cel mai mult harIar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El (Luca 2:40). In acelasi timp, El a fost cel care a revelat harul in mod deplin. Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: ,,El este Acela despre care ziceam eu: ,Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine`. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos
(Ioan 1:14-17).

Este remarcabil ca Domnul Cristos nu vorbeste aproape deloc despre har in mod direct, dar accentueaza relationarea cu Dumnezeu ca Tatal ceresc care ne plaseaza in familia lui Dumnezeu. Aceasta este esenta harului. In Evanghelia dupa Ioan de la capitolul 14 la 17 inclusiv, discursul despre Tatal domina expunerea Domnului Cristos. Un verset de la sfarsitul aceleasi evanghelii este edificator:  ,,Nu mă ţinea“, i -a zis Isus; ,,căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru (Ioan 20:17). Nu la intamplare Pavel incepe aproape fiecare epistola cu, har de la Dumnezeu Tatal si de Domnul Cristos:  Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos! (1 Cor. 1:3)

Desfiintarea sabatului

Adventistii sunt campioni ai sabatului si prigonitori ideologici ai credintei Nou Testamentale. Pentru ei, Biblia se reduce doar la tinerea sabatului. Domnul Isus a lucrat la desfintarea sabatului ca zi ce trebuia tinuta, si a aratat ca sabatul este implinit cand ne gasim odihna in El.

 Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S’a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale (Evrei4:10)

Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să -L omoare, nu numai fiindcă deslega ziua Sabatului, dar şi pentrucă zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. Isus a luat din nou cuvîntul, şi le -a zis: ,,Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic dela Sine; El nu face decît ce vede pe Tatăl făcînd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai (Ioan 5:18,19).

In versetele de mai sus, verbul a deslega (luo) are sensul de distrugere, desfiintare, sau deslegare.

Recomand aceasta carte care trateaza problema adventista, inclusiv a sabatului:  Adevarul Despre Miscarea Adventista

Noul Legamant 

Masa de Paste era foarte elaborata la iudei. Domnul Cristos, in cadrul mesei Pascale, instituie Cina Domnului. Totodata El face tranzitia de la Vechiul Legamant la Noul Legamant. Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi a dat -o ucenicilor, zicînd: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.  Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l -a dat, zicînd: ,,Beţi toţi din el; căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu (Matei 26:26-29). 

Prin viata fara pacat pe care a trait-o, El a implinit legea. Prin moartea pe care a suferit-o la cruce, El a satisfacut cerinta legii care prevedea pedeapsa capitala pentru pacatele noastre. De aceea Pavel ne spune ca numai suntem sub autoritatea legii, ci sub autoritatea lui Cristos. Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu (Romani 7:4)

Rugaciunea

Mantuitorul este mentorul nostru de rugaciune. Domnul Isus ne invata trei lucruri esentiale cu privire la rugaciune: 1). ne rugam Tatalui din Cer 2). rugaciunea este facuta cu curaj 3). rugaciunea este persistenta.

1) Rugaciunea se adreseaza Tatalui din Cer:  El le -a zis: ,,Cînd vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri!

2) Rugacunea se face cu indrazneala: Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

3) Rugaciunea este perseverenta: Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase. El le -a zis: ,,Într’o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu. Multă vreme n’a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul (Luca 18:1-5).

Sugerez si citirea acestui link  https://ioan8.wordpress.com/2012/12/17/daca-rugaciunea-ta-este-slaba-ai-nevoie-de-un-invatator-de-rugaciune/

Separarea de lume prin intrarea pe poarta cea stramta 

Fariseii practicau o separare radicala de societate. Si totusi, Domnul Isus cheama pe contemporanii lui cat si pe noi sa intram pe poarta cea stramta. Oare fariseii nu aveau o viata separata de lume? Desigur ca da. Insa motivatia separarii lor era gresita. Ei practicau o religie radicala exterioara pentru a ascunde o lume de neleguiri interioara. Deaceea Domnul Cristos ii numeste ipocriti. Cuvantul ipocrit in greaca vechie inseamna actor. Fariseii erau mari actori religiosi, mimand separarea de lume, dar gazduind in viata particulara si in gandurile lor cele mai grave pacate. Invitatia intrarii pe poarta cea stramta insemna a urma pe Mesia care confrunta pacatul launtric si schimba viata din launtru in afara.

Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sînt ceice intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sînt ceice o află (Matei 7:13, 14). 

Separarea de lume intre evanghelici devine o practica abandonata. Nuntiile la evanghelici, muzica, imbracamintea, vorbirea, in nenumarate ocazii se aseamana cu lumea. Calea cea larga duce la pierzare si multi evanghelici nominali merg cu pasi siguri spre iad.

Iadul 

Ereticii adventisti neaga existenta iadului. Iehovistii, care sunt copii lor spirituali, au aceiasi doctrina de negarea iadului. Domnul Isus vorbeste despre iad sau subiecte legate de acesta mai mult decat orice altceva in Evanghelii. Negarea existentei iadului incepe sa se raspandeasca din ce in ce mai mult in crestinismul contemporan. O evanghelizare fara predicarea ororilor iadului este o evanghelizare nebiblica. Intai trebuie afirmata mania lui Dumnezeu si pericolul focului etern, iar dupa aceea proclamata dragostea lui Dumnezeu la cruce.

Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. (Luca 12:5)

Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: ,Legaţi -i mînile şi picioarele, şi luaţi -l şi aruncaţi -l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor (Matei 22:13). 

Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n’a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)

Vremuriile de sfarsit

Intre cele patru Evanghelii, Evanghelia dupa Matei rezerva cel mai mult spatiu vremurilor de sfarsit. Capitolele 24 si 25 din acea Evanghelie practic sunt Apocalipsa in miniatura. In traditia baptista (desigur cu exceptii) se evita predicarea carti Apocalipsa, sau abordarea cartii Daniel. Ignorarea invataturii lui Cristos cu privire la necazul cel mare, imparatia milenara, sau alte subiecte escatologice, nu fac altceva decat sa ii tina pe acei credinciosi in necunostinta cu privire la lucruri grave in viitor. De multe ori necredinciosii sunt mai bine informati in problemele viitorului.

Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul (Matei 24:10-14). 

Predestinarea si suveranitatea lui Dumnezeu in mantuire 

Am lasat in mod special acest subiect mai la sfarsit. Multi credinciosi, din lipsa de documentare, cand aud de cuvantul predestinare prefera sa schimbe subiectul, sau pur si simplu se revolta fatza de suveranitatea lui Dumnezeu in alegerea pentru mantuire. Astfel de reactii demonstreaza fie mandrie subconstienta, fie o doza de rebeliune fatza de suveranitatea deplina a lui Dumnezeu. Predestinarea implica si siguranta mantuirii. Si aici reactiile sunt de multe ori nesanatoase, chiar violente. Un lucru trebuie stiut, siguranta mantuirii este pentru cei mantuiti nu pentru cei autoinselati cu privire la mantuirea lor care isi permit o viata usuratica. Subiectele acestea presupun o cunoastere buna a Scripturii, cat si o capacitate de interpretare adecvata a Scripturii. Sper ca in viitor sa abordez mai in detaliu acest subiect.

In evanghelia dupa Luca cap. 15 , Domnul Isus spune trei pilde/parabole una dupa alta care au acelasi mesaj. Cei pierduti sunt cei care au apartinut la inceput lui Dumnezeu. Cum au apartinut la inceput lui Dumnezeu? Inainte ca ei sa fie nascuti ei, erau hotarati pentru mantuire. Spre exemplu, oaia pierduta a apartinut aceluia care s-a dus sa si-o caute: ,Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte? (Luca 15:4). La fel, moneda pierduta a apartinut unei femei inainte de a fi pierduta prin casa: Sau care femeie, dacă are zece lei (Greceşte: drahme.) de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găseşte? (Luca 15:8). Si in final, fiul pierdut a apartinut Tatalui inainte ca sa plece ca sa se destrabaleze: căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit (Luca 15:24) 

Faptul ca de trei ori se spune aceiasi pilda dar in forme diferite dovedeste clar ca Dumnezeu predestineaza pentru mantuire.

Iata si alte versete ce spun acelasi lucru:

Drept răspuns, El le -a zis: ,,Orice răsad, pe care nu l -a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină (Matei 15:13).

 El le -a răspuns: ,,Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului. Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău. (Matei 13:37,38) 

Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi. (Matei 22:14) 

Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n’a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. (Ioan 17:12) 

Respingerea proorocilor mincinosi  

Demascarea proorocilor mincinosi este facuta in primul rand de Domnul Cristos.  Autoritatea si puterea Lui erau prea mari ca prooroci mincinosi sa aiba curajul sa actioneze cand era El pe pamant. Insa nu mult dupa infiintarea bisericii, aberatiile, ereziile, si prooroci mincinosi incep sa-si faca prezenta simtita. Apostolii Domnului nu au tolerat nici o abatere de la doctrina sanatoasa. Asa trebuie sa faca orice lucrator in Evanghelie cat si membrii bisericilor. Apologetica care se ocupa cu apararea credintei este parte integranta din evanghelie. Vezi Galateni, 2 Petru, 1si 2 Ioan, si Iuda.

Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sînt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte (Matei 7:15-20). 

O necesara clarificare 

Iosif Ton, care a ajuns la trista reputatie de campion in erezii si-a permis sa rupa in doua unitatea doctrinara a Noului Testament, spunand ca invatatura Domnului Cristos este numai in Evanghelii. Dimpotriva, invatatura lui Cristos este si in restul Noului Testament, si are aceeasi autoritate fie in evanghelii fie in epistole. Diferenta este ca aceasta invatatura din epistole este data prin apostoli. Si ca sa nu fie confuzie, Pavel ne spune in Galateni: Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrşie omenească; pentrucă, n’am primit -o, nici n’am învăţat -o dela vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. (Gal 1:11-12)

VA URMA

4 thoughts on “Ori Doctrina, ori Disparitie – Partea a 2-a, Doctrinele lui Cristos in Evanghelii

  1. AMIN !!! Domnul sa fie slavit pentru acest articol care aseaza in fagasul normal al doctrinei biblice sanatoase , autentice ,aceste concepte doctrinare care incep sa fie oarecum confuze , intr-o zona gri , in mintea multor evanghelici . Desi sunt multi evanghelici romani care accepta , aparent , aceste concepte doctrinare biblice autentice si sunt de acord cu ele , putini sunt cei care realizeaza in profunzime importanta lor , ABSOLUT VITALA , intr-o viata de credinta crestina autentica . Ca dovada , ca destui evanghelici romani nu sunt gata sa se tina cu TOATA taria de evanghelia propavaduita o data si pentru totdeauna sfintilor este USURINTA cu care ei accepta invataturile eretice mascate si , sau , stilul de viata lumesc in vizibila contradictie cu doctrina biblica sanatoasa , doar pentru simplul motiv ca ele vin din partea vreunui lider pe care ei il considera foarte atragator . Irezistibil de atragator , ceva care intrece autoritatea EVANGHELIEI , in mintea lor , chiar daca nu percep aceasta si la modul constient sau nu o afirma deschis .
    Este trist dar relevant ce remarca autorul acestui articol :
    ” Orice credincios evanghelic pe vremuri stia continutul din Isaia 53, dar astazi se stie totul despre Internet si aproape nimic din doctrinele de baza ale Bibliei. Cea mai mare urgenta este echiparea evanghelicilor cu doctrinele biblice. ”
    O alta remarca socanta dar in acelasi timp plina de adevar a autorului acestui articol este urmatoarea :
    ” Negarea existentei iadului incepe sa se raspandeasca din ce in ce mai mult in crestinismul contemporan. O evanghelizare fara predicarea ororilor iadului este o evanghelizare nebiblica. Intai trebuie afirmata mania lui Dumnezeu si pericolul focului etern, iar dupa aceea proclamata dragostea lui Dumnezeu la cruce.” Abia daca mai auzi azi vreun pastor care sa sustina cu putere si credinta , intr-o evanghelizare lucrurile citate mai sus ! Am ajuns si noi evanghelicii romani sa imbratisam EVANGHELIA DE ZAHAR a celor care apartin de curentul teologic eretic SEEKER-SENSITIVE ??? TOT scopul suferintei groaznice a crucii pe care a suportat-o Mantuitorul ISUS se intelege DEPLIN si are SENS , cand intelegem oroarea iadului , locul unde ar fi trebuit sa ajungem cu totii datorita faptelor noastre PACATOASE !!!
    Dar nu trebuie sa ne inselam singuri asa cum zice si autorul acestui articol :
    ” SIGURANTA mantuirii este PENTRU CEI MANTUITI nu pentru cei autoinselati cu privire la mantuirea lor care isi permit o viata usuratica. “. Noi trebuie sa facem ce spune evanghelia in 2 Corint.13:5 si sa ne ” incercam ( testam) pe noi insine daca suntem in credinta ” . HAI SA O FACEM !!! Dar sa nu o facem subiectiv si superficial , ci in lumina obiectiva si extrem de precisa a EVANGHELIEI !!! Dumnezeu sa ne ajute la asta si sa ne dea o pocainta sincera si autentica !!! Atunci Duhul sfant ne va convinge de pacatul din viata noastra si ne va indemna spre pocainta reala , smerenie reala , dragoste reala (agape) si trairea unei vieti crestine reale( in sfintenie) in totala antiteza cu lucrurile lumesti ( pe care lumea le iubeste si le cauta ; adica succes personal in cariera si finante , mandrie , realizare personala , distractie cu muzica lumeasca , un stil de viata epicurian , hedonist , masini si case scumpe , consum de alcool , cluburi , baruri , discoteci , curvie , preacurvie , minciuna , etc ) .

    • Frate Traian, Domnul sa iti dea izbana in tot ce faci Arad pentru numele Lui! Saluata din partea mea pe toti cei care iti sunt aproape si cauta pe Domnul dintr-o inima curata.
      Paul Dan

  2. …A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu săngele său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin (Apoc. 1:5-6;5:10).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s