Carismaticul Vali Leonas din Suceava, deconspirat!

Imi pare rau de Suceava, oras special cu oameni si credinciosi de exceptie. Totusi persoane ca si Vali Leonas, Daniel Grigoriciuc (vezi aici), carismaticii de la Suceava Evanghelica umbresc frumusetea acelor locuri (vezi aici).

Iata cum fanaticul carismatic Vali Leonas este deconspirat incaodata printr-o recenzie remacabila facuta de Emi Zarneascu unei carti traduse de Lenoas. Cartea se numeste Samuel Morris. Este o recenzie scurta care o vei citi fara sa te opresti.


Samuel Morris – o carte pentru inițiere în misticism

 

Samuel Morris este o carte care s-a răspândit destul de repede prin librăriile și pe la standurile de cărți creștine, fiind de cele mai multe ori recomandată copiilor și tinerilor, datorită istoriei supranaturale pe care o prezinta și a faptului ca personajul este un tânăr. Cartea mi-a căzut în mână prin cineva care a dorit să facă un cadou fetei mele, numai că sunt în general atent la materialele pe care le citesc fetele mele, fiind condus de ideea că trebuie să dau îndrumarea și explicațiile necesare unor copii a căror imagine despre lume și viață, dar mai ales despre Evanghelie, este în formare.  Și astfel am ajuns să analizez biografia lui Samuel Morris, publicată la editura Perla Suferinței în 2013, iar ideile pe care le-am citit în această broșură nu numai că m-au indignat din punct de vedere teologic, dar am constat că ele reprezintă de fapt baza ideilor și învățăturilor carismatice moderne dar și a mișcărilor pre-carismatice. Pe scurta, cartea este o inițiere în misticism și carismatism. De aceea voi analiza câteva aspect și idei care apar în carte, dar pe care însă le-am găsit în multe cărți care descriu anumite treziri spirituale sau doctrine carismatice. Oricine a citit cartea nu poate nega faptul că marea atracție a cărții nu este dată de învățătură sau doctrină biblică ci de presupusele minunile relatate în ea. Minunile și experiențele prezentate sunt însă îmbrăcate într-un anumit paralelism biblic care să dea cititorului senzația că nimic din ce este relatat nu este ”ne-scripturistic”. Cartea este o inițiere în carismatism din mai multe motive și voi enumera câteva.

În primul rând cartea vrea să ne facă să acceptăm minunile sau supranaturalul ca fiind adevăratul filtru al adevărului. Acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă cartea pentru că tinerii din bisericile evanghelice sunt bombardați cu aceste povestiri ieșite din comun și care prezintă întodeauna că asemenea experiențe sau minuni sunt de la Dumnezeu. Nu prea am văzut cărți carismatice care să atenționeze că și diavolul se poate transforma într-un înger de lumina. Astfel dacă cineva vine și susține că are parte de minuni atunci tot ce spune trebuie luat de bun și acceptat ca venind de la Dumnezeu. Aceasta este baza gândirii carismatice. De multe ori se împinge această filozofie până acolo încât unii ajung să suțină că viață creștină nu este reală atât timp cât nu are parte de minuni. Carismatismul a făcut din adepții lui niște căutători avizi după supranatural și experiențe care mai de care mai ireale sau mai extraordinare. Cartea de față nu face excepție. Ea este un material excelent pentru a diminua vigilența  credincioșilor în privința pericolelor spirituale care însoțesc asemenea experiențe.

Apoi, așa cum am afirmat, cartea orbește sau diminuează vigilența cititorului prin relatarea unor minuni asemănătoare celor din Biblie. Minunile relatate seamăn izbitor cu anumite evenimente biblice. Ajunge astfel să se compare cu apostolul Pavel, (pag.19-20) căruia i s-a arătat Domnul Isus pe drumul Damascului (Fapte 9 si Fapte 26), sau cu poporul Israel, prin faptul că lui i s-a arătat o lumină prietenoasă, care l-a condus prin junglă sau l-a eliberat din captivitate. Citim apoi și o altă experiență, (pag.23) petrecută de data asta în camera lui, care s-a umplut de lumină, iar eroul cărții a trait atunci o experiență unică. Iată cum o descrie:

În cameră venea tot mai multă lumină până când s-a umplut de slavă. Povara din inima mea a dispărut deodată și am fost umplut de o bucurie lăuntrică. Simțeam că trupul îmi era ușor ca o pană. Am fost umplut de o putere care mă făcea să simt că aș fi putut să zbor. Nu puteam să îmi stăpânesc bucuria așa că am strigat până când toți s-au trezit. Nimeni nu a mai dormit în noaptea aceea. Unii au crezut că am înnebunit; alții au crezut că un diavol intrase în mine. Dar eu îmi cunoșteam inima. Aceasta a fost înfierea mea. (pag.23-24).

Probabil că și eu aș fi spus la fel dacă eram de față. Biblia ne spune foarte clar că un adevărat om a lui Dumnezeu trebuie și poate să își stăpânească reacțiile, pentru că aceasta este o mărturie a carcterului lui Dumnezeu. (1 Cor. 14:32,33). Problema mai gravă este că a apărut foarte multă literatură creștină despre ”trezire” care vrea să ne convingă că de multe ori Duhul Sfânt poate prelua controlul trupului sau al reacțiilor credincioșilor iar aceștia pot să ajungă să facă lucruri pe care altfel nu le-ar face. Această idee este total falsă și nebiblică. Apostolul Pavel spune în 1 Cor. 9:27: .. mă port aspru cu trupul meu și îl țin în stăpânire… . De asemenea apostolul Pavel afirmă în 1 Cor. 14:23 că o practică care ar face pe cei din jur să creadă că cei credincioși sunt nebuni, nu este bună și nici după voia lui Dumnezeu.

În al treilea rând, metoda de lucru promovată în carte este o metodă contrară Scripturii. Se subliniază de mai multe ori că doar rugăciunea a făcut ca mulți să vină la credință, în special rugăciunea lui Samuel Morris.  Iar pe de altă parte, cartea diminuează cât se poate de mult rolul predicării și proclamării Evangheliei, predicatorii fiind prezentați de cele mai multe ori fără putere pentru simplul fapt că nu au avut parte de așa zisa experiență a botezului cu Duhul Sfânt sau „o vizita speciala a Duhului ” (termen total strain de Biblie). Iată doar un citat:

Acest om care predica Evanghelia de ani de zile a avut parte de o vizită nouă a Duhul Sfânt. În acele câteva momente de rugăcine rostită de un negru analfabet, omul… a avut o revelație a realității și a puterii Mângâietorului așa cum nu o avusese niciodată. (pag. 55).

Iar despre Samuel Morris:

Audiența lui nu era mișcată de nici unul dintre artificiile oratorice ale conducătorilor profesioniști de trezire. Nu cuvintele sau felul în care erau spuse păreau să conteze ci faptul că prezența puterii Duhului Sfânt a fost simțită într-un mod atât de evident… . (pag. 62)

Biblia ni-l prezintă atât pe Domnul Isus cât și pe ceilalți apostoli ca lucrători ai căror unealtă principal era predicarea. La prima predică a lui Petru s-au întors cel puțin trei mii de oameni la Hristos (Fapte 2), în casa lui Corneliu, Duhul Sfânt a coborât peste cei prezenți în timp ce se predica (Fapte 10:44),  Pavel și Barnaba merg în Antiohia și are loc o trezire spiritual printre neamuri ca rezultat al predicării Evangheliei (Fapte 13:42-52), și multe alte exemple care ne arată că predicarea este esențială în lucrarea de câștigare a sufletelor. De altfel, Biblia este foarte clară: Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. (Romani 10:17). Desigur, nu vreau să subminez rolul rugăciunii, însă această carte, ca de altfel întregul curent carismatic, pune predicarea pe un loc inferior, ba de multe ori chiar o elimină. Iată un alt exemplu din carte:

Pastorul i-a dat amvonul (lui Samuel Morris, n.p.). Abia s-a așezat la masa pentru colectă că a auzit agitație, iar când și-a ridicat privirea a văzut că toată adunarea era pe genunchi plângând, rugându-se și strigând de bucurie. Sammy era la amvon; nu predica, ci se ruga…. . (pag.70)

Mi-e greu să cred astfel de exagerări. Dar dacă ele sunt relatări reale atunci mi-e și mai greu să cred că sunt manifestări ale Duhului Sfânt. Domnul Isus afirmă în Ioan 16:8 că Duhul Sfânt …va dovedi lumea vinovată… , ceea ce presupune un proces de gândire, de convingere, de analiză, etc, o lucrare mai ales la nivelul minții iar apoi la nivelul emoțiilor.

În al patrulea rând, învățătura cărții este o evanghelie falsă.  Evanghelia prezentată în cartea acesta este un mesaj distorsionat față de ceea ce au predicat apostolii Domnului Isus. Cartea minimalizează persoana Domnului Isus și lucrarea Lui și pune persoana Duhul Sfânt în centrul mesajului ei. Aceasta este dealtfel curentul carismatic și unele tendințe așa numite de trezire. Iată un citat reprezentativ:

Predicile misionarilor pentru oameni ca el erau destul de elementare. Ei puneau accent pe mântuirea prin credință în Domnul Isus Hristos, dar nu spuneau mai nimic despre persoana specifică și despre rolul unic al Mângâietorului.  (pag. 28).

Iată cum cartea banalizează proclamarea mesajului Evangheliei și sugerează că mesajul mântuirii prin credință este periferic sau inferior iar mesajul despre persoana Duhului Sfânt este superior. Iată mesajul proclamat de apostolii Domnului Isus:

2 Petru 3:18 „ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.”

Galateni 6:14 „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!

Ioan 15:26,27 –  Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.

Și pentru a înțelege mai bine că această carte trebuie analizată cu prudență și că nu este chiar o carte pentru copii, iată ce spun chiar cei de la Universitatea Taylor, în urma unui studiu amănunțit asupra istoriei lui Samuel Morris: Dr. Charles Kirkpatrick, professor emeritus la Taylor University:

Deși s-au făcut multe cercetări asupra istoriei lui Samuel Morris, au rămas încă multe lucruri neclare, în special cu privire la viața sa timpurie – chiar Morris însuși nu a fost sigur de ziua lui de naștere.

Ca majoritatea istoriilor de mare importanță, istoria lui Samuel Morris prezintă multe lucruri interesante însă prezintă și multe mituri și speculații.

Pe patul de moarte, Morris a prezentat o istorie contradictorie cu privire la propriile sale origini.  Morris a declarant că a fost furat dintr-o zonă aproape de Guineea și dus în Liberia, unde a fost adoptat de către un șef Kru. Nu se poate însă spune dacă reporterul l-a înțeles bine sau Morris nu s-a putut expima bine din cauza bolii. 

sursa: http://www.taylor.edu/about/heritage/samuel-morris/the-search-for-samuel-morris.shtml

Articol Scris de Emi Zarnescu: (emizarnescu.wordpress.com)

29 thoughts on “Carismaticul Vali Leonas din Suceava, deconspirat!

  1. Dragă Paul

    ”Când ceva rău se întâmplă unui grup, membrii săi își pot pune una din două întrebări diferite:
    1.Ce am făcut noi greșit?
    2. Cine ne-a făcut nouă asta?
    Și întreaga soartă a grupului va depinde de care din întrebări și-o pune.
    Dacă se întreabă: ”Cu ce am greșit?”, prin asta și-a început autocritica, esențială pentru o societate liberă.
    Dacă își zice: ”Cine ne-a făcut nouă asta? ” se definește pe sine ca o victimă, apoi ca căuta un țap ispășitor pe care să-l acuze pentru toate problemele lui (ale grupului)….”

    sursa: https://vesteabuna.wordpress.com/2016/08/27/antisemitismul-din-curtea-scolii/comment-page-1/#comment-19964

    Tu prezinți lucrurile ca și cum toți evanghelicii ar fi puri și inocenți, iar carismaticul respectiv este virusul care trebuie extirpat și gata cu boala, trupul devine iar sănătos și integru. Eu aș numi carismatismul răceala celui ce are cancer, lipsa de angajament (evlavie) generală, datorată lipsei de plan, duce la lipsa de dicernământ. Iubirea de banii aduși de o editură sau de un post de conducere sunt o rădăcină mult mai adâncă, ce explică cu detalii angajamentul eronat al cuiva.

    • Draga vesteabuna,

      Te invit sa te uiti cu atentie la articolul acesta si sa observi ca am pus doua linkuri: https://ioan8.wordpress.com/2013/05/25/sunt-anumiti-lideri-de-la-crestinii-dupa-evanghelie-in-cadere-libera/

      si

      https://ioan8.wordpress.com/2013/06/14/suceava-evanghelica-a-devenit-suceava-carismatica/

      Daca vei citii acele articole vei vedea ca problema majora este cu majoritatea liderilor evanghelici care nu pazesc turma. Am dat si nume concrete. Eu nu am spus ca, carismatismul este o simpla raceala spirituala, ci este simptomul apostaziei din zilele din urma. Daca evanghelicii Suceveni ar fi fost bine asistati de slujitorii in Evanghelie, fanaticul Vali Leonas, Daniel Grigoriciuc si propagandistii carismatici de la Suceava Evanghelica nu ar fi avut prea mare succes.

    • @vesteabună
      Eu zic altfel, dar nu din dorința de a contrazice ci datorită cursului normal și logic:
      Lipsa de discernămînt (diferențiere) duce la lipsa planului și apoi la lipsa angajamentului. Dacă greșesc, vă rog să argumentați.

      • Eu am în minte ordinea din versetul: ”învățătura care duce la evlavie…”. Prin Plan am înțeles ”învățătură” și prin evlavie: ”angajament”. Deci Planul conduce la angajament.

        Am explicat aici termenii: https://vesteabuna.wordpress.com/tag/ce-inseamna-evlavie/

        Doar un om angajat datorită unui Plan va avea discernământ.
        Discernământ înseamnă lipsa confuziei.
        Cum să fie confuz un om cu planșa în față?
        Cel fără planșă e confuz.

        Mi-a plăcut postarea lui Paul, chiar dacă l-am necăjit.
        Paul îmi pare influențat de cartea lui Timotei Pop: ”Misticism sau creștinism autentic”, ceea ce socotesc că e bine.

        Cred cu tărie că noi trebuie să folosim în mod echilibrat ”armele de la stânga și de la dreapta” (de lovire și de apărare), de aceea apologetica (apărarea credinței) trebuie în mod echilibrat practicată împreună cu kerygma (proclamarea) de către oricine.
        A face doar apologetică înseamnă mers cu spatele.
        Tot timpul să spui ce nu e bine, ăla nu e bun, ăia greșesc, fără să arăți ce e bine, cine e bun, cine face bine, cine e bun de pildă, etc. e luptă cu o mână.

        Îmi place de oamenii care au convingeri, îi prefer celor care au compromisuri.
        Compromisurile sunt ca pernele, pot sta de toate la un loc. Convingerile sunt ca săbiile, când se ciocnesc ies scântei și câteodată foc.
        Asta e bine.

        Trăim într-o lume cu mulți oameni a căror singură convingere fermă este că nu e bine să ai convingeri ferme.
        Asta e rău.

        Leac?
        Ia timp, nu știu dacă mai este!
        Ca să risipești confuzia trebuie să construiești înlănțuiri de convingeri: creaționism, planul lui Dumnezeu, răscumpărare, istorie, Vechiul Testament, profeții, împlinirea lor, apostazie, observarea semnelor, răpire, etc.
        Cine area aceste convingeri ca un tabel în mintea lui nu va fi confuz, nu va fi abătut.

        Cine nu le are?
        Va fi.
        Experienționalismul de sorginte pietistă, de care este infectată teologia veacului este termenul care ar putea acoperi cu explicații toată gama de erezii, din care o parte sunt definite cu năduf și pe acest blog.

        Problema experienționalismului este că nu poate fi testat.
        Eu zic despre mine că ”trăiesc” stări ”minunate”, tu nu poți nega.
        Toți zicem că trăim acele stări, nimeni nu poate verifica.
        Un șarlatan ”va trăi” cum te aude pe tine că ”trăiești” și nu-l poți combate, curând îți va cere zeciuială.

        Știți că tot experienționalismul nu este o învățătură biblică?
        Că de exemplu expresia ”ai trăit experiența nașterii din nou?” e greșită?
        Știți că Biblia are ca model al vieții noastre religioase jertfele din Vechiul Testament și că (vă rog să mă puneți pe rug pentru ce zic acum) suprema manifestare a credinței (plăcută lui Dumnezeu) este ”rostirea”: taurii buzelor noastre (rodul buzelor)?

        La Efes Pavel a stat 3 ani să construiască convingeri, prin explicații cu persuasiune (era cetate majoritar păgână, nu cunoșteau Vechiul Testament, iar iudeii erau opozanți), în timp ce în cetăți cu minorități iudaice puternice (Bereea, Corint, Tesalonic) n-a fost nevoie de acest timp pentru că elementele Planului lui Dumnezeu erau cunoscute celor ce ascultau.

        Cristi Moisescu spunea că religia veacului este confuzionismul, iar eu adaug că experienționalismul este manifestarea confuziei în cele mai ridicole și primitive moduri.

        Dacă eu v-aș fi scris mai sus trăirile mele mistice, cu ce ați fi rămas?
        Dar expunând convingeri, le-am replicat în mintea voastră ca și copierea moleculei de ADN și ați rămas cu ceva.
        Cu drag!

        • O sa iti raspunda si XLucian dar..

          Frate Vestea Buna,

          Nu mai suparat de loc :))
          comentariul tau si altul a lui Lucian au ajuns la trash in mod automat. Probabil ce este un program de selectare automata a comentariilor de un anumit fel. A dat peste comentariul tau din intamplare un membru al familiei mele si l-a tranferat la pending.

          Il cunosc pe fratele Timotei Pop , intradevar este omul lui Dumnezeu. Dar nu m-a influentat carte lui. Cu un an inainte am scris acest eseu in engleza https://noheresy.files.wordpress.com/2009/05/from-mysticism-to-the-gospel3.pdf

          Doctrina gasesti si la categoria publicatii la iceputul blogului https://ioan8.wordpress.com/publicatii/

          Domnul mi-a dat si articole de doctrina. Pe blog este o rubica doctrina pe coloana din dreapta.

          Cu apreciere frateasca

          Paul

        • Am accesat site-ul inainte sa fac vreun comentariu si, deci, am raspuns cu intelegerea terminologiei folosite.
          Imi place descrierea/analiza pe care ati facut-o in comentariul de mai sus, dar imi mentin convingerea (dupa cuvintele tale/dvs) pe care am scris-o.
          Cred ca ambele variante sunt corecte, dar privim lucrurile din unghiuri diferite.
          Har si pace…doar de la EL!

    • Ai o opțiune în wordpress că dacă un comentariu conține un număr mai mare de ”n” linkuri să intre la trash.
      Schimbă pe ”n” din 0 in 3 sau 5.

      Problema din casa evanghelică este că domnește o stare de confuzie datorită învățării greșite.
      Orice popă comod va bate apa-n piuă până la pensie despre cât e de bine să fi creștin, ce pace și ce bucurie te inundă când ”îl primești pe Domnu Isus în inima ta”, despre miracolele ”experienței” nașterii din nou și alte malformații teologice fără să riște (de popă zic) să fie acuzat de erezie, el spune continuu lucruri comune și banale, general acceptate.
      Nici nu-și va face dușmani.
      Dușmani va avea cel care va insiste pe exactitate doctrinară, pe atașament față de Cuvânt.
      Cine promovează principii va fi imediat catalogat: ”legalist”, ”fără dragoste”, ”fixist”, învechit, de parcă Biblia ar fi fost scrisă acum 3 ani.
      Experiența nu poate fi testată, oricine o poate pretinde, ține de lăuntrul lui.
      Nu-i poți spune că n-o are.
      Cuvântul cuiva, învățătura lui, faptele lui în schimb pot fi testate.
      Mai ales sincronizarea dintre acestea toate.
      De aceea e mai mult decât necesară ridicarea pretenției spre exactitate doctrinară asupra fiecărui ins care-și ridică capul cu aere de învățător (asta 1 ).
      Și 2: oricine manifestă laxitate față de principii să fie semnalizat, pentru că va ceda după cum va bate vântul.
      Legat de vizita ”fraților adventiști” la baptiști (postarea de ieri) rămâne de făcut un test: să încerce să meargă și invers: ”frații baptiști” la adventiști și vor avea o surpriză: nu vor fi primiți.
      (Nu bag mâna-n foc că nu i-ar primi, dracu-i schimbător, dar până acum nu știu cazuri.)
      Am adventiști în familie vorbesc ce știu.
      Vizita adventiștilor a fost una misionară, au bifat niște fraieri.

      Să ne-ntoarcem la confuzie.
      E nevoie de standarde precise pentru a cataloga o afirmație sau o practică ca fiind erezie sau adevăr.
      Aceste standarde au nevoie de măsuri etalon și într-o lume cu o istorie plină de compromis, chiar pretenția la existența unui etalon e ridicolă.
      Modelul etalonului în Scriptură, al dreptarului învățăturii este omerul sau efa.
      Aplicația omerului atunci și înțelesul de astăzi coincid perfect: la jertfe trebuia adăugat: făină, vin, untdelemn, etc. după măsuri exacte cântărite cu unități calibrate.
      Unitățile de măsură erau păstrate în templu în condiții perfecte.
      Teoretic.
      Practic pe vremea lui Neemia în camera ”metrologică” de la templu locuia Tobia ”amonitul”.
      Amon înseamnă artă.
      Și astăzi, în adunări, în locul standardului Cuvântului locuiește arta, mai ales cea muzicală.
      Detalii și explicații aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2015/07/12/lucrurile-lui-tobia/

  2. Pentru cei din Laodicea nu există om care să-i convingă,ci doar Domnul Isus care mai bate la ușa lor. Credincioșii se pot doar ruga pentru ei.
    …la Suceava se tipăresc și cărți bune. Acolo au tipărit Bunescu Petre și Istrate Nelu ”Din cuvintele lui Teodor Popescu”

    • Erezia cea mai periculoasa este amestecarea lucrurilor adevarate cu lucruri false. Editura lui Leonas este o erezie mare. El publica carti bune si carti eretice confuzionand cititorii.

      Degeaba incercati sa il incriminati pe Bunescu. El nu era la curent cu carismatismul lui Leonas. In schimb Nelu Istrate stia bine ce se intampla. Chiar acum Nelu Istrate, Teo Toculet si Gabi Istrate continua sa il promoveze pe ereticul carismatic Martin Lloyd Jones.

      • Draga Paul….te urmaresc de ceva vreme si vad cum incet, incet ai ajuns sa ii judeci pe toti si sa ii etichetezi pe toti…ai vorbit cu fiecare dintre cei mentionati mai sus si in articol? Esti ferm convins ca asta este realitatea? Sau este doar o supozitie bazata pe ceea ce se vede..sau vad altii…? Chiar astazi am vorbit cu unul dintre fratii mentionati mai sus…lucrurile nu stau chiar asa. Mi-a spus ca sunt printre foarte putinii frati care l-au sunat ca sa vada cum stau lucrurile de fapt….Domnul sa aiba mila…

        • @un crestin,

          Ma bucur ca citesti articolele. Doar fati curaj si spune unde vezi tu judecata, si care sunt aceia “toti”. Doar generalizezi, te astept cu aspecte concrete.

    • Cartea “Din cuvintele lui Teodor Popescu”, pe care mi-am procurat-o si eu, a fost tiparita la editura Little Lamb din Suceava. Banuiesc ca nu este aceeasi cu Perla Suferintei.

  3. Dragă Paul
    ”Dacă evanghelicii Suceveni ar fi fost bine asistați de slujitorii în Evanghelie…” e iarăși o imagine idilică și evident falsă.
    Pur și simplu tu presupui, lași să se înțeleagă că astfel de personaje (slujitori ai Evangheliei) ar exista.
    Demult, de prin anii 50, slujitorii în Evanghelie au fost înlăturați din adunări și înlocuiți cu slujitorii securității: oameni zâmbitori și binevoitori cu toții și cu toți, a căror ultimă grijă ar fi să apere turma pe care o mulg de o eroare care nu-i deranjează.
    Nici securitatea și nici slujitorii ei n-au murit la revoluție, plus că pe lângă cei puși de securitate mai sunt cei puși de dragul banilor de la sponsori, îngroșând această gașcă de clerici-ciocoi de tip nou.
    Cunosc o parte din aceste cozi de topor.
    Cred că e departe de realitate presupunerea dumitale. Dacă nu e, te rog să notezi aici câteva nume de oameni din zona aia, străini de iubirea de bani și plini de angajament față de lucrul Domnului.
    Să-i întrebăm pe aceia de ce nu plâng când oițelor inocente li se dă în loc de iarbă verde, mătrăgună mistică!
    De ce nu se luptă pentru ca oițele să primească hrană bună?
    Ai pe cine întreba?
    Întreabă!

    • Draga Vestea Buna,

      Folosesti un limbaj incisiv cand nu este cazul. De asemenea generalizezi. Dumnezeu totdeauna are o ramasita credincioasa. Eu sunt convins ca Domnul foloseste acest blog de apologetica, alaturi de alte lucrari de apologetica din Romania, pentru a ajuta pe credinciosi si slujitori sa discearna. Ma incred in El!

      • AMIN, fr. Paul!

        Generalizarea pe care o face fratele sau prietenul intitulat “Vestea Buna”, mai ales cand este facuta in mod exagerat, sub imperiul unei ratiuni conduse prea mult de resentimente si refulari din trecut (desi unele s-ar prea putea da fie justificate, indreptatite) este aproape intotdeauna paguboasa. Sa-i bagi chiar pe TOTI pastorii si liderii evanghelici romani in aceeasi oala a “baietilor rai” este cel putin, in cel mai fericit caz, o exagerare, iar in cel mai rau caz, miroase a rea vointa ce pare izvorata dintr-o vendeta personala.
        Faptul ca AZI marea majoritatea dintre acesti lideri evanghelici din Romania ori S.U.A sau orice alta tara, sunt doar niste morminte varuite, este clar pentru oricine are discernamant spiritual. Dar TOTI, chiar TOTI…??? Hai sa fim seriosi! Dumnezeu are intotdeauna o ramasita credinciosa!

        Nu am intentionat deloc prin opinia exprimata mai sus sa discreditez cumva blogul evanghelic “Vestea Buna”. Acest blog are, din fericire, destule resurse utile pentru evanghelicii romani.

  4. Asa este – Dumnezeu are intotdeauna o ramasita credincioasa. Si ar putea fi altii decat Paul Dan si cei ce gandesc exact ca el? Dupa cele ce se gasesc pe acest blog se pare ca nu.
    Ma uimeste spiritul sectar care inunda acest blog si felul in care cel ce-l administreaza se numeste un campion al adevarului, Gandul care mi-a venit cand am citit cele scrise despre Vali Leonas a fost ca exact asa procedau fariseii cu Domnul Isus, cautand vreun motiv pentru a-L invinui. Faptul ca Vali Leonas a iesit din tiparul Crestinilor dupa Evanghelie din Romania nu putea fi iertat de Paul Dan. Se pare ca a venit momentul atacului. Si pentru ca Vali Leonas a publicat la editura Perla Suferintei multe carti ale lui Martyn Lloyd Jones, carti de mare valoare, iata ca acesta (Martyn Lloyd Jones) a ajuns sa fie numit de catre Paul Dan eretic!. Mai trebuie sa-l numeasca eretic si pe Tozer, ale carui carti au fost publicate la Perla Suferintei, si, de ce nu, pe toti puritanii ale caror carti au aparut la aceasta editura. Desigur ca se va asi ceva si cu Tozer si cu puritanii pentru a dovedi ca au fost carismatici. Ce zici, Paul Dan, de misticismul lui Tozer, oare nu ar trebui pus la zid si el si toti ce i-au publicat cartile? Si Vali Leonas, evident.
    Ma rog Domnului sa-ti deschida ochii, Paul Dan…

    • Bercian,
      In aparenta scrii intr-un mod adecvat dar in realitate esti un falit. Imi pui cuvinte in gura, generalizezi, si nu iti place adevarul. Dar hai sa iti raspund sub diferite sectiuni ale comentariului tau.

      Asa este – Dumnezeu are intotdeauna o ramasita credincioasa. Si ar putea fi altii decat Paul Dan si cei ce gandesc exact ca el? Dupa cele ce se gasesc pe acest blog se pare ca nu.

      Nimeni nu gandeste exact la fel, esti eronat. Dar trebuie sa aliniem gandirea noastra cu Scriptura, si asta se face pe acest blog si asta fac toti cei care sunt credinciosi Adevarului

      Ma uimeste spiritul sectar care inunda acest blog si felul in care cel ce-l administreaza se numeste un campion al adevarului, Gandul care mi-a venit cand am citit cele scrise despre Vali Leonas a fost ca exact asa procedau fariseii cu Domnul Isus, cautand vreun motiv pentru a-L invinui.

      Ma uimeste insolenta ta si lipsa de curaj de a lua in considerare excelenta analiza facuta de Emi Zarnescu. Referinta la farisei este complet inafara contextului; este o dovada a incompetentei tale. Fariseii erau campionii traditiei religioase evreiesti. Pe acest blog noi stam in limitele Scripturii.

      Faptul ca Vali Leonas a iesit din tiparul Crestinilor dupa Evanghelie din Romania nu putea fi iertat de Paul Dan.

      Tiparul Crestinilor dupa Evanghelie este tiparul Scripturii in cea mai mare parte. Leonas iesind din teologia Crestinilor dupa Evanghelie si intrand in misticism carismatic il califica, ca si un eretic.

      Se pare ca a venit momentul atacului. Si pentru ca Vali Leonas a publicat la editura Perla Suferintei multe carti ale lui Martyn Lloyd Jones, carti de mare valoare, iata ca acesta (Martyn Lloyd Jones) a ajuns sa fie numit de catre Paul Dan eretic!.

      Tu si alti incompetenti, rauvoitori, nedocumentati si simpatizanti ai ereziilor in momentul cand sunteti pusi la punct, o luati ca atac. De fapt tot ce ai scris tu este un atac viclean care te expune asa cum esti. Comentariul tau este propria ta radiografie spirituala. And you are bad! Eu mi-am facut tema in cazul lui Martyn Lloyd Jones. Tu nu! Faptul ca Leonas amesteca in cartile pe care le publica, lucruri bune cu erezie il face sa fie unul dintre cei mai periculosi carismatici din Romania. Slava Domnului ca BER a scapat de el. Dar are si unii care il urmeaza orbeste ca si tine.

      Mai trebuie sa-l numeasca eretic si pe Tozer, ale carui carti au fost publicate la Perla Suferintei, si, de ce nu, pe toti puritanii ale caror carti au aparut la aceasta editura. Desigur ca se va asi ceva si cu Tozer si cu puritanii pentru a dovedi ca au fost carismatici. Ce zici, Paul Dan, de misticismul lui Tozer, oare nu ar trebui pus la zid si el si toti ce i-au publicat cartile? Si Vali Leonas, evident.
      Ma rog Domnului sa-ti deschida ochii, Paul Dan…

      O parte din puritani au fost mistici si la timpul potrivit vom aborda acest subiect.

    • @Dan Bercian, raspund aici pentru ca am primit acelasi comentariu si pe blogul meu.
      Observ ca tu ai trecut la atac si acuze fara sa analizezi serios ceea ce am scris. Daca vei merge pe blogul meu, vei vedea ca acest articol a fost scris anul trecut – 2015 – in momentul in care cartea Samuel Moris a ajuns la mine in casa si am citit-o. Nu am putut sa nu scriu acest articol stiind ca aceasta carte era destinata fetelor mele, iar eu la randul meu eram intrebat de alta familie, sa imi spun parerea despre carte. Deci cred ca ar fi bine sa fi mai atenti cu acuzatiile de genul “spirit sectar” si sa analizezi la rece cum sta treaba. Pentru ca observ ca pe tine te intereseaza mai mult modul in care se spune ceva si mai putin ceea ce se spune.

      Dar.. daca vrei intradevar sa discuti problema in sine, iata cateva directii:
      1. Sunt experientele mistice un element normal al vietii de credinta? Unde gasesti in Scriptura indicatii si indemnuri la astfel de experiente? Unde gasesti indemnul Biblic de a cauta aceste experiente sau a le accepta? Iar din moment ce nu exista astfel de invataturi, cum poate face cineva diferenta intre diavol – care se poate transforma in inger de lumina – si Dumnezeu? Cum poate cineva sa faca distinctie intre vocea diavolului si cea a lui Dumnezeu? Daca la Domnul Isus a venit diavolul cu texte biblice, crezi ca nu este in stare sa vina la fel la cei din biserica? Stiai ca asta a fost marea dilema a lui Evan Roberts din Tara Galilor, dupa presupusa trezire din 1921 care a avut loc prin el, si ca a declarat ca nu stia cum sa faca aceasta diferenta? Stiai ca Evan Roberts a avut experiente mistice prin care iestea din trup si totusi este considerat de multi ca fiind un om al trezirilor? Unde incadrezi astfel de chestiuni in Scriptura? Stiai ca astfel de experiente le gasesti astazi si in religiile orientale mistice din Asia si ca sunt acolo oameni care ies din trup si apoi se intorc inpoi, si totusi nu sunt crestini? Ei bine, si acest Samuel Morris a avut experiente asemanatoare pe care le-a numit “infierea lui”. El nici macar nu intelesese mesajul Evangheliei, dar s-a declarat “infiat de Dumnezeu” printr-o astfel de experienta.
      2. Este mesajul despre Duhul Sfant superior mesajului despre moartea si invierea Domnului Isus? Pavel spunea “Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.” (1 Cor. 2:2) Cum se incadreaza ideea ca invatatura despre Duhul Sfant este superioara mesajului Evangheliei, cu aceste verset, si altele ca el?
      3. Unde gasesti in Scriptura ca oamenii pot fi mantuiti fara ca ei sa inteleaga mesajul de baza al Evangheliei? Unde gasesti in Scriptura ca cei credinciosi pot sa se apropie sau sa-L cunoasca pe Dumnezeu mai bine, fara un studiu rational, logic si cognitiv al textului Scripturii, dar desigur sub calauzirea Duhului Sfant? Pentru ca misticismul crestin promoveaza ideea ca mesajul si textul scris al Scripturii nu este atat de important, ci mai degraba modul in care ne relationam la Duhul Sfant si modul in care “il lasam” sa lucreze. De multe ori se spune ca nu e nevoie sa predici, ci “prezenta Duhului” va face toata treaba.
      4. Cartea Samule Morris vrea sa ne invete ca doar simpla prezenta a unui om “uns” si rugaciunea lui ne poate face sa “simtim” prezenta Duhului. De cate ori ai gasit in Scriptura ideea de a “simti” Duhul Sfant? Nici macare la Rusalii nu ni se spune ca au simtit ceva apostolii, dar sa mai aibe si reactii necontrolate, asa cum le citim in multe carti despre trezire, inclusiv in cartea amintita.
      Iata doar cateva chestiuni serioase de analizat la rece.
      Si ca sa inchei, acest articol nu este un atac asupa unui om care este “diferit” ci este o constatare a unor invataturi false promovate de cineva care le crede corecte Biblic. Este un proces normal care a avut loc de-a lungul intregii istorii a Bisericii. Invatatura falsa trebuie combatuta.

      • Emi tu întrebi:
        ”unde găsești în Scriptură…”
        Se pare că persoana întrebată se sinchisește prea puțin de Scriptură și ca să-ți răspundă și ca să se îngrijoreze pentru sine.
        La urma urmei ”totul ar trebui să facem după cum scrie în Scriptură?” se întreabă unii…..își dau răspunsul NU și nu se mai întreabă niciodată.
        Uite asta-i mai rău ca boala: să nu vrei să mergi la medic, să nu-ți faci analize, să nu te privești în oglindă, să nu vrei să te speli.
        Așa e cu cei ce nu se raportează la Cuvânt.
        Orice practică plăcută, odată instalată e repetată.
        Generație după generație au adăugat inovații la simplitatea Veștii Bune încât astăzi nici nu mai poți avea pretenția în fața unui ortodox că el nu e biblic.
        Dar tu ești?
        Zic de cel ce întreabă…sau ar vrea.
        O recâștigare a conștientizării necesității raportării la Scriptură ar provoca începutul vindecării.
        Cum se poate face această conștientizare?

    • @Vestea buna.. intradevar chestiunea de autoritate este esentiala cand discutam misticismul crestin. Pentru ca eu cred ca totul pleaca de la o mare confuzie: este Cuvantul scris a lui Dumnezeu singura autoritatea, ultima si suprema in materie de doctrina, teologie si viata crestina? Pentru ca marea intrebare a misticismului crestin este urmatoarea: Mai vorbeste Dumnezeu si altfel astazi, decat prin Cuvantul scris al Lui? Cu ajutorul Domnului voi incerca pe viitor sa scriu un articol pe aceasta tema. Insa, cred ca un raspuns partial la intrebarea lansata de tine este urmatorul:
      1. Ca sa constientizam necesitatea raportarii la Scriptura trebuie intai sa analizam ce spune Scriptura despre ea insasi. Nu avem cum sa fim convinsi de autoritatea suprema a Scripturii fara sa analizam textul ei cu atentie, si asta pentru ca in general misticii nu neaga Scruipturile ci doar adauga la ea. Si sunt multe texte care argumenteaza in favoarea autoritatii supreme a Scripturii.
      Un astfel de text il avem in 2 Tim. 4:1-4.
      2. Apoi avem nevoie de o exegeza si hermeneutica buna. Cum definim ce este bun si corect in hermeneutica asa necesita o alta discutie. Insa este clar ca interpertarile eronate au avut intodeauna la baza o hermeneutica si exegeza gresita. Dar cred ca aici pot sublinia un principiu general de hermeneutica: metodologia de studiu a textelor sfinte nu este la baza ei diferita de studiul logic si natural al textelor laice. Daca pornim de la faptul ca intai un text trebuie sa fie inteles gramatical, logic si contextual si abia apoi sa presupunem ce vrea sa spuna acel text, adica sa-l interpretam, atunci credinciosii ar fi scutiti de multe erezii si interpetari gresite.
      3. Si inca un lucru esential: o constientizare a credinciosilor in privinta autoritatii si necesitatii raportarii le Scriptura nu se poate face daca nu sunt oameni care sa fie exemple in acest sens. Cu alte cuvinte, daca nu sunt oameni care sa se raporteze la Scriptura in mod practic si vizibil, asta inseamna lipsa modelelor, ceea ce este fatal. Insa trebuie sa se stie ca nu toti sunt chemati sa studieze si sa interpreteze Scriptura, dar macar cei care sunt chemati sa fie in stare sa o faca cum trebuie. Efeseni 4:11-15. Ori aici este problema majora a bisericilor: multi lideri si predicatori crestini nu isi mai bat capul cu exegeza: e de ajuns sa citeasca o carte sau un eseu scris de cineva cu renume si gata, avem interpretarea.

      • De meditat la ce ai scris: ”o constientizare…nu se poate face daca nu sunt oameni care sa fie exemple in acest sens.” și ”…asta înseamna lipsa modelelor, ceea ce este fatal.”
        Ca să afli cauzele care au condus la această criză de modele e obligatorie o incursiune în istorie.
        Iar în această incursiune vei descoperi neapărat intervenția ”plină de grijă” a securității comuniste și a departamentului cultelor în viața fiecărei adunări, până în detaliu, tocmai cu scopul stârpirii modelelor.
        Ei au avut grijă ca astfel de modele să nu crească.
        Cum?
        Citește: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/07/inceputul-caderii-1949/
        ”Modelele” au fost raportate centralizat tocmai de conducătorii de adunări și apoi ”modelele” au fost încadrate informativ fiecare la locurile de muncă, s-a făcut scanare de caracter, s-a găsit nodul în papură, s-a pus lupa pe nod, s-a sunat cu trâmbița și ”modelul” n-a mai fost ”model”.
        Așa că hai să ne descurcăm fără modele.
        Ce zici de un tipar al cuvintelor sănătoase?

  5. ***** MISTICISMUL UN “CAL TROIAN” CE A PĂTRUNS ADÂNC ÎN CETATEA “TROIA” EVANGHELICĂ ****

    Citez din recenzia cărții “Samuel Morris”, recenzie bine realizată de Emil Zărnescu și care este postată în acest articol:

    —–“În primul rând cartea vrea să ne facă să acceptăm minunile sau supranaturalul ca fiind ADEVĂRATUL filtru al adevărului.” —–
    Mai pe înțelesul tuturor ceea ce vrea să spună acest citat este următorul lucru:
    cartea “Samuel Morris” vrea să transmită că cei ce sunt capabili să producă minuni sau a căror lucrare este însoțită de semne și minuni sunt OBLIGATORIU de partea ADEVĂRULUI.

    IATĂ CE SPUNE mai jos și pastorul american Leith Anderson, care e condus de același spirit pro-misticism ca și autorul cărții mai sus menționată. Leith Anderson este și președintele Asociației Naționale a Evanghelicilor din S.U.A (N.A.E). El a specificat în cartea lui, “O biserică pentru secolul 21” (A Church For the 21st Century), următorul lucru:

    —– „Vechea paradigmă a învățat că dacă deții învățătura corectă îl vei experimenta pe Dumnezeu. Noua paradigmă spune că dacă îl experimentezi pe Dumnezeu vei avea învățătura corectă. Aceasta ar putea fi deranjant pentru mulți care presupun că afirmațiile adevărate trebuie întotdeauna să preceadă și să dicteze experiențele religioase”(1) —–

    IATĂ CE SPUNE mai jos și foarte popularul teolog american “creștin”-New Age, Leonard Sweet (foarte bun prieten cu Rick Warren). Leonard Sweet este și un invitat de seamă al unor mari conferințe evanghelice de azi. El dă dovadă că este condus de același spirit pro-misticism, când afirmă în cartea lui “Spiritualitate cuantică: o apologetică postmodernă”:

    —– „misticismul este situat în centrul tradiției creștine acum în postmodernism…Misticismul, numit de Einstein <>, este metafizică sosită prin experiența minte-trup. Misticismul începe prin EXPERIENȚĂ și se SFÂRȘEȘTE în teologie.” (2) ——

    NOTE de subsol:
    (1) http://apologeticindex.info/wpn/wp-content/uploads/2016/08/BISERICA-EMERGENTA.pdf , pag. 67
    (2) Ibid., pag. 65

      • Sper că am fost destul de clar când am postat citatul lui Leonard Sweet. Cele 2 cuvinte dintre ghilimelele franțuzești (‘religiozitate cosmică’) au dispărut din citatul lui când am făcut postarea, din cauza ghilimelelor franțuzești. Iată mai jos citatul complet al teologului “evanghelic” mistic, Leonard Sweet (foarte apreciat de bisericile emergente!):

        —–“Misticismul, numit de Einstein ‘religiozitate cosmică’, este metafizică sosită prin experiența minte-trup. Misticismul începe prin EXPERIENȚĂ și se SFÂRȘEȘTE în teologie.”—–
        ——“Mysticism (which Einstein called ‘cosmic religiosity’) is metaphysics arrived at through mindbody experiences. Mysticism begins in EXPERIENCE; it ENDS in theology.”——

        CE VREA SĂ SPUNĂ LEONARD SWEET AICI ESTE CĂ EXPERIENȚA MISTICĂ CREAZĂ DOCTRINA TEOLOGICĂ, EXPERIENȚA MISTICĂ VALIDEAZĂ DOCTRINA BIBLICĂ, NOI EXPERIENȚE MISTICE CREAZĂ NOI DOCTRINE. NU DOCTRINA SCRIPTURII TESTEAZĂ EXPERIENȚA CI EXACT INVERS! ASTA VREA LEONARD SWEET SĂ NE FACĂ SĂ CREDEM AICI!

        Astfel, îmbrățișând misticismul, el ajunge la următoarea concluzie tot în aceeași carte a lui (Quantum Spirituality: A post-modern Apologetic) vizavi de NOUA LUMINA (Misticismul/spiritualitatea New Age/Noua Eră sau așa zisa “Nouă Spiritualitate”/adică Dumnezeu în toți oamenii INDIFERENT de religie):

        —–“Întruchiparea Noii Lumini înseamnă să fii ‘în conecție’ şi ‘informație’ cu celelalte credinţe … .Cineva poate fi un discipol LOIAL al lui Isus Cristos, FĂRĂ să NEGE licăririle SACRULUI în urmașii lui Yahweh sau Kali sau Krishna”
        Sursa (http://apologeticindex.info/wpn/wp-content/uploads/2016/08/BISERICA-EMERGENTA.pdf, pag. 65)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s