Calugarul “evanghelic” Brennan Manning si invataturile lui periculoase

 

Cine a fost Brennan Manning?

Manning a fost o vedeta printre evanghelicii americani si nu numai. Cartea lui de capatai se numeste “Evanghelia zdrentarosilor”. O majoritate de tineri evanghelici, pe timp de decenii consumatori de muzica crestina contemporana si cu o viata nesfintita, l-au idolatrizat si au ascultat pe Brennan Manning. Acesta a distorsionat harul lui Dumnezeu, argumentand ca iubirea lui Dumnezeu te tolereaza la nesfarsit intr-o viata plina de zdrente spirituale. 

Manning a oferit tineretului evanghelic contemporan cateva lucruri dupa placul lor:
1. nu te consuma cu sfintenia, Dumnezeu te iubeste
2. cei care traiesc sfant sunt niste farisei
3. liderii compromisi si disfunctional moral si spiritual sunt “adevaratii” lideri ai bisericii pentru ca ei vor intelege “slabiciunile” tineretului
4. daca un frate iti aduce o corectie inseamna ca te judeca 

Manning a fost un alcoolic toata viata. A studiat la Universitatea Sfantul Francis din Loretto, Pennsylvania. A devenit preot catolic si calugar. A iesit din biserica Romano Catolica, s-a casatorit. A divortat si a continuat cu alcolismul si cu vedetismul intre evanghelicii americani care nu au vrut sa-l “judece”, si au continuat sa-l asculte ca pe un mare guru crestin. In esenta Manning a fost un eretic si un mare mistic, cat si propagator de erezie. Manning era pro-homosexual.

Editura Kerigma sursa de erezie in Romania, publica si carti de ale acestui eretic. 

Articolul pe care il veti citi are valoare deosebita si rog mult pe cititori sa il parcurga
Noii Calugari a lui Brennan Manning 

Advertisements

52 thoughts on “Calugarul “evanghelic” Brennan Manning si invataturile lui periculoase

  1. Pingback: Călugărul “evanghelic” Brennan Manning și învățăturile lui periculoase | „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”

  2. “2. cei care traiesc sfant sunt niste farisei”

    Este “principiul” extras chiar din viața lor, a celor care nu au ajuns şi nu pot ajunge la sfințenie.
    1. Pentru că nu sînt născuți din nou
    2. Pentru că nu sînt locuiți Duhul Sfînt
    3. Pentru că firea umană nu poate fi îmblînzită, ci trebuie transformată

    Bineînțeles că atunci cînd trăiește aşa, acel om va face apel mai ales la capitolul 7 din Romani [a doua parte].
    Chiar dacă există voci care susțin că acolo este vorba de omul credincios, contextul şi expresiile utilizate nu lasă loc de dubiu că referirea se face la omul necredincios care vrea justificare prin Lege [fapte].
    Există alte pasaje care arată lupta celui credincios cu firea pămîntească, aşa că nu avem nevoie ca acest pasaj din Scriptură să fie interpretat ca să furnizeze pretexte pentru o viață derutant de ne-sfîntă.

    Frica de a fi condamnați de cei care au o viață sfîntă prin puterea Duhului Sfînt i-a determinat să contraatace în mod laş, cu “răstălmăcirea celorlalte scripturi spre pieirea lor”.

    • Excelent!
      Dar nu sunt de accord cu aceasta: ” capitolul 7 din Romani [a doua parte].Chiar dacă există voci care susțin că acolo este vorba de omul credincios, contextul şi expresiile utilizate nu lasă loc de dubiu că referirea se face la omul necredincios care vrea justificare prin Lege”
      Romani 7 trateaza conditia credinciosului sub lege.

      • Am scris cu mai multi ani in urma un articol care se potriveste in acest context:

        „Dacă pentru primii oameni credibilitatea mesajelor recepţionate de mintea lor a fost condiţionată de stimuli interni (simţăminte, dorinţe), independent de originea lor, tot aşa se întâmplă şi cu urmaşii lor.(Gen.3.1-6). Prin corupere, au intrat in sfera de influenţa a lui Satan, care este lumea, unde omenirea aleargă debusolata ca intr-o arenă cu două piste, in cerc vicios, urmărind obţinerea fericirii prin propriile resurse, prin satisfacerea poftelor trupului şi a aspiraţiilor sufletului, neajungând însa niciodata la saturaţie. (Osea 4.10); (Hagai 1.6).
        Dacă şarpele, prin promisiuni mincinoase-însa plăcute sufletului uman, a reuşit sa abată privirile oamenilor de la Creator spre ei inşişi (Rom.5.12) antrenându-i astfel intr-o cursă a morţii, Dumnezeu, prin adevarul care perpetuează viaţa, doreşte sa pună capăt acestei curse, oferindu-le oamenilor un prilej de meditaţie asupra conditiei lor actuale in perspectiva sumbra a vesniciei.
        Daca rasplata celor care gonesc dupa împlinirea voii lor necurate şi a gândurilor deşarte, prin reguli proprii, este chinul veşnic în iazul de foc si pucioasă, împreuna cu mentorul lor, alternativa lui Dumnezeu- alergarea dupa sfânta voie a Lui- are ca final viaţa veşnica in Rai, unde vor fi desfătări multiple, nespuse.
        În ciuda tuturor argumentelor divine, mulţi au ignorat mesajul, continuându-şi goana dupa vânt.(Matei 13.19).
        Ceilalţi însă, care au ascultat atenţionările lui Dumnezeu şi au realizat instinctiv pericolul, au crezut, evadând astfel de sub influenţa nefastă a celui rău. Totuşi, din cauza inerţiei, oprirea lor n-a fost instantanee, ci au continuat să se mai rotească în acest cerc vicios câtăva vreme. Această perioadă care variază în timp, în raport cu gradul de maleabilitate al fiecăruia, este esenţială, decisivă pentru destinul oamenilor care nu se împotrivesc făţiş, direct adevărului şi dragostei lui Dumnezeu, personificate in Fiul Său Isus Hristos, ci prin faptul că nu renunţa la sinele lor, aidoma celor beţivi şi fumători care, deşi cunosc bine consecinţele grave ale viciului lor, nu se pot lăsa de el(2 Petru 2.19b).
        Dorinţa lui Dumnezeu este de a-i lămuri, îndupleca şi constrânge prin dragoste, să asimileze “cu blândeţe Cuvântul sădit în ei” (Iac.1:21), în aşa fel incât credinţa lor intelectuală, raţională să evolueze, prin reflectarea in conştiinţă a adevărului, într-o încredere, concepţie sau convingere care sa aibă ca efect traducrea in fapte a acestuia, a adevărului.
        Exemplu concludent in acest sens este apostolul Pavel, care ne prezinta aceasta perioadă de tranziţie din viaţa sa, dupa ce s-a întâlnit cu Domnul Isus pe drumul Damascului, ca pe o expierenţă dureroasă, materializată prin nepuţinta de a escalada reminiscenţele firii, când exasperat la culme a exclamat: “O.nenorocitul de mine! Cine mă va izbavi de acest trup de moarte” (Rom.7.24) ,pentru ca in clipa în care a inţeles că viaţa sa personală şi egoistă este răstignită cu Isus Hristos, împreună cu patimile si poftele ei, împreună cu eforturile personale de a face sau de a adăuga ceva la lucrarea desăvârsita de pe Golgota, pacea să se cuibărească în sufletul lui. Abia din acel moment revoluţionar s-a oprit din mişcarea de inerţie firească, relansându-se apoi in adevărata cursă a vieţii, pentru premiul chemării cereşti, împreuna cu toţi acei care au avut acelaşi parcurs experimental.(Mat.13.23); (1Cor.3.14) .
        O categorie aparte, semnificativă numeric, o constituie aceia care toată viaţa lor, de la întoarcerea la Dumnezeu şi până la moarte, rămân tributari mişcarii de inerţie, datorită rezistenţei cu care se opun Cuvântului. În veşnicie nu vor avea nici o rasplată, totuşi vor fi mântuiţi ca prin foc. (Mat.13.23); (1 Cor.3.15) .
        Prin extrapolare, această perioada de probă(Deut.2.2,3) coincide cu pribegia prin pustie a poporului evreu după ieşirea din robia lui Faraon. Dupa cum israeliţii se hrăneau cu mana căzută din cer, tot aşa şi creştinii se hrănesc cu “Pâinea vie care s-a pogorât din cer.” (Ioan 3.6.51). Numai contemplând frumuseţea interioară, exprimată prin dăruirea de sine a Domnului nostru Isus Hristos, vom fi dispuşi să anihilăm potenţialul egoist al inimii. Asemenea evreilor care au ieşit din Egipt şi au pierit in pustie, in Canaan având acces numai cei care s-au născut în timpul pribegiei, tot aşa şi credincioşii, numai după răstignirea firii pământesti, a omului vechi, încep o viaţă nouă în Hristos, biruitoare. (Apoc.2.7,11,17,26); (Apoc.3.5,12,21) .
        Oamenii nu pot să asculte şi să creadă decât ceea ce este în concordanţă cu inima lor. (Ioan 5.44); (Ioan 8.44-45) .
        Daca întâiul om, Adam, a ascultat de şarpe, ale cărui îndemnuri erau in rezonanţă cu cele din inima lui, al doilea Adam ascultă de Dumnezeu a cărui voie “buna,plăcuta si desăvârşita” (Rom.12:2) este in armonie în urma “innoirii făcute de Duhul Sfant”(Tit3:5), cu voia lui, şi acesta sunt eu şi tu care citeşti aceste rânduri, dacă ne lăsăm înduplecaţi de Dumnezeu (Ier.20.7) prin Cuvânt şi prin Duhul Sfant.

        • Muntean scrie;
          Daca întâiul om, Adam, a ascultat de şarpe, ale cărui îndemnuri erau in rezonanţă cu cele din inima lui,

          Saepele nici nu a vorbit cu Adam. El a venit la Eva.Eva nu a fost de fata cand Dumnezeu i-a spus lui Adam sa nu ia din pomul cunostinteibinelui si taului.Dupa aceia Dumnezeu a facut-o pe Eva.

          Facerea Omului;

          Geneza 2;.7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

          Porunca lui Dumnezeu data Omului;

          Geneza 2;16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; 17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.“

          Facerea Femei;

          Geneza 2;23. Şi omul a zis: „Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie,

          Ispitirea Femei;

          Geneza 3;1. Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?“ 2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.“ 3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mîncaţi din el,

          Asa dar, trebuie sa fim foarte atenti cu ce citim din Cuvant si apoi sa ne exprimam In armonie cu ceia ce este scris.

          • Iata un verset cu referire la ce am adus In atentie din Geneza cu privire la Adam si Eva.

            1 Timotei 2; 14. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

          • Prin intermediul Evei, si Adam a ascultat sugestiile sarpelui si s-a supus, Gen.3.6,17:

            „6. Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.

            17. Omului i-a zis: “Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: “Sa nu mananci deloc din el”, blestemat este acum pamantul din pricina ta.”

    • Știam!
      Doar am citit cartea Romani pentru Romînia și am văzut punctul de vedere de acolo.
      Nu este obligatoriu să ne punem de acord cu aceasta și nici nu insist pe această temă. 🙂

    • Blogul acesta aduce multa zidire, mustrare dar si incurajare. Intr-o vreme in care pe la anvoane s-au strecurat unii mai degraba unsurosi decat unsi care ne livreaza povesti vanatoresti cu nemiluita.

      http://www.infocrestin.com/phoenix-arizona-suceveanul-grosu-o-face-lata/

      Nu stii cine e mai vinovat: tupeistul care isi permite sa spuna chiar orice in timpul slujbei sau auditoriul care se imbata cu apa rece, tolerand astfel de specimene, sub deviza “nu judeca”. Orice stradanie de a corecta situatia deplorabila din biserici este fara rezultat. Domnul, insa, ii cunoaste pe-ai Sai, acestia nefiind afectati de palavragii vremii!

    • Alex,

      Multumesc pentru interventie, te mai astept sa comentezi pe blog! Nu stiu cat de mult a afectat mediul evanghelic, dar uite ce a spus T. un comentator la acest post:

      “La link-ul postat mai jos puteți vedea faptul că misticul eretic universalist, BRENNAN MANNING, are deja TRADUSE în limba romănă trei din cărțile lui prin GRIJA DEOSEBITĂ a unei foarte cunoscute EDITURI CREȘTINE EVANGHELICE din România (Editura KERIGMA din Oradea, jud. Bihor). Inclusiv și cartea “SEMNĂTURA LUI ISUS” a cărui recenzie o face broșura apologetică evanghelică “Noii Calugari a lui Brennan Manning”, afișată în finalul acestui articol al fratelui Paul Dan.

      Cele trei cărți ale lui Manning apărute la Editura Kerigma sunt:
      1. “Copilul lui Ava” (în originalul în lb. engleză: Abba’s Child);
      2. “Evanghelia vagabonzilor/zdrențuroșilor” (în originalul în lb. engleză cuvântul “vagabonzi” este la singular nu la plural: The Ragamuffin Gospel)
      3. “Semnătura lui Isus” (în originalul în lb. engleză: The Signature of Jesus)

      http://www.kerigma.ro/carti.php?listautor=Brennan%20Manning

  3. Pingback: Călugărul “evanghelic” Brennan Manning și învățăturile lui periculoase – ARMONIA MAGAZINE – USA

  4. “4. daca un frate iti aduce o corectie inseamna ca te judeca”

    Într-adevăr, mai ales cei din lume, nu pocăiții, au pe buzele lor acest îndemn: Nu judeca. Să nu judecăm pe alții.
    Dar între creștini e alta învățătura, avem un alt îndemn (prin Duhul și prin cuvântul biblic):
    – îndemnați-vă unii pe alții la dragoste și la fapte bune (Evrei 10:24);
    – mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială (1Tes.5:14; Iuda.1:22)
    – luați toată armura lui Dumnezeu ca să puteți ținea piept uneltirilor Diavolului (Efeseni 6:11) …
    George

  5. La link-ul postat mai jos puteți vedea faptul că misticul eretic universalist, BRENNAN MANNING, are deja TRADUSE în limba romănă trei din cărțile lui prin GRIJA DEOSEBITĂ a unei foarte cunoscute EDITURI CREȘTINE EVANGHELICE din România (Editura KERIGMA din Oradea, jud. Bihor). Inclusiv și cartea “SEMNĂTURA LUI ISUS” a cărui recenzie o face broșura apologetică evanghelică “Noii Calugari a lui Brennan Manning”, afișată în finalul acestui articol al fratelui Paul Dan.

    Cele trei cărți ale lui Manning apărute la Editura Kerigma sunt:
    1. “Copilul lui Ava” (în originalul în lb. engleză: Abba’s Child);
    2. “Evanghelia vagabonzilor/zdrențuroșilor” (în originalul în lb. engleză cuvântul “vagabonzi” este la singular nu la plural: The Ragamuffin Gospel)
    3. “Semnătura lui Isus” (în originalul în lb. engleză: The Signature of Jesus)

    http://www.kerigma.ro/carti.php?listautor=Brennan%20Manning

  6. Evanghelia Vagabonzilor a fost tradusa de un anume Daniel Manastireanu (nu cred ca este aceeasi persoana cu Danut Manastireanu) si recomandata in introducere de Max Lucado, Michael Card si Rich Mullins. (deci cine se aseamana se aduna)
    Ideile lui Manning nu sunt singulare insa eu am auzit de el in urma cu mai bine de 10 ani, cred ca la un radio crestin si m-au facut sa cumpar aceasta carte.
    Autorul este un mistic fara perdea care promoveaza rugaciunea contemplativa in limbaj foarte detaliat, de genul:
    “cand inspiri, spune Ava, … cand expiri spune Tie iti apartin”.. (pag. 170)
    Pentru crestinul neavizat, aceata fraza pare inocenta, dar in realitate ascunde o parte a tehnicii mistice si dracesti numita Lectio Divina.

    O mica corectia insa trebuie facuta: cartea a fost publicata de Editura AquaForte si probabil doar vanduta prin Kerigma.

    • Foarte buna precizarea (uitasem de ea) in legatura cu numele celor trei lideri crestini care au recomandat cartea “Semnatura lui Isus” a lui Brennan Manning! Mai ales Max Lucado este apreciat si citit si in Romania in ciuda inclinatiei sale pentru SPIRITUALITATEA CONTEMPLATIVA.

      Cele trei carti ale lui Manning in lb. romana le-am gasit afisate la vanzare (se poate verifica) pe pagina de vanzari on-line a celor de la Editura Kerigma asa ca am presupus ca sunt cartile tiparite de ei. Oricum e destul de rau ca sunt la VANZARE la ei chiar daca nu neaparat ei le-au si tradus si tiparit.

  7. Brennan Manning scrie in cartea lui “Semnatura lui Isus” la pagina 198 (varianta originala in lb. engleza), urmatoarele lucruri:

    ”Primul pas în credință este acela de a INCETA să te mai gândești la Dumnezeu în timpul rugăciunii!”

    Aaaa…am.uitat sa va dau si “referinta” biblica adusa de Manning pentru aceasta elucubratie mistica: 2 Erezii 3:5

  8. Pace! As avea o intrebare. Nu se refera neaparat la articolul pe care l-ati publicat aici, dar are intrucatva legatura. Am vazut ca ati dat link la o pagina de internet care ofera multe carti gratuite (wayoflife.org). Mi-a sarit in ochi, printre altele, o carte numita The Calvinism Debate. Am fost curios sa o rasfoiesc. Nu ma vad calvinist, cel putin nu in sensul in care trambiteaza unii calvinismul, dar la fel ca si dumneavoastra in cartea Romani pentru Romania, pe care am citit-o cu interes, vad foarte clar ca nu incape indoiala ca Biblia prezinta realitatile planului de mantuire destul de clar. Adica:
    – un Dumnezeu suveran
    – un om decazut total;
    – un plan de mantuire alcatuit din vesnicii, nu prevazut din vesnicii;
    – un “popor” al lui Dumnezeu iubit din vesnicii si chemat eficace la vremea potrivita (Romani 8),
    – credinciosul mantuit exclusiv prin har, prin darul (nu lucrarea) credintei, si
    – pastrat tot prin har pana la capat, chiar daca sfintirea comporta si aspectul colaborarii, sau participarii credinciosului, referindu-ma prin asta la aspectul progresiv al ei, pamantesc, nu la justificare.
    Ceea ce insa am citit in cartea The Calvinism Debate, de pe website-ul pe care il citati dumneavoastra aici, este o grosolanie cum rar am intalnit. Sunt sute de citate biblice rastalmatice si luate evident in afara contextului, alte sute de citate evitate, prezumtii absolut eronate de la care pleaca autorul, desi pretinde ca a citit clasicii “calvinismului”…in fine, o masacrare a Bibliei pe care rar am intalnit-o chiar si la asa-zisii arminieni militanti. Sunt apoi citati autori precum Spurgeon ca si cum n-ar fi fost calvinisti, cand toti cei care au citit catusi de putin din scrierile sau predicile unuia ca Spurgeon nu pot sa rateze sa observe ca era “calvinist”.
    Intrebarea mea este: Ce parere aveti despre aceasta carte? Multumesc frumos! Si precizez ca nu ma intereseaza o dezbatere pe tema calvinism-arminianism. Ma intereseaza doar parerea pe care o aveti despre acest autor specific pe aceasta tema.

    • Adi,

      Ce sinteza remarcabila ai facut! Te rog spune-mi la ce biserica mergi in Romania? Ai o chemare in apologetica si doctrina. Am pus linkul de la Independent Baptist church pentru ca au articole de apologetica remarcabile, si sunt foarte curajosi sa spuna lucrurile pe nume. Pe de alta parte traditia lor este profund anti-Calvinista, si asa cum ai remarcat, pur si simplu abuzeaza textul Scripturii si orice regula de hermeneutica. Astept sa-mi raspunzi la intrebare.

      Cu apreciere frateasca,
      Paul

      • Merg la o strangere de casa din Bucuresti, inca nu suntem o biserica. Nu, sunt convins ca nu am chemare nici in apologetica si nici in doctrina. Dar multumesc pentru apreciere.
        As mai avea doua intrebari, daca nu va suparati.
        In primul rand am observat in aceeasi carte (The Calvinist Debate) o afirmatie pe care am mai intalnit-o si la alti autori sau predicatori, si care a lasat intotdeauna in mintea mea o nedumerire. Autorul zice undeva ca Matei 1.21 (“pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale”) face referire la poporul Israel, ca etnie, nu la cei credinciosi pe care Tatal i-a dat lui Isus (Ioan 17.6) si asta dinainte de intemeierea lumii (Efes 1.4). Apoi el sugereaza ca am avea de-a face cu doua “evanghelii” (nu ca si carti, ci ca mesaje), anume Evanghelia harului si Evanghelia Imparatiei, ca si cum cele doua ar fi lucruri complet separate, ca doua obiective separate ale mortii lui Isus. Am mai auzit ideea asta, chiar am citit-o la John Darby, care zicea ceva de genul ca Isus ar fi fost pedepsit pe cruce in calitate de reprezentant federal al poporului Israel etnic vorbind, si ca asta ar arata ca moartea Lui ar avea mai degraba de-a face cu poporul Israel decat cu cei dinainte iubiti de Dumnezeu, indiferent de etnie (evident, asta nu exclude Romani 11, convertirea finala a majoritarii evreilor).
        De aceea, intrebarea mea este: credeti ca Evanghelia din Marcu 1.15 este totuna sau diferita de Evanghelia din Ioan 3 (mesajul vestit lui Nicodim)?
        Si a doua intrebare se refera tot la jertfa lui Isus si mi-a venit in minte tot ca urmare a lecturarii cartii mentionate. Autorul sugereaza undeva, nu imi amintesc exact locul, ca moartea lui Isus trebuie separata de efectele ei, lucru care mi s-a parut un pic bizar ca afirmatie. Nici n-am inteles care ar fi motivatia. Dar tocmai ce citeam Romani 5, si aveam proaspat in minte de exemplu versetul 10, unde zice ca “am fost impacati cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau”. In Romani 6 zice ca “prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El…” As fi interesat sa stiu care e parerea dumneavoastra, cum vedeti aceasta chestiune.

          • Haideti ca am gasit si acel pasaj din Darby despre care am amintit mai sus: „There was, too, to Him, in addition to the pain of the death, the legal curse appended, by God’s righteous judgment as King of Israel, to the form of the death; as it is written, „Cursed is every one that hangeth upon a tree”. But this curse of the law was not the same thing as the wrath, when He cried out, ‘My God, my God, why hast Thou forsaken me ?’ The thieves bore it as He did; that thief, too, who went with Him to Paradise the same day, and who could go there to be with his Lord, because He, the Prince of Life, had borne the wrath due to sin in his own body on the tree. Christ did enter into the sufferings of others without being in the state they were in, and He had deep sufferings of His own which were not atonement and were not mere sympathy” (The Present Testimony, August 1866).

            Intr-o alta lucrare, denumita The Sufferings of Christ, comentand pe marginea versetului din Psalmi 69:26, Darby spune ca “It is not atonement.”, sugerand astfel o teza pe care o sustine si in pasajul anterior, anume ca Hristos a suferit pe cruce doua pedepse distincte, o pedeapsa care viza planul viitor pentru poporul Israel (etnic) si o pedeapsa care viza ispasirea pentru pacat. Am dat peste aceste pasaje initial cand am citit o carte despre istoria miscarii Brethren, din pura curiozitate.

            De altfel, Darby a sustinut cu tarie si ideea ca, incepand din Ghetsimani, pacatele omenirii ar fi fost literal transferate asupra lui Hristos si ca asta justifica si imposibilitatea ca Dumnezeu sa fi putut sa indeparteze paharul suferintelor si al mortii de la Hristos. Baza lui Darby (si nu doar a lui) pentru astfel de idee vine din 2Cor 5:21. Spurgeon avea insa o cu totul alta interpretare a acelui text si implicit a acestui subiect, spunand ca de fapt pacatele n-au fost niciodata transferate fizic, ci doar Hristos a preluat pedeapsa aferenta pacatelor, altfel ar fi trebuit sa mearga in iad pentru totdeauna. Spurgeon zice ca “L-a facut pacat pentru noi” trebuie inteles ca “L-a facut jertfa pentru pacat pentru noi” (in sensul imputarii pacatului si respectiv a justificarii). Cum vedeti aceasta problema ca si intrebarile mele anterioare?

            • @ Adi
              E interesant ce susține Darby aici.
              Am auzit de multe ori aceeași idee: transferul literal al păcatelor [nu contează momentul neapărat ].
              Sînt mulți care gîndesc în acest fel, probabil din zelul litaralicesc al unora de la anvoane.

            • Tim Keller este un foarte popular pastor NEO-CALVINIST american (atenție mare însă căci el NU este un calvinist autentic, clasic, neo-calvinismul are doar camuflajul, necesar infiltrării, constituit din calvinism). Tim Keller a fondat împreună cu D.A. Carson o rețea de biserici numită Coaliția Evanghelică. Tim Keller, pe lângă unele lucruri bune (biblice) pe care el le învață, este din păcate un promotor al Spiritualității Contemplative (Romano-Catolice). Spiritualității Contemplativă este doctrina și practica ERETICĂ DE BAZĂ și a acestui călugăr “evanghelic” Brennan Manning demascat pe scurt în articolul acesta al lui Paul Dan și mai pe larg în broșura apologetică la care el face trimitere. Aceasta este o practică mistică/ocultă DEOSEBIT de atrăgătoare, în special pentru cei neregenerați, dar 100% letală spiritual. Ea a fost importată de foarte mulți lideri evanghelici contemporani exact din misticismul romano-catolic. Spiritualitatea Contemplativă este azi epidemia spirituală numărul unu (ciuma spirituală răspândită masiv) în majoritatea COVÂRȘITOARE a seminariilor și universităților teologice EVANGHELICE din S.U.A (iată și dovada: https://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=11923 ). Aceasta este absolut INDISPENSABILĂ realizării agendei ecumenismul radical! E cea mai periculoasă formă de MISTICISM contemporan fiindcă e atât de puțin cunoscută și demascată de liderii evanghelici cu toate că este MASIV răspândită în instituțiile teologice occidentale, MUTILÂND doctrinele biblice centrale ale Creștinismului pavând calea spre realizarea agendei ECUMENISMULUI RADICAL (o singură religie mondială unică).

              NEO-CALVINISMUL este de fapt mixarea teologiei protestante (specifică Reformei Protestante), care este raționalistă (angajează gândirea umană activă), cu opusul ei sau cu antiteza ei, reprezentată de Spiritualitatea Contemplativă / mistică a Contrareformei (catolice), care este anti-raționalistă (ea presupune exerciții sau discipline spirituale mistice menite să realizeze golirea minții spre a putea intra în transa spirituală necesară, chipurile, pentru o cunoaștere mai INTIMĂ a divinității). Deci NEO-CALVINISMUL este un SINCRETISM RELIGIOS între două practici religioase și teologii aflate în ANTITEZĂ: Teologia Protestantă și “Teologia” MISTICĂ a Spiritualității Contemplative din Biserica Romano-Catolică. De fapt Spiritualității Contemplativă a fost și arma cea mai redutabilă împotriva Reformei Protestante din sec. al XVI-lea, folosită de infamul ordin catolic al Iezuiților în Contrareformă organizată de Biserica Catolică. AZI EA ESTE FOLOSITĂ ÎNSĂ CHIAR DE LIDERII EVANGELICI PENTRU A-I MANIPULA PE ENORIAȘII LOR SPRE ACCEPTAREA TREPTATĂ A ECUMENISMULUI RADICAL, ACEASTA ECHIVALÂND CU ÎNTOARCEREA SUB PATRAFIRUL “BISERICII MAMĂ” (BISERICA CATOLICĂ)!!!

              SURSE:
              (despre Tim Keller și Spiritualitatea Contemplativă)
              http://apologeticindex.info/wpn/2017/03/07/george-soros-si-legatura-financiar-ideologica-cu-unii-lideri-neo-evanghelici-americani/ (pag.11, studiază și informații din notele de subsol pentru paragraful despre Tim Keller)
              https://www.gotquestions.org/romana/spiritualitatea-contemplativa.html
              https://www.gotquestions.org/romana/rugaciunea-contemplativa.html
              http://apprising.org/2011/01/27/tim-keller-recommending-roman-catholic-mysticism/
              https://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=872
              https://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?tag=timothy-keller
              https://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=11093
              http://apprising.org/page/18/?s=Tim+Keller

              (despre Spiritualitatea Contemplativă)
              Biserica Emergentă – O nouă reformă în creștinism sau apostazie?
              (pag. 62-100). http://apologeticindex.info/wpn/2016/07/11/biserica-emergenta/
              P.S.
              Cei care cunoașteți bine lb. engleză vă rog să consultați și informațiile prezentate în linkurile afișate în notele de subsol al acestei lucrări apologetice evanghelice în limba română

          • „Tim Keller was prized the Kuyper Award for Excellence in Reformed Theology. After a huge outcry from students, faculty, and alum, they rescinded the award and invited Keller to speak. This had to have been a really difficult decision for the seminary to make,…”
            https://www.christiancentury.org/blog-post/more-thoughts-tim-keller
            [nu recomand acest site; doar am indicat sursa]

            Doar cîteva extrase dintr-un articol destul de lung:
            „Dr. Tim Keller, senior pastor of Redeemer Presbyterian Church, New York and cofounder of The Gospel Coalition.” [The Gospel Coalition – TGC au și unele articole destul de bune]
            Rebranding Sin“Keller wants to move his readers away from the idea that sin can be defined merely in terms of breaking divine rules; that is, in breaking the commandments of God. He instead defines sin as that which replaces God in giving a person his or her identity.”
            “Keller’s definition of sin as a false identity ultimately fails: by itself, it cannot explain the cross.”
            Judgement and Hell „He shows that Keller received his postmodern doctrine of hell largely from C.S. Lewis, who developed a non-offensive concept of “a hell that God does not send anyone to, where the punishment is self-inflicted, and from which no one ever asks to leave.” According to this view, hell is just a freely chosen identity, based on something besides God, going on forever.”
            Explaining the Trinity„Keller’s idea is “that the divine attribute of love underpins everything and that the divine movement manifests itself in a Trinitarian revolving dance; voluntarily circling each other.” So the “nub of his argument appears to be an emphasis upon a single divine attribute, which is love … Keller does not go on to mention other things that God declares himself to be, such as that he is holy (Isaiah 5:16), that he is “a consuming fire, a jealous God” (Deuteronomy 4:24; Hebrews 12:29) …”
            The Church’s Mission: “Keller’s main thesis is that the church has a twofold mission in this world: (1) to preach the gospel and (2) to do justice, which involves social and cultural transformation and renewal.”
            Keller’s Hermeneutics Holst looks at three potential problem areas in Keller’s writings, namely, the use of parables; the use of secondary aspects in the text as the main warrant for what is being taught; and the use of logical fallacies in exegeses.
            Not Quite Theistic EvolutionKeller explains his approach to evolution: “So here’s what I like — the messy approach, which is I think there was an Adam and Eve. I think there was a real Fall. I think that happened. I also think that there also was a very long process probably, you know, that the earth probably is very old, and there was some kind of process of natural selection that God guided and used, and maybe intervened in. And that’s just the messy part. I’m not a scientist. I’m not going to go beyond that.”

            We believe that the evidence presented above provides overwhelming proof that Keller is not orthodox in his theology, and he certainly does not demonstrate a commitment to sound Reformed doctrine. An examination of Keller’s theology shows that he uses Scripture to support his own ideas and to further his own agenda. We have seen nothing that convinces us that Keller preaches the true gospel of Christ. By refusing to deal with even the possibility that Keller is a false teacher, the editors of Engaging with Keller have done a disservice to the cause of Christ, and the gospel of Truth.

            http://www.bibleleaguetrust.org/keller-and-his-critics/

            • XLucian,
              Toate punctele enumerate de tine aici despre neo-calvinistul Tim Keller nu fac altceva decat sa dovedeasca inca o data consecintele devastatoare in plan teologic si spiritual, ale acceptarii dialecticii continue a postmodernismului. Toate acestea (REdefinirea pacatului, iadului, sfinteniei si dreptatii divine, doctrinei trinitatii, apoi a misiunii bisericii, etc., realizate prin folosirea unei hermeneutici aberante, cuplate cu migrarea de la Creationismul biblic spre un evolutionism “teist”, tendinta spre un activism pentru “dreptate sociala” si “transformare culturala” a societatii, sunt comune oricarui teolog, pastor sau oricarei biserici, denominatiuni care a acceptat premisele false ale SPIRITUALITATEA CONTEMPLATIVA. Adica TOTUL se ia la PACHET!
              Te rog citeste si ce spune Francis Schaeffer despre “noua teologie” in brosura apologetica la care iti face trimitere acest articol al lui Paul Dan.

              Cele enumerate de tine despre gravele greseli teologice ale lui Keller sunt de fapt rezultatul DIRECT al unei “alchimii mentale” sau a unei “magii negre in logica”, ca sa folosesc doi termeni pe care Schaeffer ii utiliza in scrierile lui de critica biblica a NEO-ortodoxiei sau Barthismului.

            • XLucian,

              In mod categoric nu ai contrazis nimic, Lucian! Dimpotriva! Ceea ce eu am afirmat despre informatiile tale despre Keller e ca ele sunt in mod precis si categoric SIMPTOMELE SPIRITUALE care ADEVERESC/DOVEDESC acceptarea premiselor false ale SPIRITUALITATII CONTEMPLATIVE. Iti multumesc ca le-ai postat! 😉

              Ceea ce vreau insa sa aduc mai mult in atentia evanghelicilor este BOALA (Spiritualitatea Contemplativa/Misticismul) si doar apoi in subsidiar SIMPTOMELE (ereziile pe care le produce ea, enumerate in parte de tine).

            • Frate T.
              Ai dreptate!
              Trebuia să formulez altfel. 🙂
              De asemenea, cred că intervențiile dumitale au mai adus un plus de „lumină” referitor la subiect.

        • Adi,

          Iata ca in final, cu ajutorul Domnului, pot sa iti raspund la o parte din intrebarile tale. Darby nu a fost perfect dar a fost unul dintre cei mai atenti exegeti ai textului Noului Testament. El a surprins corect ca este o Evanghelie a Imparatiei anuntata de Domnul Isus personal evreilor care asteptau imparatia lui Dumnezeu pe pamant in acord cu profetii Vechiului Testament si in special in acord cu Isaia. Evreii au respins pe Mesia Imparatul si atunci chemarea Evangheliei este transferata neamurilor. Întreb dar:,,S’au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s’a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos (Romani 11:11)
          Iti aduci aminte din Luca 4 cand Domnul le spune consatenilor Lui, dupa ce acestia l-au numit fiul lui Iosif, adica l-au respins, ca neamurile vor beneficia de Evanghelie: “şi totuş Ilie n’a fost trimes la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuş niciunul din ei n’a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.” (Luca 4:26-27)

          Deci Evanghelile contin elemente precise ce vorbesc despre trecerea Evangheliei de la evrei la neamuri. Asta o vezi asa de clar cand Ierusalimul se tulbura impreuna cu Irod la nasterea lui Mesia si ca Mesia primeste cinstea care ii se cuvine de la neamuri prin magi.

          Dar Evanghelia nu ramane fara efect la evrei. Ei urmau sa fie trecuti prin o lunga perioada de curatire, culminand cu necazul cel mare, ca dupa aceea ei sa primeasca Evanghelia. Impreuna cu primirea Evangheliei si a lui Mesia ei primesc si Imparatia promisa in Vechiul Testament. Evreii primesc a doua sansa pentru Imparatie datorita legamantului Avraamic care este neconditionat. Multi ignora lucrul acesta, in special reformatii care se prezinta cei mai competenti in legaminte, si deaceea ei resping un viitor pentru Israel.

          Daca te uiti in Galateni cap. 2 vei vedea urmatoarele: “Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, – căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor-” (Gal 2:7,8).

          Ce vezi in Galateni 2:7,8? Vedem o singura Evanghelie contextualizata pentru neamuri si pentru evrei separat. In engleza se numeste two track Gospel. Deci este o singura Evanghelie cu aceasi finalitate, dar lucrand cu doua etnii diferite: neamurile si evreii. Darby a distins acest lucru si este printre putinii care fac o exegeza corecta a celor 4 Evanghelii.

          • Multumesc pentru raspuns. Deci dumneavoastra vreti sa spuneti ca Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus cu o “Evanghelie nationala” catre Israel, ei au respins-o, si atunci ea a fost transferata, ca sa zicem asa, Neamurilor? Sau ca sunt doua evanghelii diferite, cu aplicabilitate diferita? Va intreb asta in lumina discutiei pe care Darby o face referitor la suferintele neispasitoare ale lui Hristos.
            Ce nu inteleg eu inca este ca, daca Evanghelia Imparatiei a fost respinsa de Israel, atunci cronologic, unele lucruri mi se mai par ca se leaga. Nu neg ideea ca Dumnezeu ar avea planuri distincte cu Israel si Neamurile. Ceea ce nu imi e clar este, de exemplu, momentul cand Hristos se indreapta catre Neamuri. Sau altfel spus cand anume identifica Hristos ca Israel respinge Evanghelia Imparatiei? Cred ca nu se poate spune ca Israel respinge implinirea profetiilor VT inca de la nasterea lui Isus, pentru ca era normal ca ei sa auda vestirea Evangheliei, ca Isus sa fie dovedit drept Mesia, ca sa o accepte. In ceea ce priveste momentul, e ciudat ca, de exemplu, se spune in Evanghelii ca evreii au vrut sa Il faca totusi Imparat pe Isus (de ex Ioan 6:15), dar El a evitat. Ce altceva ar fi trebuit sa faca ei in plus, pentru ca, de exemplu, Ioan si Isus au predicat amandoi aceeasi veste cu acelasi continut? Si multi oameni veneau sa se boteze si isi marturiseau pacatele. Apoi ideea ca Isus venise cu un plan, care a trebuit inlocuit cu un altul, nu pare cumva sa sugereze ca planurile din vesnicie ale lui Dumnezeu ar putea fi zadarnicite, daca spunem ca venise pentru Israel si totusi a trebuit sa se duca la Neamuri? Nu stia Dumnezeu dinainte ca Israel avea sa refuze?
            Si va rog, nu ma uitati cu celelalte doua intrebari – despre suferintele “neispasitoare” din citatul lui Darby si intrebarea referitoare la ideea de separare sau nu a jertfei lui Hristos de efectele ei (adica Hristos a murit pe cruce obtinand un fel de “cec in alb” pentru oameni, sau a obtinut efectiv la cruce toate binecuvantarile spirituale, de exemplu cele enumerate in Efeseni 1?). Multumesc frumos!

            • Este esential sa stim cine e Imparatia lui Dumnezeu si cum apare ea.Cuvantul ne arta ca, Domnul Isus a facut, a vorbit ceia ce a vazut la Tata. Cu alte cuvinte s-a coborat aici aducand Imparatia lui Dumnezeu, Infintand aceasta Imparatie prin Biserica Lui care avea sa o zideasca. Deci, cine e Imparatia lui Dumnezeu? In prima instanta este Domnul Isus cu aceia pe care Tatal Ii da Fiului.Ioan 6;44.

              Daca citim versetele din evangelii unde ne este relatat mai multe versete care cuprind acest termen de Imparatia lui Dumnezeu, vom avea o imagine mult mai complecta.Si daca am vrea sa asociem Imparatia lui Dumnezeu cu cea care va fi In viitor,nu o vom putea asocia decat cu cei rascumparati pe un pamant nou.

              Toti care vor fi cuprinsi In Biserica vie a Domnului Hristos sunt Imparatia lui Dumnezeu aici printre oameni.Si referitor la Evangelia Domnuli Hristos, ea a fost adusa odata cu venirea Domnului Hritos ca Mesia.Scriptura ne arata o singura Evangelie pentru Intreaga fiinta umana.

              Si asta este numita;Evangelia lui Hristos spune Ap, Pavel.Nu e o evangelie pentru evrei si alta pentru neamuri. Numai ca, Evreii au avut-o si au respins-o. Iata ce citim In privinta unei singure Evangelii.Matei21;43. Deaceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată dela voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.

              Daca vrem sa vedem care este acest neam anticipat de Domnul Isus, sa citim cartea Hosea care ne vorbeste de un Popor care nu era al Lui. Cu alte cuvinte este adus In atentie poporul ceresc cel rascumparat de Domnul Hristos. Si daca suntem mai atenti In Cuvant vom vedea ca, Dumnezeu, nu are In vedere doua evangelii.

              Dece spun asta? Pentruca avem deaface cu un Dumnezeu care uraste doua masuri su doua standare.Apoi, El este un Dumnezeu nepartinitor In privinta mantuiri. Petru are ceva de spus In privinta aceasta. Ca si neamurile au primit Duhul sfant. Petru ,sa fim atenti ca nu se refera la Individual. Nici Intre evrei si nici la neamuri.

              Dar as dori sa Inchei cu cuvintele Domnului Hristos care sunt destul de clare cine sunt cuprinsi In Imparatia lui Dumnezeu. Fie ea aici pe pamant prin reprezentarea Domnul Hristos fie asa cum am spus va fi de viitor.Iata ce spune Domnul Isus despre venirea unui suflet sau altul la Imparatia lui Dumnezeu. Fie acest suflet dintre Evrei sau neamuri.Citim specific In Ioan 6;44.

              Cei mai multi de privesc desfasurarea planului de mantuire al lui Dumnezeu din punctul lor de vedere firesc, carnal.Am dat ceva mai sus versetul din Matei21;43. Unde Insusi Mantuitorul anunta sfarsitul acestei partasi as numi-o ca popor pamantesc al lui Israel.Cand vine vorba de mia de ani,Apostolul Ioan spune, repatand e 4 ori ca era In duhul.

              Deci, Apocalipsa ca orce carte din Scriptura In primul rand trebuie Inteleasa la modul spiritual.Intr-o Imprejurare l-am Intrebat pe un credincios “prominient” printre cei credinciosi, aceasta Intrebare; Cu cine va Imparati Domnul Hristos pe pamantul cel nou cu mireasa sau cu Israel?

              Fratele sa grabit sa-mi spuna ca, cu amnadoi.Si i-am spus ca nu am gasit asa ceva In Cuvant. Atunci nu a mai spus nimic.Avem pilda Zmochinului care mai toti teologi agreiaza ca Infatiseaza pe Poporul Israel. Ce s-a Intamplat cu zmochinul si cu cuvintele Domnului Isus? S-a uscat. S Domnul Isus spune; In veac sa nu mai dai roada. Subiectul este mult mai complicat la prima vedere.

    • Ady,
      Am citit-o și eu.
      Nu cred că se poate spune că sînt grosolănii.
      Eu o văd doar ca o reacție cam exagerată contra calvinismului, în special hiper-calvinismului.
      Nu este arminianism așa cum îl înțelegem noi, deoarece au siguranța salvării.
      E adevărat că există o proporție de texte interpretate greșit, de dragul literalității [, dar nu aceasta este marea problemă.
      Problema este contextul mai mare al Scripturii care nu este luat în calcul, chiar dacă în multe locuri pare pro arminieni, perspectiva divină nu ne dă voie să formulăm concluzii „arminiene” pe baza lor [probabil nici „calviniste”, dar nu discutăm aici 🙂 ]

      Ar fi de menționat faptul că [nu numai în The Calvnism Debate] pe tema rugăciunii este totuși în eroare: el spune că deciziile lui Dumnezeu pot fi schimbate.

      • Iata un verset care ne arata pentru cine s-a dat Domnul Hritos morti. Efeseni 5;25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,

        In contestul luari In consideratie Intreaga Scriptura care ne este de folos sa; mustre, sa Indemne ca omul lui Dumnezeu sa fie destoinic In orcrce lucrare.2 Timotei 3;16.17.Deci In concluzie, pentru cine a platit Domnul Hristos la Golgota? Pentru cei pe care Tatal Ii dadea Fiului spre scoatere desupt dominatia celui rau.

        Iata un alt verset care ne arata ca este necesar ca omul sa ajunga la Sursa de viata care e In Domnul Hristos.Cum sa ajunga omul la aceasta sursa cand el este mort soiritual?.Intelegem noi ca ,relatia omului orcare ar fi el e pe fond spiritual?

        Iata versetul in cauza;Ioan 6;44.Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.Domnul Hristos s-a coborat In tabara celui rau sa Is salveze Mireasa care i-a dat-o Tatal. Va fi o nunta pe care o vedem ca Tatal o va face Fiului. Asa citim In Apocalipsa.

        Subiectul este mult mai complicat pentru cei mai multi care nu se pot debarasa de anumite ideei preconcepute. Deaici si Intelegerea gresita a ceia ce eii citesc din Cuvant. Pornesc deja In Intelegerea Cuvantului citit cu aceste ideei preconcepute.

          • Nu spun dela mine. Spun ce scris In Cuvant.
            Ioan 13.1. Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i-a iubit pînă la capăt.

            O seara sau o zi binecuvantata.

          • Da este limitata. Asa ne arata Cuvantul lui Dumnezeu; Luca 19;10. Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.“

            Ioan 17;9. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi: –

            Ioan 17;20. Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.

            Referitor la ce spune Domnul Isust Tatalui In rugaciunea Lui citim In alt loc;Ioan 6;44.

            Si sunt multe locuri unde putem vedea cum desfasoara Dumnezeu Planul Sau de mantuire In Domnul Hristos.

            Efeseni 2;8, unde citim . Credinta este darul lui Dumnezeu.Si foarte multe alte locuri care ne arata ca; Dumnezeu si-a ales un popor care sa fie al lui. Nu pamantesc ci ceresc.
            Cand se vorbeste de religie, aceasta are radacinile in ce face omul si de natura pamanteasca. Dar Credinta care e darul lui Dumnezeu pune in relatie speciala de Copil al Lui.

            Binecuvantari In locurile ceresti In Hristos,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s