Acest Blog la o treapta mai sus, si in plus va ofer un cadou

Dragi, dragi cititori ai blogului Ioan8,

Doresc sa-mi exprim aprecierea reala si deosebita pentru partea pe care o luati la Evanghelie prin faptul ca va documentati cu privire la erorile teologice care asalteaza doctrina curata a Cuvantului.

De ce am spus ca acest blog se ridica la o treapta mai sus decat inainte? Persoanele expuse in articolele de aici au fost doar deconspirate in erorile si ereziile lor. M-am rugat ca Domnul sa ii disciplineze pentru faptele lor. Domnul insa, mi-a aratat ca fratii care au cazut in eroare trebuie ridicati si aceasta se face cu rugaciune si cu dragoste. De aceea, de acum incolo am sa apelez la dvs. ca sa va rugati impreuna cu mine pentru fratii cazuti doctrinar.

Pe de alta parte, apostatii nu beneficiaza de tratarea ca si frati.

Si acum cadoul! Va pun inainte o predica cu totul remarcabila a pastorului Daniel Chiu de la biserica Logos Baptist Ministries din Chicago. Este o predica completa, patrunzatoare, Cristologica, si ziditoare. Este de o actualitate iesita din comun. Va rog dati-o la cat mai multi!

(Sursa: Catalin Negrean https://www.youtube.com/channel/UCROtuGKfvc5oesxvGIDbHBQ)

 

26 thoughts on “Acest Blog la o treapta mai sus, si in plus va ofer un cadou

  1. Am ascultat predica-“cadou” dar idealurile vorbitorului nu mi se pare că coincid în totul cu idealurile Mântuitorului.
    Prima dată, teologia Siguranței mântuirii: după patosul cu care se incrimina nevenitul regulat la biserica, ai putea crede că mântuirea tocmai cu acest instrument vizibil se măsoară: cu frecventometru.
    Iar siguranța mântuirii cu frecvența de metronom a venitului la biserică și plecatului înapoi acasă.
    Negreșit, la orice școală absențele nu se admit, dar și repetenți fără absențe pot fi mulți.
    Apoi e un pic de contradicție: fără a contesta buna credință a vorbitorului, tot susținerea acestui calvinistic concept al siguranței eterne aplicat asupra unor oameni fără interes și cunoștință în subiectele Bibliei, îi aruncă pe bieții astfel asigurați, nu în mântuirea de pe etichetă, ci în bântuirea vânturilor tuturor pretențiilor.
    Agentul meu de asigurări auto îmi prezintă regulat oferte de la companii, unele foarte ieftine, altele nu. Întotdeauna ofertele ieftine au clauze scrise cu litere mici, care nu te salvează la un accident, nu ești asigurat adică, decât teoretic, deși pe etichetă scrie “Siguranță eternă”.
    Trebuie un preț de plătit dacă vrei să fi asigurat, un preț în angajament.
    Și cum să plătească cineva prețul angajamentului, când i se spune că e sigur ok și fără. Asta e învățătura care te duce de la evlavie (angajament):https://vesteabuna.wordpress.com/2016/05/29/invataturile-care-duc-la-ingamfare/
    Ca unul recent vindecat de calvinism, acuz aceste false Asigurări ca având clauze scrise cu litere mici, rândulețe pe care nu le citește nimeni, dar în caz de accident te trezești descoperit.
    https://vesteabuna.wordpress.com/2016/11/12/cum-am-scapat-de-calvinism/
    Accidentul care li se întâmplă tuturor și pe care nu-l așteaptă nimeni este tocmai moartea.
    Ca să fi curat de sângele celui ce va muri dacă tu nu-i spui, n-ai ce să mergi la el cu Polița Domnului Calvin, că te-ai ars și tu și el.
    Se pare că la Compania de Asigurări a domnului Calvin nu s-a predat Ezechiel 3 și 33.
    Vai de mine dacă nu vestesc, a spus Pavel.
    Vai de voi dacă nu credeți, cu siguranță așa i-a spus lui Felix, de l-a îngrozit.
    Mulțumesc de cadou, să știi că l-am ascultat tot, recunosc că la viteza 1,5, viteză la care Daniel e chiar “tumultos”.

    • Ma bucur ca ai renuntat la teologia inlocuirii care intradevar este nebiblica, dar in ce priveste felul cum ai renuntat la calvinism, nu convinge deloc. 🙂

  2. @ioan8
    Salut acesta schimbare de abordare fata de frati si m-as bucura sa fie una de substanta. Da, e nevoie de oameni care sa tine bine de piatra de hotar, insa, marturisesc deschis, stilistica acestui blog imi lasa un gust amar. Anatemizarea unor frati, mai mult sau mai putin cazuti, intr-un mediu toxic cum e netul, mi se pare la fel de grava ca si caderea insasi. Nu, nu cred ca suntem chemati, ca si oameni credinciosi care dorim sa calcam pe urmele Marelui Pastor al oilor, sa-i expunem pe confrati in acesta agora postmoderna numita internet si sa-i ardem la stalpul infamiei pe ei, fratii pentru care a murit Hristos. Domnul ne ajuta sa ne reconsideram pe fond si sa reinvatam ce sunt cu adevarat legaturile fratesti.

    @vesteabuna

    E bine ca rigoarea cu care ii tratatam pe altii sa fie, depotriva, si una autoimpusa. Altminteri, dovedim dubla masura si se cheama ca nu umblam drept dupa adevarul Evangheliei (Galateni 2). Ma refer, de pilda, la faptul ca dvs ne-ati spus raspicat, de-a lungul timpului, ca lungimea unui mesaj nu trebuie sa depaseasca lungimea articolului si el (recte comentariu) trebuie sa fie relevant in raport cu ce contine articolul.

    Insa ce mi se pare alarmat este felul in care dvs tratati anumite pasaje din Scriptura. Cred ca o gandire bereneeana ne va feri de autosuficienta atat in ce priveste raportarea noastra la Scriptura, cat si la cea relativa la interlocutori. Sa fiu bine inteles, o spun in primul rand in dreptul meu! Avem nevoie de vindecare si de acest microb pe cat de parsiv pe atat de invaziv. Smerenia duce la inaltare si dea Domnul sa nu fie doar un subiect de predica, ci o masura practica a vietii noastre. Altfel, nu-i asa?, vom ramane mai departe nu doar placut impresionati de noi insine, si, tocmai din aceasta cauza, caustici si superiori in raport cu “ratacitii” care nu gandesc ca noi. Slava Domnului ca v-ati vindecat de calvinism care, ca orice alt ism, conduce la invariabil la alt ism, anume fanatism, insa, va rog, nu va opriti aici cu introspectia.

    Aveti dreptate, teologia a inlocuirii (“trend de gandire comun”? Comun cui?) este o ratacire grava, departe de a fi doar un moft teologic. Ea aduce atingere direct Fiintei Divine si Cuvantului Sau. Daca o acceptam, acceptam la pachet si ideea conform careia Dumnezeu nu si-a tinut promisiunile fata de poporul Sau pamantesc! Eroare de fundament care trebuie combatuta cu fermitate!

    Insa la fel de vigilenti trebuie sa fim si in raport cu celelalte puncte atinse de dvs: Romani 2 si 11. Cred ca cele 2 texte nu se pot disocia, fiind legate in mod necesar.

    Nu mi-am propus sa sa fac un debate teologic, insa modul in care abordati chestiune cugetului sufera, din punctul meu de vedere, carente destul grave. Am citit ce ati scris si, daca am inteles bine, silogismul dvs este acesta: omul nu este decazut total si incapabil sa ajunga la Dumnezeu pentru ca exista in el cugetul, iar fiindca acesta este “cuibul credintei”, atunci omul este capabil sa raspunde, in deplina constiinta de cauza, chemarii divine.

    Problema naste urmatoare dilema ontologica: credinta este intrinseca sau extrinseca omului? Daca spunem ca ea este intrinseca, atunci, sa fim bine intelesi, harul nu mai e har. Punct! Atunci Pavel a mintit cand a spus ca mantuirea este nu este de la noi, ci prin harul lui Dumnezeu, fara a ne lasa noua nicio urma de lauda/falire (Efeseni 2). Banuiesc ca stiti ca termenul in greaca folosit de apostol in acest capitol 2 este ACELASI ca cel folosit in traducerea LXX pentru a desemna cauza urarii Domnului de catre oameni din Ps.69: fara temei!

    E limpede ca Dumnezeu, in acest proces al invierii duhului nostru la o viata noua, pune cugetul pe frecventa cerului prin Duhul Sfant, insa sa nu atribuim putere intrinseca mecanismului pe care Dumnezeu il foloseste, in mod tainic, in fiinta umana, in detrimentul Autorului mantuirii. Daca acceptam aceasta optica, atunci toate ciocanele, cutitele, pistoalele sau macetele folosite in crime trebuie trimise la puscarie. Complet absurd!

    Apoi Romani 11, adevarat, in contextul alegerii poporului Israel, trimite la un principiu etern valabil: Dumnezeu e Dumnezeu, iar omul e om! Principiu simplu, dar care, sa fim cinstiti, ne deranjeaza teribil pe noi oamenii care cautam cu disperare resurse interne pentru a ne inalta, macar o palma, catre Dumnezeu. Adevarul ca, in mod firesc, harul lui Dumnezeu deranjeaza si deranjeaza profund. Or, Pavel acorda lui Dumnezeu locul Lui, iar noua, fara nicio suparare, locul nostru. Dumnezeu este Suveran, Creator si Decident absolut, iar noi oamenii….mai putin decat nimic (Isaia 40). Intrebarea “Mai degraba, cine esti tu, omule?” ar trebui sa lucreze in cugetele noastre, presupus trezite, adevarata masura a lucrurilor, respectiv adevarata minune a harului lui Dumnezeu in raport cu falimentul total al omului!

    Finalmente, care e problema daca stirbim harul si ne atribuim merite inchipuite? Ei bine, lauda si adorarea catre Dumnezeu, ca efecte finale si eterne ale mantuirii, sunt stirbite si ele. Or, asta este cu adevar extrem de grav!

    Ma opresc aici, desi sunt multe de spus, cu rugamintea ca Domnul sa va descopere care este bogatia slavei Lui in sfinti si ce inseamna ca am fost mantuiri spre lauda gloriei Sale!

    • Daniel
      Uiti ce spune Scriptura “Dar cînd a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit”…Cînd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: ,. Galateni 2:11, 14

    • Daniel, tu spui
      „…teologia a inlocuirii … Daca o acceptam, acceptam la pachet si ideea conform careia Dumnezeu nu si-a tinut promisiunile fata de poporul Sau pamantesc! ”

      Eu stiu ca cei care provoveaza teologia inlocuirii sustin ca Dumnezeu isi implineste promisiunile prin Biserica.
      Cu toate ca e o exagerare ceea ce fac ei in general, nu as vrea sa ii acuz de acest lucru.

      • Sigur, ce spun dansii nu-mi suscita deloc interesul, in ciuda pretentiilor docte ale unora. Ma intereseaza ce spune Scriptura! Daca ar fi totusi sa-i ascultam pe dansii, ar trebui punem mana pe foarfeca si sa decupam capitolele 9-11 din Romani (ca sa dau un exemplu), or, eu nu vreau sa-mi ciopartesc Biblia. Cine nu intelege dispensatiile (economiile – vezi originalul lui Efeseni 3:5) si ratiunea sub care Dumnezeu a actionat in ele, nu va intelege nici ce e poporul pamantesc s implicit cel ceresc. Din aceasta neintelegere rezulta un intreg ghiveci teologic, pornind dintr-o hermeneutica defecta, trecand printr-o escatologie ciuga si culminand, deloc apoteotic, intr-o soteriologie cangrenata. De tinerea legii, de pilda… Da, sunt dispensationalist, pentru ca Insusi Domnul a fost, daca ma pot exprima asa, dispensationalist, cand a ales cu buna stiinta, de ex, sa nu citeasca si a 2-a parte din Isaia 61 in sinagoga din Nazaret. In fine, nu e timpul si locul de dezvoltat tematica. Cert este ca cine spune ca promisiunilor adresate poporului evreu s-au implinit in adunare, iti demasca singur ignoranta si-si desemneaza singur locul in coltul ratacitilor.

    • Daniel, abia azi am citit răspunsul tău, îmi pare rău.
      Da, e lung comentariul meu și postarea scurtă, dar nu știu dacă ai observat: comentariul meu se referă la conținutul predicii de pe Youtube a lui Daniel C., (cadoul lui ioan8 pentru noi), nu la prezentarea predicii.
      Iar pentru că predica este de 40 de minute, comentul meu de 44 de rânduri se poate citi într-un minut, așa că e nu scurt, ci foarte scurt și bineînțeles respectă regula mea autoimpusă.
      Cât despre scărmăneala de 70 de rânduri pe care am primit-o prin comentul dumitale…e vrednică de a primi un răspuns “cu multe alte cuvinte”, nu cu mantre, etichete și definiții scoase din aceeași matriță de gândire.
      Dar am și varianta scurtă: venirea lui Hristos în lume și mai ales pogorârea Duhului Sfânt și inversarea Babelului la Rusalii au fost piesele de puzzle care au întregit tabloul părut fără sens al Vechiului Testament: confuzele profeții. Domnul Isus a vorbit, a lucrat și s-a jertfit. Cuvântul Lui și al apostolilor Lui e Cuvântul credinței, cheia explicării celorlalte Scripturi.
      Nu vorbim despre credință ca despre o transă mistică care străpunge pieptul omului într-o secundă, nici despre venirea credinței ca despre experiențe personale ce se tot repetă, ci venirea credinței este propovăduirea Cuvântului care explică și arată calea liberă a moștenirii noastre prin credință a promisiunilor. Acest Cuvânt se explică și se crede ca proces, desfășurat în timp, cu judecată, cuget, frământare, întrebări, îndoieli și explicații. Cum fac eu acum.
      Am și varianta lungă în cap, dar dacă mi-ai citit blogul …scrie pe-acolo pe unde am scris de cuget.
      Mulțumesc.

      • “venirea credinței este propovăduirea Cuvântului care explică și arată calea liberă a moștenirii noastre prin credință a promisiunilor.Acest Cuvânt se explică și se crede ca proces…”

        Iarta-ma, draga frate “vesteabuna”, insa cred ca gresesti fundamental. Nota bene, vorbim de fundamente, de temelii! Pentru ca fara temelii sanatoase, nu exista constructii sanatoase! Draga frate, Cuvantul nu explica omului aflat in Adam nimic, din simplu fapt ca nu ar avea cui (chiar asa, cui? mortilor?). Cuvantul nu e ceva impersonal, ca un indicator care “explica si arata” cum se ajunge la o anumita destinatie. Cuvantul lui Hristos nu e o suma de invataturi care se adreseaza intelectului uman, ci el, urmare a lucrarii Duhului Sfant, devine o putere (dunamis) a lui Dumnezeu in duhul nostru. Cuvantul prin Duhul e viu si lucrator si patrunde in fiinta noastra, despartind/lamurind/luminand sufletul (starea noastra fireasca/naturala) si duhul (componenta din noi care, impreuna cu Duhul (si doar asa! – Romani 8), ne pune in legatura cu Dumnezeu). N-am nicio indoiala ca, de pilda, textul din 1 Corinteni 2 va este foarte cunoscut:

        “Dar omul natural (sufletesc, omul animat numai de sufletul său creat, fără învăţătura şi puterea Duhului Sfânt) nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el; şi nu le poate cunoaşte, pentru că ele se judecă spiritual; dar cel (omul) spiritual (sau duhovnicesc) judecă toate lucrurile şi el nu este judecat de nimeni. Pentru că „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?“ Noi însă avem gândul lui Hristos.”

        Cum spuneam si in comentariul anterior, esenta problemei tine de natura noastra, nu de instrumente pe care, la o adica, le-am avea in dotare si cu care, chipurile, am putea intreprinde travalii intelectuale care, la randu-le, sa ne conduca la credinta.

        Dvs, dimpotriva, spuneti asa: “Acest Cuvânt se explică și se crede ca proces, desfășurat în timp, cu judecată, cuget, frământare, întrebări, îndoieli și explicații. Cum fac eu acum.”?! Wow, bulversant paralelism! Unde anume ati gasit dvs ca asa ar avea loc nasterea din nou in Cuvantul lui Dumnezeu?!

        Cu regret…

  3. Frate Paul, cred ca stiti mai bine ca mine ca in orice discutie exista atat un aspect de fond, cat si unul formal. De asemenea, in orice discutie trebuie avut in vedere contextul in care ea are loc. E simplu de inteles ca nu poti discutia orice in prezenta oricui. De pilda, e limpede ca ar fi fatal sa-i expunem pe copiii sau tinerii nostri la orice probleme din adunare. Cunostem astfel de cazuri, nu?, iar rezultatale au fost tragice.

    Asadar, e neindoios ca in aspectele de fond trebuie sa fim maturi si vigilenti, pentru detectarea si starpirea din radacina a oricarui vant strain de invatura. Traim vremuri cand bat nu vanturi, ci uragane de invatatura si practica straine, si aici apreciez vigilenta dvs. Insa trebuie facuta o distinctie clara pe cel putin 2 paliere: cui ne adresam si cum adresam. Or, aici s-au facut erori, in opinia mea. Nu demult meditam la textul din 2 Tesaloniceni 3 si acolo apar clar distincte 2 categorii de oameni: “oamenii nechibzuiti si rai, care nu au credinta” (v.2), de care Domnul s-a angajat sa ne pazeasca, si fratii. Ultimii, desi poate imaturi si chiar traind in neoranduiala, raman in continuare asa cum Domnul Insusi ii vede: frati! Ei bine, daca pot sa ma exprim asa, daca lupii trebuie tratati cu parul pastorului, oile au parte de toiag (carmuire) si nuia (disciplina recuperatorie).

    Cu acesta distinctie in gand si referindu-ma strict la categoria “frati”, intervine si apectul formal al discutiei, in sensul in care, desi adevarul trebuie sa ramana adevar, totusi el trebuie ambalat intotdeauna in dragoste. Cele 2 virtuti divine sunt strans legate impreuna (Efeseni 4:15, 1 Corinteni 13:6, 2Ioan.1:3 etc), iar daca le despartim….ies monstri. Adevarul fara dragoste naste fanatism, iar dragostea fara adevar naste umanism. Or, aici dialectica acestui blog nu mi-a placut de multe ori. Ma refer la epitete si constructii care, din punctul meu si al altora de vedere, aruncau in derizoriu insasi fondul problemei.

    In ce priveste contextul unei discutii fratesti, Scriptura nu recunoaste niciun perimetru exterior adunarii in ce priveste corectarea unui frate. Inca o data, vorbim de frati, nu de lupi. Matei 18, dincolo de aspectul punctual al disciplinei personale, impune in mod principial ca perimetru ultim al discutiei Adunarea. Or, cand nu mai tinem cont de acest principiu sfant si punem pe internet, la tot “boborul”, chestiuni interne adunarii, uneori in discutii asezonate cu epitete si abordari care nu tin neaparat pasul cu eleganta crestina, atunci intreg demersul mi se pare ca si-a ratat tinta. Chiar si versetul la care ati facut referire contine o discutie avuta in interiorul cercului de frati. Acest “tuturor” se refera la frati, atat cei veniti de la Iacov, cat si cei dintre natiuni. Ar fi nu doar ilar, ci si contrar spiritului Scripturii sa ne imaginam ca Pavel l-ar fi putut apostrofa pe Petru pe ulitele din Antiohia, de fata cu toti trecatorii. Nici vorba, ci apararea adevarului a fost in interiorul celor care marturiseau adevarul.

    Asadar, nu cred deloc ca internetul este locul unde trebuie ca anumiti frati, chiar cazuti, sa fie expusi, de multe ori intr-o maniera deloc constructiva. Fratii raman frati si trebuie recuperati cu adevarul si dragostea. Iar acolo unde acest lucru pare ca nu mai e posibil, sa plangem si sa fim atenti sa nu ajungem noi insine in nisipurile miscatoarea ale unei realitati egocentrice.

    Domnul cu noi toti!

    • Cele spuse de Pavel lui Petru sunt cunoscute dealumgul secolelor de majoritatea necredinciosilor. Ne pastram pozitiile ramnand in relatii fratesti.
      Cu apreciere
      Paul

    • Frate Daniel,
      sunt impresionat de adevarul care reiese din comentariile Dvs pentru care va multumesc. pe ce blog aș putea sa va urmaresc?

      • Multumesc pentru apreciere, frate Samuel,dar nu o merit. Caci daca e ceva bun si adevarat, fara nicio falsa modestie, e cu siguranta de la Domnul. Altfel, nu, nu (mai) activez in mediu online, cu exceptia unor punctuale interventii (ca acestea) pe care le consider necesare. Har si pace!

        • Așa este frate drag. Dumnezeu v-a binecuvântat cu multa intelepciune, o interpretare a Sfintelor Scripturi fără cusur si cu o exprimare impecabila, care mi-au intarit convingerile din inima și mi-au adus multa bucurie in suflet.
          Domnul să vă inmulteasca interventiile punctuale, de care avem atât de mult nevoie in aceste vremuri tulburi, în care satan se preface intr-un înger de lumina ca sa inșele, DACĂ ar putea, chiar și pe cei aleși.
          Har și pace de la Domnul nostru Isus Hristos !

  4. Dragă Daniel, de când ai scris, îmi stă în minte să-ți răspund, mai ales că ai feroce betonat în cap un principiul “Cuvantul nu explica omului aflat in Adam nimic, din simplu fapt ca nu ar avea cui (chiar asa, cui? mortilor?)”, principiu pe care eu îl văd ca un mare obstacol de gândire în a te angaja activ în “lucrul lui Hristos”. A fost însă nevoie să clarific niște termeni și să nuanțez niște concepte pentru a putea diseca și fierbe cartoful ăsta înghețat, care se sfârșește tot cu -ism și începe cu calvin-.
    Taina aceasta este mare: împietrirea evreilor, și taina evangheliei e mare, dar dacă învățătura noastră nu este cea care ne duce la taina evlaviei (a angajamentului) atunci neapărat că ne place în taina fărădelegii.
    Voi pregăti un răspuns pentru tine cu voia lui Dumnezeu, pe blog la mine.
    cu drag și stimă
    (….am fost bolnav de aceeași boală, există vindecare, este speranță.)

    • Constat ca in explicatia dvs lipseste total distinctia dintre 2 planuri diferite pe care Scriptura le evidentiaza clar: planul vazut, al observatorului celor relatate, si cel nevazut, profund, ontologic.

      Planul vazut implica, desi nu neaparat in mod necesar, existenta propovaduitorului/predicatorului/vestitorului Cuvantului, a ascultatorilor, eventual al unui cadru/context favorabil, a explicatiilor, a intrebarilor, a dubiilor, a dezbaterilor samd. Da, aici aveti dreptate, in acest plan se cere de multe ori munca de lamurire, se aloca timp si resurse, se cere efort si sacrificiu. In planul vazut, David ar parea ca are nevoie la adica de 5 pietre, insa in cel nazut, inteles bine de catre David, o forta extraordinara conduce piatra din prastia lui cu maxima precizie direct in fruntea lui Goliat. In planul vazut, o sageata pleaca la intamplare dintr-un arc, insa in cel nevazut, ea are o tinta precisa, incheietura platosei lui Ahab (1 Imparati 22:34). In planul vazut, Rut se nimereste, din intamplare, pe ogorul lui Boaz. In planul nevazut, slava lui Dumnezeu, planul lui Lui mergea inexorabil catra tinta divina, taina evlaviei de care aminteati.

      Cum spuneam, dincolo de planul vazut, exista unul nevazut, cel cu adevarat cauzal, determinant.Aici se afla cheia de bolta a mantuirii, aici se intampla minunea nasterii din nou. Aici, in planul spiritual, cum ii spunea Domnul lui Nicodim, bate un vant/Duh (acelasi cuvant in original pentru ambele) care nu stii de unde vine si incotro se duce, dar care naste…duh! Ferice de cine a inteles ce inseamna ca ce e nascut din Duhul este duh! Aici si doar aici un talhar, atarnand in agonie, rudine si faliment total pe o cruce blestemata, dupa o viata lipsita de orice norma morala, poate primi revelatia Imparatului imparatilor venind in gloria Lui. Cine i-a explicat lui ca Cel care atarna langa el gol, batut cu bestialiatate, cu barba smulsa si desfigurat, atat de slab ca putea sa-si numere cele 206 oase este IMPARATUL care va carmui popoarele cu un toiag de fier? Spuneti-mi dvs, ce l-a facut sa-si schimba fundamental si pe loc optiunea si, dintr-un hulitor, sa devina un pocait autentic? Si oare de ce credeti ca Dumnezeu a ales ca primul rod de dupa cruce sa fie tocmai acest nenorocit fara NICIUN merit? Unde ati incadra dvs acest travaliu intelectual in aceasta scena?

      Ati pus 6 pilde din Faptele Apostolilor (numita de multi si Faptele Duhului!), eludand faptul ca aceasta carte contine ambele planuri revelate: propovaduirea, convingerea, efortul slujitorilor, pe de o parte, si nasterea la o noua viata a celor “randuiti la viata eterna”, pe de alta (Fapte 13:48).Cine credeti dvs ca face lucrarea de strupungere in inima (Fapte 2:37)? Cum este adus la viata si mantuit “ca exemplu pentru cei ce vor crede!!”(1 Timotei 1:16) prigonitorul Saul din Tars? Apoi, da, apostolii cautau sa vesteasca cat mai mult Cuvantul, dar Duhul, cum altcumva?, hotareste unde (cap. 16:6-9). Da, Pavel explica si cauta sa convinga, dar Domnul deschide inima Lidiei (cap. 16:14). Temnicerul nu este confruntat cu lamuriri teologice, ci Dumnezeu pregateste cadrul in care el sa fie zdrobit si fara alta alternativa decat sa capituleze. Urmarea? Terenul este pregatit, lucrarea launtrica este in desfasurare si indemnul “Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit” merge la tinta si ii este de ajuns ca sa devina mantuit. Pare simplu, nu, ohooo…desi este atat de profund! Asa putem intelege si de ce Dionisie si Damaris s-au desprins de corul batjocoritorilor din Aeropag si au fost mantuiti. In Corint apostolul lucreaza cu asiduitate, intelegand ca Domnul are mult popor in aceasta cetate.(cap. 18: 9-10). Da, spune Domnul, “vorbeste si nu tacea” (planul vazut!), pentru ca am mult popor (cel nevazut).

      Pilda 7 priveste cu totul altceva, textul fiind pentru oameni mantuiti. Tema epistolei catre Galateni este trairea mantuirii, nu primirea ei. Asadar, travaliul apostolului priveste maturizarea credinciosilor si ajungerea de la starea de copil/prunc la cea de fiu/mostenitor, la starea celui care are acces prin Duhul la inima Tatalui (Abba) si intelegerea corecta a mostenirii Lui.

      Asadar, cum spuneam, regret sa vad ca faceti confuzia intre cele 2 planuri, intre instrumentarul vazut de noi si minunea nasterii din nou. Si nu, nu are nicio treaba cu calvinismul sau alta patologie teologica, ci are de a face cu intelegerea fundamantala a mesajului Sfintei Scripturi.

    • PS: Ma confundati, nu sunt Daniel I. Altfel, prefer sa pastrez un nivel principial si neutru al discutiei, fara izuri personale.

      • Vad ca a aparut PS-ul, dar nu si comentul la postul fratelui “vesteabuna”. Se poate verifica la spam/deleted? Altfel, mai fac un raspuns. Multumesc (acesta se poate sterge)

    • Din ratiuni personale, o sa postez comentariile mele pe acest blog, desi ca replica la ce scrieti pe blogul dvs.

      In primul rand, am vazut ca si dvs si fratele “vladimirela”, pentru a combate alegerea suverana a lui Dumnezeu si faptul ca mantuirea, atat in ce priveste initiativa,cat si lucrarea in sine, Ii apartine in exclusivitate, marsati puternic pe (pseudo)argumente care se leaga de inchipuite urmari ale acestei intelegeri, cum ar fi lenea spirituala, dezangajarea, lipsa trezirii, lipsa de actiune in lucru lui Hristos samd. Amandoi plecati apriori cu convingerea ferma bazata pe spaima ca o eventuala acceptare a faptului ca primirea mantuirii este fara aportul omului va conduce in mod inevitabil la un dezastru in domeniul trairii mantuirii. Altfel spus, daca Dumnezeu lucreaza mantuirea in mod exclusiv, ne spuneti dvs in mod solemn, nu ne va ramane decat perspectiva atrofierii simturilor si energiei spirituale pana la nivelul de… 1% (daca spuneati 0%, eram de acord cu dvs)!? Mai mult, reusiti sa inchideti in mod logic cercul (binecunoscută eroare de logica formală) si trageti concluzia ca, avand in vedere ca Pavel si-a pierdut vremea induplecand, inseamna ca…. “nu era calvinist”! De unde determinismul asta, numai dvs ne puteti a ne explica!

      Apoi, nu aduceti niciun contraargument pertinent la ce am spus, nu faceti nicio referire la exemplele indicate de mine (de ex, talharul de pe cruce), in schimb, decupati arbitrar din 1 Corinteni 9, fara nicio referire la context (alergarea spre premiu!), ca apoi sa citati, imbinand un puzzle in stil propriu, din Fapte 15, ca iara sa decupati la discretie din Romani 15, capitol care exact aceasta evidentiaza, anume “puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu” (v.15) (plan cauzal in viata fiecarui credincios!!) si urmarile acestui fapt in viata apostolului. Din pacate, apeland la o eisegeza care nu va face cinste, dvs alegeti ce doriti din pasaj si citati ce va convine.

      In acelasi “logica” expozitiva a lucrurilor, pentru a combate ideea ca Agripa era mort, imi spuneti ca “mortul aude, este intrebat si rapunde”. Alfel spus, cum mort, daca aude si raspunde? Chiar asa, exista morti care traiesc si umbla? Raspunde fara echivoc Efeseni 2, care apeleaza la acest oximoron pentru a arata fara niciun dubiu starea trista in care se gaseste omul in Adam. Insa, supralicitati dvs, daca exista un dialog cu un “mort”, asta implica că cel ce explică „are cui” și că cel în Adam „mort în păcate”, nu e și „mort în cuget”.”. Pare un silogism logic, dar ce acoperire biblica are?

      Pai sa vedem exemplul pe care il indicati chiar dvs ca si demonstratie: apostolul Pavel insusi care, dupa cum spune chiar el, slujea lui Dumnezeu din stramosi “cu un cuget bun”. Bun, daca acest cuget bun este cauza mantuirii sale, de ce mai era nevoie de aceea interventie miraculoasa a Domnului pe drumul Damascului si de ce nu s-a pocait, de pilda, la cuvantarea plina de har a lui Stefan si privind la fata lui ca de inger? Nu doar ca nu citim de asa ceva, ba din contra, dupa acea cuvantare formidabila, plina de Duhul, Saul nu doar ca nu s-a pocait, ci, din contra, s-a dezlantuit impotriva Domnului Isus, prigonindu-L cu inversunare. Daca avea cugetul bun la purtator, cum a fost posibil sa fie un prigonitor si un hulitor, pana cand nu a intervenit Insusi Domnul? Explicati-mi, va rog!

      Veniti apoi cu exemplu Lidiei, in cazul careia, spuneti dvs, “fără explicațiile lui Pavel despre împlinirea profețiilor în Hristos, nu putea veni credința”. De necrezut! Ignorati cu totul planul cauzal, anume ca Domnul i-a deschis inima Lidiei, si mutati din condei centrul de greutate….pe vorbirea lui Pavel. Cu alte cuvinte, sugerati ca degeaba i-ar fi deschis Domnul inima, daca nu era vorbirea lui Pavel. Bineinteles ca nu spuneti un cuvant despre al 2-lea caz expus in acelasi capitol, cel al temnicerului, cand, ce sa vezi, NU A EXISTAT NICIO EXPLICATIE A LUI PAVEL DESPRE IMPLINIREA PROFETIILOR IN HRISTOS. Sau poate, nu-i asa?, si bruta de temnicer avea un cuget bun, chit ca, desi snopiti in bataie, i-a aruncat pe apostoli in temnita din lautru si le-a mai strans fara pic de mila sau compasiune si picioarele in butuci?!

      „Cine credeți dvs ca face lucrarea de străpungere in inima (Fapte 2:37)? ”
      Răspund: eu cred că lucrarea de „străpungere la inimă” se face dacă cel ce explică, o face clar și convingător. Nu cine, ci cum. Arătați-mi un om străpuns la inimă la un mesaj fără argument, fără explicații provenite din Planul lui Dumnezeu și din teama de El.”

      Pai v-am dat exemple si referinte, dar dvs pareti sa le ignorati cu seninate! Talharul, Saul din Tars, temnicerul, puterea intriseca a Cuvantului, cat si modul si nivelurile la care opereaza (Evrei 4:14), minunea nasterii din nou (Ioan3) etc….

      “Vestea Bună e Bună pentru că e ceva dorit, așteptat.” Wow! Mie Scriptura, cum v-am aratat deja, imi spune ca mesajul crucii este o nebunie pentru omul firesc si nu poate fi acceptat! Iertare din nou, cred ca sunteti pe contrasens….

      “dacă cineva crede acest mesaj, cu siguranță Domnul i-a deschis inima să asculte și să creadă.” Pai stati putin, cu afirmatia aceasta deja ma bulversati total! Vreti sa spuneti ca ati ales sa va pierdeti vremea postand 2 articole (cate randuri au in total, va las pe dvs sa aflati) doar pentru a ajunge la concluzia…mea?! Vasazica, totusi, ati ajuns la concluzia mea ca Domnul, slavit sa-I fie Numele, este in spatele si cauza mantuirii?

      Ca si concluzie, pot sa inteleg o anumita rezistenta in fata unei intelegeri straine de a mea, insa cinstea intelectuala si mai ales crestina (a se vedea cazul bereneenilor) trebuie sa prevaleze si ar trebui sa ne faca sa cugetam fara prejudecata la mesajul Scripturii, intotdeauna cu rugaciunea sincera ca Domnul sa ne lumineze toata voia Sa! Daca Scriptura, de ex, imi spune ca Duhul este Cel care convinge/dovedeste lumea de pacat, neprihanire/dreptate si judecata, atunci eu trebuie sa cred si sa-mi insusesc acest lucru fara rezerve, intelegand lucrarea harului lui Dumnezeu, care sa ma faca nu doar sa ma plec in adorare,ci, atentie, si sa-L slujesc cu ardoare. Pentru ca, apropo de lene si dezangajare, slujirea adevarata nu este urmarea unei anume intelegeri, ci a intelegerii profunzimii iubirii lui Dumnezeu fata de un pacatos si vrajmas pe de-asupra, care desi nu merita nimic altceva decat iadul vesnic, primeste harul sa fie fiul de Dumnezeu!

      • “Pentru ca, apropo de lene si dezangajare, slujirea adevarata nu este urmarea unei anume intelegeri TEOLOGICE, ci a intelegerii profunzimii iubirii lui Dumnezeu…” voiam sa zic.

        Un eretic absurd, ziceti? 🙂 E ok, sunt imunizat la astfel de gratulari! Insa, apropo de logica si serpentinele ei, poate aflati ca modul de operare la care apelati se numeste argument ad hominem si este una din facilele cai de a te descotorosi rapid de cineva a caror argumente nu-ti sunt pe plac. Dar ce spuneti de cineva care in mod evident nu are o cultura a dialogului, ca dovada ca pune calusul in gura oricarui ii calca pragul casei virtuale si nu joaca dupa i se canta, de cineva care nu pare sa aiba o autocritica obiectiva, de cineva care, desi clameaza logica, face abstractie de toate explicatiile preopinentului, si care te leaga ombilical, pe sistemul “vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma!”, de un anumit domn Calvin (de care nu ma leaga nicio curiozitate metafizica) si implicit de toate posibilele grozavii ale sistemului de invatatura ce a derivat de la dansul?

        Ce cred eu despre dvs, chiar chiar nu conteaza! Si, din fericire, nici ce credeti dvs despre mine nu are nicio importanta. In naivitatea mea, mizam doar pe un debate constructiv, pe un duel al argumentelor obiectiv-biblice. In schimb, indiferent de ce as scrie, aflu ca pe fruntea mea scrie calvinism, ca baltesc intr-o teribila lene spirituala si ca sunt complet ilogic, absurd chiar.

        Nu-mi revine decat sa ma opresc din acest “dialog” si, impleticindu-ma ilogic, sa-mi reiau locul in patratica mea….eretica:). Numai bine!

  5. Pingback: Crezi tu în proroci, mortule? Despre logica profetică. | Vestea Bună

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s