Cristologie – Ioan si Faptele Apostolilor

Evanghelia după Ioan

Ioan îl înfățișează pe Hristosul cosmic, egal cu Dumnezeu în dumnezeirea Sa și egal cu oamenii în umanitatea Sa, singurul care a adus harul și adevărul în forma cea mai deplină. Un aspect izbitor a Evangheliei lui Ioan este accentul pus pe dumnezeirea lui Hristos. Nu există nici o celebrare a nașterii Sale. De asemenea, nu se menționează ispitirea în pustiu și nici o exorcizare a demonilor.

Ioan, încă de la început, îl prezintă pe Isus în termeni de glorie: El este glorios de la întrupare până la cruce, unde strigă tetelestai (s-a sfârșit). El este învingătorul, nu victima. La începutul Evangheliei sale, Ioan integrează trei capitole din Geneză în trei rânduri, dezvăluind cine a fost creatorul în Geneză – Cristos însuși. Cuvântul “iubire” apare de 57 de ori în Evanghelia după Ioan, mai des decât în celelalte trei Evanghelii la un loc.

În demersul său de a dovedi dumnezeirea lui Hristos, Ioan alege șapte semne/miracole și șapte declarații care creează un caz foarte solid despre cine este Hristos. Acolo unde este Isus, împărăția este împlinită.

Ioan dezvăluie cum oponenții lui Hristos nu erau păcătoși obișnuiți, ci fii ucigași ai diavolului. Nici măcar învierea lui Lazăr nu le va schimba decizia de a-l ucide pe Mesia. Ioan leagă momentul răstignirii lui Hristos de sacrificiile de Paște pentru a sublinia faptul că Isus este mielul pascal.

Episodul interogatoriului și al abuzurilor față de El de către marii preoți arată cum Hristos ripostează de două ori la ofițerul care L-a lovit fără motiv. Ca Dumnezeu, El nu acceptă abuzurile religioase.

În dialogul cu Pilat, pasiunea Domnului se concentrează asupra adevărului mai degrabă decât asupra maltratării din partea altora. Ioan îl înfățișează pe Hristos ca aparținând unei lumi superioare. Regalitatea Sa nu este din această lume. El este Domnul înălțat, puternic de la început și pe tot parcursul lucrării Sale, arătând spre Cruce ca fiind glorificarea Sa și o revelație a slavei Tatălui. Învierea, împreună cu promisiunea lui Isus de a trimite pe Paraclet (Duhul Sfânt) ca martor, purtător de cuvânt și ajutor pentru biserică, este o continuare a revelației și manifestării glorioase.

În Ioan, Domnul înviat se îngrijește în mod foarte specific de persoane precum Maria Magdalena, Toma și Petru. Maria este prima care Îl vede pe Hristos înviat, deoarece a fost prima care a ajuns la mormânt. El corectează cu blândețe necredința lui Toma și îl reabilitează pe Petru în fața ucenicilor într-un mod iubitor, dar ferm.

Aplicație: Una din caracteristicile unice ale acestei Evanghelii este faptul că Hristosul cosmic, Logosul, deși este Dumnezeu în carne și oase, este foarte personal. Există o invitație pentru cititor de a-și pune încrederea în El ca Fiu al lui Dumnezeu – rezultatul fiind viața veșnică. Așadar, Dumnezeul personal face o invitație personală la mântuire. Hristos este blând cu păcătoșii de la începutul până la sfârșitul Evangheliei, dar nemilos cu apostații. Hristos corectează înțelegerea noastră greșită despre cine este Dumnezeu cu adevărat. El este transcendent, dar foarte apropiat, Cel care ne caută, ne iubește până la capăt, ne mântuiește și își face cortul printre noi pentru ca noi să locuim în conacele Sale pregătite pentru noi.

Faptele Apostolilor

Ca o continuare la Luca, Faptele Apostolilor îl prezintă pe Hristos ca Mântuitor înviat, gata să fie luat la ceruri, în timp ce pune în ordine ultimele lucruri înainte de înălțarea Sa.

Mesajul lui Hristos Cel înviat a învins mai întâi iudaismul fariseic, apoi puterile oculte, filosofiile, precum și dominația Imperiului Roman.

Este demn de remarcat faptul că El a dat ordin prin Duhul Sfânt apostolilor să mărturisească “în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului”. Hristos dă directive apostolilor de a merge în toată lumea, inclusiv Bisericii, care va lua ființă în curând.

Faptele Apostolilor este cartea Duhului Sfânt și a Bisericii ca rezultat al înălțării lui Hristos. Hristologia din Faptele Apostolilor este o hristologie a evanghelizării și a miracolelor. Cu toate acestea, miracolele au fost dovada, nu scopul Evangheliei.

În prima parte a cărții, Luca organizează narațiunea din Faptele Apostolilor în jurul slujirii lui Petru, care lucra in principal printre evrei, iar apoi lucrarea apostolului Pavel ocupă planul central al cărții, descriind plantarea de biserici în orașele-cheie ale Imperiului. Petru acuză mai întâi publicul evreu pentru respingerea lui Mesia și apoi îi cheamă pe oameni să se predea pentru mântuire. Pavel se adresează mai întâi evreilor, care, în general, resping mesajul, apoi se adresează neamurilor care îl acceptă pe Mesia evreiesc. Mesajul lui Pavel folosește o varietate de tehnici menite să fie relevante pentru diverse audiențe dintre neamuri.

Aplicație:  Hristos cel înviat poate fi un slogan religios sau poate fi o realitate formidabilă în viața noastră, lucrată de Duhul Sfânt. Faptul de a fi condus de Duhul Sfânt dezlănțuie puterea de a evangheliza, de a planta biserici și de a propovădui Evanghelia glorioasă a Domnului înviat.

6 thoughts on “Cristologie – Ioan si Faptele Apostolilor

  1. Pingback: Cristologie – Ioan si Faptele Apostolilor | Ciprian I. Bârsan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s