Cristologie – Efeseni si Filipeni

Epistola către Efeseni

Asia era cea mai importantă provincie a Imperiului Roman, iar Efes era cel mai bogat oraș de frunte, cu o populație de un sfert de milion de locuitori. Efesul era centrul ocult din Asia Mică și sediul proconsulului roman pentru regiune. Apostolul Pavel a plantat o biserică care a trebuit să se confrunte cu un război spiritual enorm. Epistola oferă resursele teologice și practice de care aveau nevoie pentru a funcționa individual și ca biserică într-un mediu foarte demonic. Cu toate acestea, ocultismul nu era singura amenințare. De asemenea, suflau vânturi de doctrină falsă. Mai târziu, în 1 Timotei, aflăm că biserica se confrunta cu mitologia iudaică, ascetismul și ideile pregnostice. Credincioșii din Efes au rezistat problemelor, dar au căzut aproape fatal părăsind dragostea dintâi, așa că Domnul a trebuit să le atragă atenția asupra acestui aspect. 

Epistola efesenilor excelează in har, glorie, bogăție, iubire, răscumpărare și puterea lui Dumnezeu în opoziție cu cea mai întunecată concentrare spirituală din Imperiul Roman. Cuvântul putere este folosit în Efeseni mai mult decât în orice altă epistolă.

Ocultismul este seducător și brutal. Oamenii din Efes au experimentat pe propria lor piele teroarea întunericului atunci când demonizatul i-a copleșit pe cei șapte fii ai lui Sceva. Orașul era plin de 50 de zeități, multe religii oculte, iar în top se afla cultul lui Artemis al efesenilor. În schimb, Duhul Sfânt creionează prin apostolul Pavel un capitol unic în Efeseni 1, cu teme trinitariene și hristologice puternice.

Pavel începe această carte cu un capitol hristologic copleșitor, din dorința de a demonta cultura ocultă dominantă care interfera cu biserica din Efes. Atunci când este necesar, el folosește “limbajul efesenilor”, cuvinte specifice ocultismului din Asia Mică, cum ar fi domnitori, autoritate, putere, stăpânire și conducători ai întunericului.

În Efeseni, toate binecuvântările spirituale în locurile cerești în Hristos sunt cuprinse într-o formă sumară în primul capitol și se extind în secțiunea de deschidere a celui de-al doilea capitol.

Expresia “În El”, este un loc spiritual (poziție) care domină primul capitol al scrisorii.

Evanghelia este Cuvântul adevărului în opoziție cu minciunile oculte. Credincioșii s-au încrezut în Hristos și au fost pecetluiți cu Duhul Sfânt al făgăduinței care garantează moștenirea noastră și care aduce glorie celei de-a treia Persoane a Trinității.

De ce este numit Dumnezeu “Tatăl slavei”? Diavolul este tatăl minciunii și al întunericului. Efesul avea nevoie de gloria lui Dumnezeu prezentă în biserică. Ocultismul creează orbire spirituală și deznădejde și duce la “cunoaștere” ezoterică. Apostolul se roagă strategic ca Dumnezeu Tatăl să le dea înțelepciune și revelație în cunoașterea adevăratului Dumnezeu, pentru ca ei să aibă speranță și să cunoască care sunt bogățiile slavei moștenirii Sale în sfinți. Dumnezeu se opune puterii oculte prin măreția nespus de mare a puterii Sale. Nu este doar o putere mare, ci este nespus de mare pentru a anula orice putere demonică. Această putere infinită a fost demonstrată de Dumnezeu atunci când Hristos a fost înviat din morți și așezat la dreapta Sa în locurile cerești. Mai mult, toate lucrurile au fost puse sub picioarele Sale, inclusiv ierarhiile demonice. În primul secol, învingătorul într-o bătălie zdrobea gâtul dușmanului cu piciorul său. Hristos a zdrobit opoziția demonică pentru totdeauna. Hristos este Capul glorios al Bisericii.

Templul Dianei din Efes avea o influență irezistibilă în oraș. Localnicii și vizitatorii din toată Asia se îmbulzeau în interiorul și în jurul templului. Apostolul răspunde acestei influențe arătând pe larg cum Biserica este o nouă familie de iudei și neamuri, reunite într-o nouă comunitate. Neamurile sunt apropiate prin sângele lui Hristos. Domnul însuși este pacea noastră, aducând împreună două grupuri etnice radical diferite: evreii și neamurile. Este atât de interesant faptul că soluția pentru animozitatea rasială se găsește la cruce. Hristos pune capăt vrăjmășiei și ambele grupuri sunt una, având acces la Tatăl într-un singur Duh. Acum ele formează casa lui Dumnezeu și un Templu spiritual în care Hristos este Piatra din capul unghiului. Duhul Sfânt lucreaza clădirea spirituala a lui Dumnezeu.

Aplicație: Ocultismul este în plină ofensivă astăzi, vizând chiar și Biserica. Este șocant cum “sfinții” sunt atât de atrași de puterea întunericului. Copiii se uită la desene animate oculte, în timp ce adolescenții și adulții sunt seduși de filme oculte sofisticate. Avem nevoie să fim luminați de Duhul Sfânt pentru a-L vedea pe Hristos cel înălțat, care L-a învins pe deplin pe Diavol și ierarhiile sale demonice. Puterea nespus de mare a învierii lui Hristos este reală și disponibilă. Dragostea Lui pentru noi este de neegalat. Nimic nu ar trebui să ne seducă sau să ne învingă.

Epistola către Filipeni

Biserica din Filipi era cea mai apropiată de inima apostolului, dar a suferit o divizare la nivel de conducere. El le răspunde prin a le dezvălui umilința totală a lui Hristos.

Cel mai perfecta portretizare a smereniei lui Hristos se găsește în capitolul 2 din Filipeni. El nu a luat ca un lucru de apucat egalitatea cu Dumnezeu Tatăl și, ca urmare, nu I-a fost greu să Se întrupeze, să Își voaleze gloria și chiar să moară pe cruce. El oferă o astfel de indreptatire încât chiar și apostolul Pavel, omul cu cea mai mare experiență religioasă, consideră toate realizările sale fariseice ca fiind gunoaie. Hristos este sursa bucuriei, indiferent de circumstanțe, și sursa de putere în situații foarte dificile. Hristos este sursa de afecțiune pentru toți credincioșii.

Aplicație: Umilința este o virtute divină. Hristos este referința și sursa noastră de smerenie. Smerenia însoțește bucuria în orice circumstanțe. Conducerea bisericii și credincioșii nu sunt imuni la mândrie, dar Domnul este gata să-i ajute pe cei care îl caută. Adesea, El ne va umili pentru ca noi să ne asemănăm cu El.

Adevărul despre Ziua în care a murit Domnul Isus și Ziua în care a-nviat

Prietenul si fratele meu Victor Dobrescu ne propune o investigatie foarte interesanta. Merita sa va luati timp si sa cititi cu atentie.

Adevarul despre Ziua in care a murit Domnul Isus si Ziua in care a-nviat

Pastorul Cristian Ionescu spune ca Biserica va trece prin necazul cel mare. In Scriptura vedem opusul!

Pastorul Cristian Ionescu de la Biserica Elim din Chicago a avut recent o predica comprehensiva despre vremurile critice prin care trecem, abordand problema pandemiei, vaccinului, semnului fiarei si a bisericii in acest context. Dansul intelege ca biserica trece prin necazul cel mare si va fi rapita la jumatatea necazului. Doctrina oficiala a bisericii Pentecostale cu privire la vemurile de sfarsit este rapirea bisericii inainte de Necazul cel Mare. Ii propun atat dansului cat si bisericilor evanghelice din Romania si dinafara sa citeasca urmatoarea analiza atasata in romana si in engleza, scrisa de mine.

Pastorul Cristian Ionescu a purtat batalii mari cu Barnevarnet si cu primaria Chicago si statul Illinois. Slava Domnului pentru curajul pe care il are atat el cat si biserica Elim! La fel de curajos este si pastorul Daniel Chiu cu biserica Logos tot din Chicago. Pastorul Chiu are o vedere corecta asupra vremurilor de sfarsit.

trece-biserica-prin-necazul-cel-mare
Download

is-the-church-going-through-the-great-tribulationDownload

Din cugetarile contemporane ale pastorului Daniel Chiu

Pastorul Daniel Chiu slujeste la Biserica Logos din Chicago. Aceasta biserica a fost greu incercata prin amenintarile primarului si guvernatorului statului Illinois. Situatia lor a ajuns la Curtea Suprema si va rog sa mijlociti pentru ei. In cele ce urmeaza sunt meditatile de mare valoare ale dansului pe care vi le recomand.

Isaia 6:8-13 Drumul fără întoarcere…
Slujba lui Isaia pentru popor e: “fă-l tare de urechi și astupă-i ochii să nu vadă, să n-audă, să nu înțeleagă, să nu se întoarcă și să nu fie tămăduit!” (10)
Contrariați?
Domnul Isus spune că El vorbește în pilde cu același scop, și citează Isaia 6:8-13 (Matei 13:14).
Vrea Dumnezeu  ca unii să rămână fără înțelegere și de aceea pierduți?
In Isaia 1:18 Domnul cheamă pe toți oamenii la întoarcere și pocăință, promițând că păcatele roșii se vor face albe ca zăpada. În 6:8-13 sunt menționați oamenii pt care nu mai există întoarcere.
Sunt păgânii? Nu. Sunt marii păcătoși? Nu. Sunt oamenii f religioși ce nu vor să audă de pocăință. Refuzul repetat atrage judecata divină în trei trepte.
1. Incapacitatea înțelegerii, deși expuși într-una la Cuvânt: “Într-una veți auzi și nu veți înțelege… (9).
2. Impietritea inimii: “împietrește inima acestui popor… să nu înțeleagă (10).
3. Imposibilitatea intoarcerii: “Să nu se întoarcă la Mine și să nu fie tămăduit.” (10)
Ce binecuvântați suntem din moment ce am înțeles Evanghelia și am primit iertarea și viața veșnică!
“Vouă – le-a zis Isus, vă fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu.” (Marcu 4:11)
“Ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud!” (Matei 13:16)
Alleluia!

Isaia 8 – Descoperire pentru ucenicii Domnului:
“Învelește această mărturie, pecetluiște această descoperire între ucenicii Mei” (16)
Domnul anunță că din moment ce poporul lui nu s-a încrezut în El pt izbăvire, ci a apelat la Asiria (a disprețuit apele line ale propriului izvor din Siloe), Asiria va invada țara ca un puhoi nimicitor de ape ce vor ajunge până la gât… (5-8).
Lucrurile s-au întâmplat exact așa în vremea lui Ezechia, fiul lui Ahaz, și Domnul a izbăvit miraculos Ierusalimul, deși celelalte cetăți ale regatului au fost distruse (Isaia 36-37).
Invazia asiriană e însă o profeție și prefigurare a evenimentelor finale când Imperiul de Nord își va propune distrugerea poporului lui Dumnezeu – “țara lui Emanuel” (8). Referitor la aceste evenimente finale, Domnul oferă lumină pentru ucenicii lui:
1. Invazia e bine planificată (“soluția finală”?): “Faceți la planuri… Luați hotărâri…” (10)
2. Invazia amenință ființă poporului Său: “Ape puternice și mari… Puterea lui.. va năvăli… se va vărsa… va umple țara… (7-8).
3. Domnul Însuși va izbăvi pe ai săi, nimicind pe vrăjmașii poporului său: “Faceți la planuri cât voiți, căci nu se va alege nimic de ele. Luați la hotărâri cât voiți, căci vor fi fără urmări… Scoateți strigăte de război cât voiți, popoare, căci tot veți fi zdrobite…” (9-10). Cauza? “Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel)”
Atenție: “Și atunci El va fi un locaș sfânt, dar și o piatră de poticnire…” (14)
Pentru unii El va fi adăpost (mântuire), pentru alții va fi cădere (pierzare)!
Noul Testament preia tema: “Apropiați-vă de El (Isus), Piatra Vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu… Căci este scris în Scriptură: “Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El, nu va fi dat de rușine”. “Cinstea aceasta dar pentru voi, care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși El “e o piatră de poticnire și o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea pentru că n-au crezut Cuvântul…”
(1 Petru 2:4-8).
“Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.” (Evrei 10:39).

Isaia 9:1-7 O Naștere ce rezolvă necazul, negura și nevoia neagră:
Isaia 8 se termină cu descrierea situației disperate a poporului Domnului la sfârșitul veacurilor: “El va pribegi prin țară apăsat… iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră…”
Războiul a dus la rătăcire, robie, rușine, întuneric fără răsărit… (20-22).
Isaia 9  aduce în prim plan speranța mesianică:
“Totuși, întunericul nu va împărăți veșnic… Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină” (1-2). Necazul nu va fi permanent: “Tu înmulțești poporul, ii dai mari bucurii…” (3).
“Jugul care apăsa… toiagul care-i lovea spinarea… nuiaua celui ce-l asupra, le-ai sfărâmat… ” (4).
Războiul a fost eliminat. Orice amintiri ale acestuia “vor fi aruncate în flăcări ca să fie arse de foc” (5).
“Ocara” va face loc “slavei” (1).
Cum e posibil?
“Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” și Acesta va transfera domnia lumii “pe umărul lui” (6). Un transfer de la politicienii lumii la Cel care are:
1. Paternitate incontestabilă asupra tuturor lucruror
(El e “Părintele veșniciilor”)
2. Putere absolută (El e “Dumnezeu tare”)
3. Perfecțiune în înțelepciune! (El e “Minunat sfetnic”)
4. Poziție suverană ( El e “Domn al păcii”).
Spre deosebire de imperiile anterioare care toate au decăzut, “El va face ca Domnia Lui să crească și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie alui David”! (7).
Noi vom avea parte de această domnie glorioasă și de condițiile perfecte ale domniei Lui!
Vedem încă odată CINE e Mântuitorul nostru, CARE e lucrarea Lui, CE va face în istorie în final și ce binecuvântați suntem să fim în atenția Lui.
“Iată ce va face râvnă Dumnezeului Oștirilor!” (7)

Isaia 9:8-10:4 O societate sub mânia lui Dumnezeu!
De ce după fiecare judecată usturătoare, în loc să scadă, mânia lui Dumnezeu crește? Patru motive pentru care “mânia lui nu se potolește” (9:12, 17, 21, 10:4):
1. Aroganța omului ce susține că va reface la nivel superior ceea ce Dumnezeu a distrus prin judecată: “Au căzut niște cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite; au fost tăiați niște smochini… dar ii vom înlocui cu cedri.” (9:10) “De aceea mânia lui nu se potolește…”
2. Refuzul pocăinței în baza asigurărilor date de “experții în religie”: “Poporul nu se întoarce la Cel ce-l lovește și nu caută pe Domnul oștirilor!” (9:13) “Ceice povățuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire și ceice se lasă povățuit de ei sunt pierduți” (9:16) “De aceea mânia lui nu se potolește…”
3. Posibilitatea jafului financiar oferită de haosul produs de judecată (9:20-21) “De aceea mânia lui nu se potolește…”
4. Prilejul deposedarii de valori a tuturor celor vulnerabili prin manipularea legislației (10:1-2). “De aceea mânia lui nu se potolește…”
Domnul are trei întrebări pentru cei ce “își satură inimile într-o zi de măcel” (Iacov 5:5):
“Ce veți face în ziua pedepsei și a pieirii care va veni din depărtare peste voi?”
“La cine veți fugi după ajutor?”
“Unde vă veți lăsa bogăția?” (10:3)
Prin contrast, “Noi însă, frați preaiubiti de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu… căci de la început Dumnezeu v-a ales pt mântuire…” (2 Tesaloniceni 2:13).
“Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să capătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Tesaloniceni 5:9). Aleluiah!

Isaia 10:5-34 Două popoare contrastate
Asiria cu împăratul ei și poporul lui Iusa cu Vlăstarul lui.
Ce se vede?
Asiria are putere, slavă succes, cuceriri… “Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri, și prin Înțelepciunea mea… am pus mâna pe bogățiile popoarelor…” (13-14)
Poporul lui Iuda suferă sub invazia asiriană menită “să-l pradeze și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliță.” (6)
Care e realitatea?
Asiria e doar un instrument în mâna Domnului; poporul lui Iuda e opera de arta a lui Dumnezeu.
“Dar, după ce Domnul își va împlini toată lucrarea Lui… “voi pedepsi, zice Domnul, pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate…” (12). “Peste puțină vreme pedeapsa va înceta și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească” (25).
In schimb poporul Domnului va vedea o izbăvire  miraculoasă ca la Marea Roșie (26). Acest popor are un viitor datorită Vlăstarului lui Isai (11:1).
“Căci El este Dumnezeul nostru, și noi suntem poporul pășunei lui, turma pe care o povățuiește mâna Lui” (Psalmul 95:7)
“Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăția!” Luca 12:32)

Isaia 11 – Există speranță pentru societatea permeată de rău?
Isaia 10 descrie lumea ajunsă sub judecata divină, unde și “cei mari sunt tăiați, cei mai înalți sunt doborâți” (10:33)
Un Vlăstar însă, din tulpina (tăiată a) lui Isai aduce speranță…
Înțelepciunea lui e divină (2)
“Plăcerea lui va fi frica de Domnul” (3)
“Neprihănirea va fi brâul coapselor sale” (5)
“Va judeca cu dreptate și va hotărî cu nepărtinire… și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău” (4)
Natura va fi izbăvită de blestemul adamic “Lupul va locui împreună cu mielul…” (6)
“Neamurile se vor întoarce la El” (10)
Cei nedreptățiți vor fi în sfârșit ocrotiți și favorizați: “Va strânge pe cei surghiuniti și va aduna pe cei risipiți…” (12)
Răul va fi eliminat total: “Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului…” (9)
“Vino Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20)