De ce nu avem nevoie de John Calvin – Partea I

Andrei Croitoru il citeaza pe John Piper intr-o postare singulara in felul urmator. “Nu am Calvinism intr-un compartiment mic al vietii mele, (Calvinismul) este viata mea.”

Afirmatia lui John Piper este descalificata de Scriptura. Pavel spune, “cand se va arata Cristos viata voastra” (Col 3:4) si mai spune “pentru mine a trăi este Cristos” (Fil 1:21).

John Piper este mai rau decat acei Corinteni care spuneau “eu sunt a lui Pavel, eu sunt a lui Apollo”  (1 Cor 3:4). Macar, corintenii lumesti si superficiali isi alegeau personalitati apostolice cu care se laudau. Pentru Piper, John Calvin este in mod implicit deasupra apostolilor. Piper a vorbit ca un fanatic. Crestinii descentrati, adica ne-Cristologici, sunt de fapt niste fanatici. 

Andrei Croitoru slujitorul orbit al vedetelor evanghelice, prin simpla citare a lui Piper se face una cu el. Desigur ca slujitorii lui Croitoru care se afla si mai jos pe scara decaderii contemporane vor sari sa explice ca si avocati din oficiu ca acest Croitoru nu a vrut sa spuna asta, ca este citat in afara contextului, etc. 

Si acum calific ce am spus in titlu: nu avem nevoie de John Calvin in felul in care ni-l prezinta Piper, neocalvinistii, si Andrei Croitoru. Crestinismul nu inseamna intoarcerea la calvinism, puritanism, sau alte “isme” din istoria bisericii. Vom vedea cum trebuie abordat John Calvin. 

Este foarte ajutator citatul pus de Croitoru pentru ca avem ocazia sa analizam fenomenul devierii neocalviniste in America si in Romania, inclusiv devierea lui Croitoru. In articol voi aborda ce se intampla la Grace Community Church unde predica John MacArthur. Dar inainte de aceasta este vital sa vedem acelasi fenomen pe vremea Domnului Isus. 

Domnului Isus contesta “autoritatea” teologica a vremii. Si noi contestam falsa autoritate impusa de neocalvinisti crestinismului contemporan 

Degeaba Mă cinstesc ei, prezentand porunci omeneşti ca şi Scriptură. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni…El le -a mai zis: ,,Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră…Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta! (Marcu 7:7-13)

In versetele de mai sus am tradus prima propozitie mai aproape de textul original. Aici avem cheia problemei de atunci si a problemei de acum. Si anume, invatatura rabinica si traditia erau prezentate ca si Scriptura. Neocalvinistii recurg la Calvin si la puritanism ca si la Scriptura pentru inviorarea/trezirea bisericii contemporane. Vom vedea mai incolo intr-un mod concret cum se intampla aceasta. 

Ortodocsii sunt criticati pentru dependenta totala de parintii bisericii, dar neocalvinistii si in primul rand ML Jones isi gasesc refugiul spiritual in calvinism si puritanism 

Cine cunoaste teologie Ortodoxa stie ca discutia oricarui text biblic trebuie insotita de citari din parintii bisericii sau parintii desertului. In momentul in care vrei sa discuti un text biblic fara a apela la autoritatile teologice Ortodoxe, discutia se inchide deoarece ei spun ca ai iesit inafara ortodoxiei si ei nu pot sa te insoteasca in discutie neortodoxa. In mod similar, Martyn Lloyd Jones, de la care se trag majoritatea problemelor contemporane evanghelice spunea adesea “cand ne vom intoarce la puritanism?” (p. 100, Murray). 

Acum 80 de ani ML Jones chema la intoarcerea la puritanism, nu la ce era de la inceput (1 Ioan 1:1). Astazi Asociatia Magna Gratia si Ninel Lazar, Croitoru si asocierile de neocalvinisti din Romania ca si din America au implinit dezideratul nebiblic a lui ML Jones si s-au infundat in puritanism si calvinism contrar Scripturii. 

Ce este rau cu puritanii? 

Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa faca un studiu aparte. Pentru acum trebuie spus ca majoritatea puritanilor au cazut prada pacatului mandriei spirituale, trecand la abuz eclesiastic si spiritual faţa de cei din bisericile lor. In cautarile lor de perfectiune crestina, au trecut dincolo de Scriptura si multi au intrat in misticism. Problema misticismului puritan este foarte grava. Cel mai mare promovator a misticismului puritan a fost ML Jones. Nici John MacArthur nu a ramas neatins de misticismul puritan. In ce il priveste pe John Piper, lucrurile au atins un apogeu. Acesta este triplu carismatic, adica este carismatic, viseaza cu ochii deschisi, si este mistic. Pe deasupra este si mandru si ecumenic. Este mai periculos decat Rick Warren deoarece are credibilitate intre evanghelici si imprastie plaga carismatica si papala. 

Puritanismul domina biserica si seminarul conduse de John MacArthur 

Sa incepem cu o intamplare recenta. O persoana tanara de la biserica lui John MacArthur marturisea cuiva apropiat mie ca are o criza in familie. Tatal acelei persoane, om bine intentionat, dar indoctrinat cu puritanism, oferea ca solutie acelei persoane din familia lui, intoarcerea la puritanism. De ce? 

Ca sa intelegem fenomenul trebuie sa mergem in spate pe mai multe decenii. John MacArthur a fost cel mai precis expozitor al Bibliei in America. Dorind sa aiba un model in predicare la ales pe ML Jones. Insa ML Jones asa cum am vazut, a fost un fanatic devotat puritanismului. Si inca puritanismului mistic. John MacArthur, John Piper, Al Mohler si majoritatea neocalvinistilor sunt saturati cu literatura puritana dar nu cu viata puritana (toti sunt cu muzica rap diavoleasca). Astfel in decursul anilor, MacArthur a trecut de la loialitatea faţa de Scriptura la loialitatea faţa de puritani. Astazi, Master’s Seminary este un seminar dominat de teologie puritana. Biserica unde predica MacArthur la fel. 

Ce facem cu Calvin si cu puritanii? 

Nimic special. Dimpotriva, fiind ancorati in ceea ce era de la inceput, fiind strans legati de capul bisericii, si anume Cristos, si nu cine stie ce vedeta neocalvinista, luam de la Calvin si de la puritani doar acele lucruri care sunt in acord cu Scriptura. Discutiile nu trebuie purtate de la ce spune un teolog, la ce predica un pastor renumit, si la stiu eu ce carte teologica la moda, ci trebuie sa facem ce ne spune Scriptura: 

Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. (Col 3:16).

Tu să rămîi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2 Tim 3:14-17).

Va continua….

 

Sursa: 

Iain Murray. David Martyn Lloyd-Jones the First Forty Years 1899-1939

Advertisements

Update: Rebekah are un blog iar cartea ei este recomandata de doi teologi. Sarbatorim 500 de ani de la Reforma Protestanta

Update: Rebekah Dan a primit harul sa aiba si un blog de apologetica pentru tinere, iata adresa www.apologeticsgirl.com
Sugerez parintilor si liderilor de biserici sa dea adresa de blog a lui Rebekah, adolescentelor si tinerelor din biserica. 

Ne bucuram ca lucrarea lui Rebekah, cartea ilustrata pentru copii si tineret este recomandata de doi teologi: Dr. John Fesko, decan la Westminster Seminary California, si Dr. Alan Gomes, profesor de teologie istorica, Biola University. 

…………………………………..

Dragi cititori, 

Domnul a dat harul lui Rebekah Dan, fiica noastra cea mare, sa publice o carte ilustrata pentru copii si tineret in legatura cu Reforma Protestanta. O invit pe ea sa spuna cateva cuvinte. 

Anul acesta sarbatorim 500 de ani de la Reforma Protestanta. O eroina a Reformei mai putin cunoscuta a fost Jeanne D’Albret, o printesa din Franta. Ea a dorit ca poporul ei sa afle adevarurile proclamate de Martin Luther. Acesta a fost cel mai important reformator de la apostoli incoace.

Domnul l-a folosit pe Luther ca sa repuna Scriptura pe locul intai, si sa proclame indreptatirea prin credinta in Domnul Isus, si mantuirea prin har.  

Jeanne D’Albret a fost una din cele mai curajoase personalitati din nobilimea vremii. Am dorit ca povestea ei sa fie cunoscuta de copii si tineri ca sa vada un model demn de urmat. 

Mai jos puteti vedea o scurta prezentare video a cartii. Coperta fatza, spate sunt atasate mai jos. Cartea se poate gasii pe Amazon si la Barnes & Noble. Speram sa o traducem si in limba romana intr-un viitor apropiat.” 

Soli Deo gloria!

 

Paştele si Catedrala Mântuirii Neamului

De ce Catedrala Mantuirii Neamului? 

In Ortodoxie obiectele de cult ca de exemplu mirul, icoanele, hainele preotesti si cladirea bisericii insotite de ritualul ortodox sunt vazute ca avand semnificatie spirituala canalizand catre credinciosi harurile mantuirii lui Dumnezeu. Acest aspect se numeste teurgie si vine din vremuri stravechi din secolul III cand filozofia neoplatonica prin Plotinus si Iamblicus a influentat covarsitor teologia Ortodoxa. 

Acum intelegem de ce in ortodoxie se face acest efort gigantic in construirea acelei Catedrale ale Mantuirii Neamului deoarece in intelegerea lor, maretia acelei catedrale si efortul depus ar califica mai mult natiunea romana pentru bunavointa divina. 

Iata o expunere in limba engleza despre trezirea spirituala unica in ortodoxie facuta de Domnul prin preotul Tudor Popescu vezi aici.

Exista o “catedrala a Mantuirii Natiunilor”?
Si de ce noi romanii nu am ajuns inca acolo?

Da, este o catedrala a mantuirii natiunilor, inclusiv a romanilor, dar aceasta este o catedrala spirituala. Duhul Domnului a ridicat aceasta catedrala prin apostolul Pavel cand acesta a scris epistola catre Romani. Cand m-am referit la mantuirea natiunilor am in vedere ce spune Scriptura la Apocalipsa 7:9, si anume: oameni din orice semintie, orice limba, nu toti oamenii

Pe ansamblu noi ca evanghelici romani nu am tratat Epistola lui Pavel catre Romani la justa ei valoare. Intr-un fel este greu dar nu avem scuze. Vom vedea de ce in urmatoarele paragrafe. 

Ce ne-a facut pe noi romanii evanghelici
sa nu poposim cum trebuie in “catedrala Mantuirii Natiunilor”?

Nu o sa va vina sa credeti, dar problema de fond a ricoşării teologice romanesti a atarnat de un singur cuvant. Acest cuvant este neprihanire. Termenul neprihanire vine din ucrainieana si inseamna pur sau fara pata. Cuvantul neprihanire nu reflecta originalul grec al Noului Testament. In original, termenul nu inseamna pur sau fara pata ci se refera la o persoana pe care un tribunal o declara achitata sau dreapta (indreptatita). Cat de dreapta poate fi o persoana? Depinde de standardul judecatorului. In cazul Scripturii, Dumnezeu este Judecatorul iar standardul Lui de dreptate este perfect, este divin. Bineinteles ca cine, prin credinta este facut drept de Dumnezeu, cu nivelul de rectitudine divin, v-a fi si pur si fara pata. 

De retinut ca termenul neprihanire nu are in el incarcatura juridica specifica epistolei catre Romani si a contextului in care se discuta indreptatirea. Neintelegand aspectul juridic al epistolei catre Romani, noi nu am avut o intelegere adecvata a aceastei epistole, care pune accentul pe mânia lui Dumnezeu, pe dreptatea lui Dumnezeu, si pe comutarea vinei noastre asupra lui Cristos si trecerea rectitudinii Lui divine asupra noastra. Limbajul acesta juridic este esential in abordarea corecta a acestei epistole grandioase. 

Mânia lui Dumnezeu impotriva pacatosului si a pacatului in Romani, ne ajuta sa nu bagatelizam harul lui Dumnezeu! Nu intelegi harul cu adevarat daca nu te temi de Dumnezeu cu adevarat.

Tranzitia de la Evanghelii si Faptele Apostolilor la epistole, se face prin Romani
si este mai usor sa o ocolesti

Nu este oare interesant ca inainte de a citi celelalte epistole ale lui Pavel si ale celorlalti apostoli Domnul ne pune inainte intai Epistola catre Romani? 

Si nu este oare interesant ca Romani este cea mai intinsa epistola, cea mai incarcata teologic, si nu poate fi tratata chiar din fuga calului. De aceea majoritatea dintre noi doar patinam peste aceasta scriere. Sunt multi pastori care nu au predicat epistola aceasta niciodata. Altii au predicat-o fara sa o inteleaga cum trebuie. Tu ai vrea sa intelegi Romani

Ce se afla la centrul acestei catedrale spirituale
si de ce credinciosul sau natiunea depind de abordarea ei adecvata?  

Progresul societatii vestice isi are originea in studierea temeinica a Epistolei catre Romani. Liderii bisericilor din vest in secolele trecute si-au facut temeinic datoria cu privire la aceasta epistola. 

La centrul teologic al acestei catedrale spirituale se afla crucea Domnului Isus. Cuvantul “cruce” este atat de folosit in mediile crestine incat si-a pierdut semnificatia dar poate fi recuperata prin abordarea corecta a acestei parti din Scriptura. In pasajele urmatoare vom vedea cum este zugravit Pastele in aceasta epistola. 

In Romani este afirmata indreptatirea de la Dumnezeu in contrast cu autoindreptatirea noastra

Este specific noua ca est europeni sa accentuam zelul nostru pentru Dumnezeu fara sa ne dam seama ca lucrurile incep cu ce face Dumnezeu pentru noi. Acesta nu este un lucru minor in gandirea noastra si deaceea nici nu descoperim ca epistola catre Romani este dominata de ce face Dumnezeu in Cristos in favoarea noastra. Versetele urmatoare sunt cheia pentru intelegerea acestei epistole si este in mod foarte clar afirmat ca Evanghelia lui Cristos descopera indreptatirea de la Dumnezeu. 

Căci mie nu mi -e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o îndreptăţire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ,,Cel îndreptăţit va trăi prin credinţă.” (Romani 1:16-17).

Indreptatirea de la Dumnezeu exclude aportul legii, aviz Adventistilor! 

Dar acum s’a arătat o îndreptăţire pe care o dă Dumnezeu, fără aportul legii- despre ea mărturisesc legea şi proorocii şi anume, chiar îndreptăţirea Lui Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire (Romani 3:21,22). 

Cand Dumnezeu reveleaza indreptatirea de la El insusi, legea nu are nici un aport deoarece legea cere omului sa performeze. Pe de alta parte, la cruce lucreaza doar Dumnezeu in Cristos fara nici o participare omeneasca. Multi adventisti nu sunt mantuiti pentru ca ei nu pot intelege ca sunt dati la o parte cu tot cu lege. Vezi aceasta carte in caz ca esti adventist. 

Indreptatirea de la Dumnezeu este fondata pe rascumparare si ispasire,
termeni cheie in religile lumii si mai ales a Crestinismului 

Multi cred ca termeni ca rascumparare si ispasire apartin doar Bibliei. Aceste doua concepte de importanta fundamentala au fost comune religilor lumii antice in spatiul greco-roman. Originea jertfelor in antichitate incepe cu Eden, unde Dumnezeu jertfeste animale ca sa faca haine lui Adam si Eva. Jertfa adevarata este continuata de Abel, Noe, Avraam si Moise. Paganii au denaturat aducerea jerfelor dar au retinut ca varsarea de sange potoleste mania. De aceea oamenii ca sa se rascumpere din mana zeitatilor inchipuite le aduceau jertfe animale sau chiar umane. Aceasta se numea ispasire, si avea rolul schimbarii a maniei in bunavointa. Rascumpararea mai era cunoscuta in antichitate ca o metoda de eliberare prin platirea unui pret al rascumpararii pentru prizonierii de razboi sau pentru sclavi. 

In cazul Scripturii, pacatele sunt savarsite impotriva Dumnezeului adevarat, iar rascumpararea este efectuata de Domnul Isus in relatie cu Dumnezeu, nu cu cel rau. A circulat printre crestini o erezie ca si cand Domnul Isus a platit Diavolului pretul rascumpararii noastre. Nimic mai fals! Diavolul este temnicierul temporar al pacatosilor dar Dumnezeu va pedepsi atat pe pacatosii nemantuiti cat si pe Diavolul. Cand Cristos a murit la cruce, a scos de sub puterea Diavolului pe pacatosi si a platit lui Dumnezeu pretul de rascumparare. Şi sînt îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus (Romani 3:24). 

Nu putem trece peste o discutie scurta despre ispasire. Atat in religile antice dar mai ales in crestinism ispasirea schimba mania in bunavointa, conflictul in pace, si pericolul de moarte in binecuvantare. Desigur ca, ispasirea la pagani era un lucru in imaginatia lor. Ispasirea in Vechiul Testament se efectua o singura data pe an de marele preot in locul prea sfant cand stropea cu sange capacul de aur solid al chivotului. In Noul Testament Domnul Isus este marele nostru Preot, care cu sangele Lui a facut o ispasire nu in taina locului prea sfant, ci in vazul umanitatii. De aceea versetul din Romani sublinieaza faptul ca Dumnezeu l-a pus pe Domnul Isus sa ispaseasca in faţa tuturor, aratand ca accesul spre ispasire e deschis tuturor dar prin credinta. Iata ce spune versetul din Romani: Pe El Dumnezeu L -a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să arate îndreptatirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu (Romani 3:25). 

Indreptatirea noastra de catre Dumnezeu
este finalizata in invierea Domnului Isus 

A fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a fost înviat pentru indreptatirea noastra
(Romani 4:25)

Ceea ce este cunoscut mai putin, este si acest adevar ca invierea finalizeaza indreptatirea noastra inaintea lui Dumnezeu. O citire atenta a Romani 4:25 ne descopera umilinta imensa a Domnului Cristos, in prim plan fiind noi, in plan secundar este El. In prim plan suntem noi, cu nevoia ca faradelegile noastre sa fie ispasite, cat si cu nevoia noastra de a fii inviati cu El si indreptatiti prin aceasta inviere. In plan secundar este El cu agonia mortii pentru scarboasele noastre pacate, o agonie pe care noi nu o patrundem. In plan secundar este El cu invierea Lui glorioasa, iar noi suntem vizibili ca indreptatiti. Smerenia Domnului Cristos este dincolo de intelegerea noastra. De aceea il iubim, il adoram, si il slujim pentru eternitate!

Inca un aspect foarte adanc, verbul a fost dat din versetul de mai sus are si sensul de a fost abandonat in mainile adversarilor, sau a fost tradat. Dumnezeu niciodata nu l-a tradat pe Fiul Sau dar acesta s-a simntit parasit si de aceea a strigat “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit?” Totusi Dumnezeu l-a abandonat pe Cristos in mainile pacatosilor dar a controlat fiecare miscare ca sa nu se intample nimic mai mult decat prevazuse planul Sau.

Invierea Sa a finalizat indreptatirea noastra! 

Atentie! Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit!

Am sa fiu foarte succint. Inca lucrez la ce s-a petrecut in spatele scenii in falsa trezire din Ţara Galilor, dar pana atunci am pe inima sa impartasesc acest avertizment pentru noi toti. Te indemn sa nu sari peste articolul anterior

Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă. (Galateni 6:7-10)

Versetele de mai sus se adreseaza credinciosilor, nu necredinciosilor. Versetele de mai sus sunt şocante dar necesare. Trebuie sa ne puna pe ganduri pe noi toti. Principiul este foarte clar- daca semanam lucruri rele in viata de credinta, cand vine vremea secerisului nu ne va conveni si nici Dumnezeu nu ne va scuti de consecinte! Putem insa sa semanam lucruri bune in viata de credinta si vom avea bucuria unui seceris ce ne va face cinste. 

Semănături în firea pământeascăUn lider evanghelic din Romania care imi era prieten, undeva prin anul 2001 era dispretuitor cu privire la cartile de doctrina pe care le-am scris. Mai tarziu s-a dus la carismatici si mai mult, a trimis pe copilul cel mai mare sa-l dea pe spate vrajitorul Cris Oyakhilome in Africa de Sud. Astazi o parte din copii lui sunt atinsi de diferite nivele de ocultism. 

In America, in general mancarea nu este o problema, insa este o problema stapanirea apetitului. Dependenta de internet si social media a ajuns un drog psihologic printre evanghelici. Evanghelicii americani sufera de mai multe boli metabolice decat cei din lume datorita abuzului alimentar, iar rata de divort este mai mare decat la necredinciosi datorita saturatiei cu Hollywood. Pe acelasi drum se afla si evanghelicii romani din ţara si din diaspora. 

Consecintele semănării in firea pamanteasca

Cuvantul spune ca putrezirea este consecinta semanarii in firea pamanteasca. In limbajul original “putrezirea” (phthora) are si sensul de descompunere, si distrugere. O viata egoista, o viata care consuma ce Dumnezeu a dat pentru altii, se va descompune. Va fi o existenta ca a lui Solomon la sfarsitul vietii marcata de deprimare, relatii in familie ravasite, si confuzie in toate directiile.

Semănături in Duhul: Versetele citate mai sus ne spun in esenta ca semanarea in Duhul nu sunt experiente mistice carismatice de tipul falsei treziri din Ţara Galilor, ci lucruri foarte practice ce tin de o viata altruista

Domnul Isus a fost altruismul intruchipat: Pentru că nici Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. Matei 20:28

In Galateni altruismul este numit Legea lui Cristos: Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos. Gal. 6:2

Viata in Duhul trebuie luata in context aici in Galateni. In capitolul 5 versetele 22-23 roada Duhului inseamna dragoste dar nu de sine, care este egoism, ci dragoste de altii, care este altruism. Viata in Duhul mai inseamna bunatate, credinciosie, facerea de bine…

Deci facerea de bine este roada Duhului, este o viata altruista si spre aceasta vrea sa ne conduca apostolul in capitolul 6. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, …cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă. 

Consecintele semănării in Duhul

Cuvantul ne spune ca, cei ce seamana in Duhul vor secera viata vesnica. Credinciosul are deja viata vesnica , dar cei ce traiesc prin calauzirea Duhului vor experimenta viata vesnica in mod existential prin toate beneficiile ce Domnul le daruieste celor care traiesc pentru altii asa cum a facut El insusi.

In incheiere

Imi aduc aminte de anii 80 cand evanghelicii romani veneau cu gramada in Los Angeles si pentru primii ani fratii se ajutau in toate domenile fara sa carteasca, dinpotriva cu bucurie, cu dragoste. A trecut timpul; majoritatea s-au ajuns. Majoritatea au trecut de la altruism la egoism, si de la egoism la competitie de case, masini, si mai nou de indecenţa.

Imi aduc aminte de anii 90 de dupa revolutie. Am fost in Romania intre 1993-1995. Fratii se ajutau in toate domenile, cu bucurie, cu dragoste. A trecut timpul si evanghelicii din Romania in multe lucruri ii depasesc pe evanghelicii romani din America. Si in Romania s-a trecut de la altruism la egoism; de la egoism la competitie de case, masini, si tobe in biserici. Nuntile multor evanghelici romani au ajuns o rusine nationala. Se bea, se danseaza, se bat tobe, si se etaleaza spatele miresei etc. 

Dragi evanghelici, in ce semanam! Ce semanam aceea vom culege. Teme-te de Dumnezeu, El nu se lasa batjocorit! 

 

Un video de exceptie! Profesorul Fesko despre Biserica Romano Catolica in relatie cu Reforma lui Luther

Dragii mei, 

Nu sunt gata cu articolul promis despre falsa trezire din Ţara Galilor. Dar in schimb, va ofer o explicatie de exceptie a profesorului Fesko despre structura Romano Catolica si contestarea ei de catre Martin Luther. Anul acesta se sarbatoreste 500 de ani de la Reforma Protestanta. Va sugerez sa va luati timp si sa digerati materialul din video care poate parea condensat. Este subtitrat in limba romana. Vizionare placuta cu beneficii spirituale! 🙂  

 

Îngâmfările noastre și smerenia Domnului Isus în întrupare- mesaj neconvențional

 

Nota: Craciunul este festiv dar cu smerenie. Altfel ai pierdut orice semnificatie a sarbatoririi intruparii Domnului. 

Smerenia este un atribut divin. Este caracteristica persoanelor Trinitatii, si atât. Mandria a ajuns metastazica intre evanghelici. Mandrie pana la nebunie la nunti, ingamfari printre profesionisti si technocrati, aroganta printre propietarii de case si pamanturi, trufie printre detinatorii de diplome de doctorat in teologie, fudulie printre hipsterii evanghelici. Toti trebuie sa ne smerim, dar prin lucrarea Lui. Smerenia ca un act personal fara asistenta Dumnezeiasca este mandrie ascunsa. Acest articol este un ajutor pentru smerire deoarece vom privi la smerenia lui Cristos in intrupare in Filipeni cap. 2, dar vor fi si aplicatii foarte practice.

Ce gandea Cristos inainte de intrupare si ce gandesc evanghelicii astazi?


Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu  (Fil 2:5,6)

Cand apostolul spune “sa aveti gandul acesta care era in Cristos”, ne demonstreaza ca, gandul lui Cristos se poate transfera noua. E lucrarea Duhului. Care era gandul Lui Cristos? Sa nu ia ca de apucat ca este deopotriva cu Dumnezeu. Deci El avea chipul lui Dumnezeu dar nu ia aceasta ca si cum ii se cuvine. In original, chipul lui Dumnezeu ( morphé theos) este forma lui Dumnezeu. Cuvantul pentru forma este morphé care inseamna esenta sau natura. Am specificat acest lucru pentru ca unii inteleg gresit redarea lui Cornilescu ca si cand Domnul Cristos doar la exterior seamana cu Dumnezeu. El este una cu Dumnezeu in esenta sau natura divina. 

Si cu toate acestea nu a luat ca un lucru de apucat faptul ca este egal in divinitate cu Tatal. Mai mult, versetul spune ca El era deopotriva/egal cu Dumnezeu (isos theos). Nici egalitatea cu Tatal nu a luat-o ca un lucru de apucat. 

Evanghelicii astazi (nu toti) au o problema fatala. Dumnezeu a ingaduit ani de libertate si prosperitate, iar pe fratii nostrii nici nu ii intereseaza care este voia Domnului cu vremea asta speciala. Majoritatea dau buzna in a fi una cu lumea in indecenta, inavutire, filme, pornografie, si pacat. Libertatea si bunastarea nu ni se cuvin! Trebuie luate cu smerenie si rugaciune nu ca un lucru de apucat. Credeti ca nu se stie despre falimentul asurzitor al evanghelicilor la nivel moral, spiritual, si social? Astazi te poti pocaii ca ai luat lucrurile ca de apucat, si cheama-L pe Domnul sa faca corectile respective in viata ta. 

Unde l-a dus pe Cristos smerenia Lui? Si cum ne poate schimba viata radical urmandu-L in umilinta? 


ci S’a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce. (Filipeni 2:7,8)

Gandul ca nu va lua lucrurile ca de apucat in privinta egalitatii cu Tatal a dus la intruparea Lui pentru mantuirea noastra. Trebuie sa ne uitam din nou in original pentru a vedea niste nuante peste care a trecut Cornilescu dar care ne vor ajuta substantial. Sper ca nu am pierdut o parte din cititori. 

Expresia S’a desbracat de sine insusi in original este S‘a golit (kenoó) de sine insusi. Unii sunt confuzi si spun ca Cristos s-a golit de Dumnezeire. Este absurd si neadevarat. Vedem aici ca s-a golit de sine insusi, adica a lasat la oparte voia Lui. Voia Lui era una cu a Tatalui pentru mantuirea noastra prin intrupare si moarte, dar planul de mantuire apartine Tatalui si deaceea odata cu planul mantuirii El ia si voia Tatalui. 

Intrebare: esti gata de golirea voiei tale? Unii trebuie sa se goleasca de voia lor lumeasca. Altii trebuie sa se goleasca de voia lor buna, dar care nu e voia lui Dumnezeu. Multi pastori trebuie sa se goleasca de voia lor in a creste biserica cu muzica rock, si cultura contemporana. Multi parinti trebuie sa se goleasca de voia lor cu privire la copii si sa intrebe pe Dumnezeu care este voia Lui. Astfel de parinti vad un singur lucru- cariera si success financiar, trecand cu vederea consecintele usturatoare a unor astfel de viitor pentru copii lor. 

Cristos a luat un chip de rob, facandu-se asemenea oamenilor. Chip de rob (morphé doulos) in original foloseste exact aceasi expresie ca si chipul lui Dumnezeu. Chip asa cum am vazut inseamna esenta. Deci, natura Lui este deplin divina, si acum a luat in plus o natura sau esenta deplin umana, dar la cea mai joasa scara sociala. Domnul insusi spune ca saracilor li se vesteste Evanghelia. 

In divinitatea Lui, nu a luat ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu dar vedem cum in umanitatea Lui ia un chip de rob, se smereste si in ascultarea Lui de Tatal sufera o moarte de cruce pentru inlocuirea noastra inaintea maniei lui Dumnezeu. 

Ce faci tu in umanitatea ta pentru El? Ai gandul lui Cristos in tine ca sa nu iei lucrurile ca si cand ti se cuvin? Vrei sa te golesti de voia ta ca sa iei voia Lui?

Dumnezeu insusi garanteaza supravietuirea in zilele din urma! – Partea II

Am promis un desert teologic. De ce am folosit acest termen? Scriptura asociaza mancaruri gustoase cu ospăţuri spirituale. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, (Psalm 63:5) 

Cateva premize fundamentale ale supravietuirii spirituale

 

  • Dumnezeu intotdeauna iti da El primul resursele spirituale, pentru ca dupa aceea ce asteapta El de la tine, este de fapt ce ti-a dat El “Dumnezeiasca Lui putere ne -a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (1 Petru 1:3) 
  • Chiar si atunci cand primesti toate resursele spirituale de la Dumnezeu, El este cu tine ca sa te sustina pas cu pas “Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.” (Psalm 139:5)
  • Lui Dumnezeu ii face placere sa lucreze in noi ca sa reusim. Doar suntem copii Lui, nu? “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Fil 2:13)
  • Cei ce cad pe calea spre cer sunt cei care se impotrivesc in mod intentionat Lui Dumnezeu. Aici nu se are in vedere ideea falsa a pierderii mantuirii, vezi aici 
  • Singurul raspuns logic fatza de mareatza actiune lui Dumnezeu in viata noastra, este participarea noastra cu toata fiinta si cu toate resursele; cand e nevoie, pana la agonie. Iata cum exemplifica apostolul Pavel acest lucru: Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvîrşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez (kopiaō) eu, şi mă lupt (agōnizomai) după lucrarea puterii (energeia) Lui, care lucrează (energeōcu tărie (dynamisîn mine….Vreau, în adevăr, să ştiţi cît de mare luptă (agōn) duc pentru voi (Coloseni 1:28-29; 2:1) 
  • Versetele redate deasupra ce contin limbajul original in paranteze demonstreaza pe de o parte puterea lui Dumnezeu la lucru si pe de alta parte, raspunsul absolut al apostolului. Cand Pavel spune ca lucreaza, in original termenul este munca epuizanta (kopiaō). Viata cu Domnul nu este teologie din fotoliu sau din fatza internetului ci munca epuizanta in acord cu chemarea pe care o ai. Viata cu Dumnezeu mai inseamna si lupta pana la agonie (agōnizomai) pentru inaintarea intereselor Lui. Resursele sunt puterea (energeia) si taria (dynamis) Lui, si nu fanatism religios de tip carismatic, adventist sau Poonist.

Curand vom aborda din nou supravietuirea in epistola lui Iuda dar a fost necesara aceasta vedere de ansamblu a Scripturii pentru a asimila mai bine spusele lui Iuda.