Cristologie – Efeseni si Filipeni

Epistola către Efeseni

Asia era cea mai importantă provincie a Imperiului Roman, iar Efes era cel mai bogat oraș de frunte, cu o populație de un sfert de milion de locuitori. Efesul era centrul ocult din Asia Mică și sediul proconsulului roman pentru regiune. Apostolul Pavel a plantat o biserică care a trebuit să se confrunte cu un război spiritual enorm. Epistola oferă resursele teologice și practice de care aveau nevoie pentru a funcționa individual și ca biserică într-un mediu foarte demonic. Cu toate acestea, ocultismul nu era singura amenințare. De asemenea, suflau vânturi de doctrină falsă. Mai târziu, în 1 Timotei, aflăm că biserica se confrunta cu mitologia iudaică, ascetismul și ideile pregnostice. Credincioșii din Efes au rezistat problemelor, dar au căzut aproape fatal părăsind dragostea dintâi, așa că Domnul a trebuit să le atragă atenția asupra acestui aspect. 

Epistola efesenilor excelează in har, glorie, bogăție, iubire, răscumpărare și puterea lui Dumnezeu în opoziție cu cea mai întunecată concentrare spirituală din Imperiul Roman. Cuvântul putere este folosit în Efeseni mai mult decât în orice altă epistolă.

Ocultismul este seducător și brutal. Oamenii din Efes au experimentat pe propria lor piele teroarea întunericului atunci când demonizatul i-a copleșit pe cei șapte fii ai lui Sceva. Orașul era plin de 50 de zeități, multe religii oculte, iar în top se afla cultul lui Artemis al efesenilor. În schimb, Duhul Sfânt creionează prin apostolul Pavel un capitol unic în Efeseni 1, cu teme trinitariene și hristologice puternice.

Pavel începe această carte cu un capitol hristologic copleșitor, din dorința de a demonta cultura ocultă dominantă care interfera cu biserica din Efes. Atunci când este necesar, el folosește “limbajul efesenilor”, cuvinte specifice ocultismului din Asia Mică, cum ar fi domnitori, autoritate, putere, stăpânire și conducători ai întunericului.

În Efeseni, toate binecuvântările spirituale în locurile cerești în Hristos sunt cuprinse într-o formă sumară în primul capitol și se extind în secțiunea de deschidere a celui de-al doilea capitol.

Expresia “În El”, este un loc spiritual (poziție) care domină primul capitol al scrisorii.

Evanghelia este Cuvântul adevărului în opoziție cu minciunile oculte. Credincioșii s-au încrezut în Hristos și au fost pecetluiți cu Duhul Sfânt al făgăduinței care garantează moștenirea noastră și care aduce glorie celei de-a treia Persoane a Trinității.

De ce este numit Dumnezeu “Tatăl slavei”? Diavolul este tatăl minciunii și al întunericului. Efesul avea nevoie de gloria lui Dumnezeu prezentă în biserică. Ocultismul creează orbire spirituală și deznădejde și duce la “cunoaștere” ezoterică. Apostolul se roagă strategic ca Dumnezeu Tatăl să le dea înțelepciune și revelație în cunoașterea adevăratului Dumnezeu, pentru ca ei să aibă speranță și să cunoască care sunt bogățiile slavei moștenirii Sale în sfinți. Dumnezeu se opune puterii oculte prin măreția nespus de mare a puterii Sale. Nu este doar o putere mare, ci este nespus de mare pentru a anula orice putere demonică. Această putere infinită a fost demonstrată de Dumnezeu atunci când Hristos a fost înviat din morți și așezat la dreapta Sa în locurile cerești. Mai mult, toate lucrurile au fost puse sub picioarele Sale, inclusiv ierarhiile demonice. În primul secol, învingătorul într-o bătălie zdrobea gâtul dușmanului cu piciorul său. Hristos a zdrobit opoziția demonică pentru totdeauna. Hristos este Capul glorios al Bisericii.

Templul Dianei din Efes avea o influență irezistibilă în oraș. Localnicii și vizitatorii din toată Asia se îmbulzeau în interiorul și în jurul templului. Apostolul răspunde acestei influențe arătând pe larg cum Biserica este o nouă familie de iudei și neamuri, reunite într-o nouă comunitate. Neamurile sunt apropiate prin sângele lui Hristos. Domnul însuși este pacea noastră, aducând împreună două grupuri etnice radical diferite: evreii și neamurile. Este atât de interesant faptul că soluția pentru animozitatea rasială se găsește la cruce. Hristos pune capăt vrăjmășiei și ambele grupuri sunt una, având acces la Tatăl într-un singur Duh. Acum ele formează casa lui Dumnezeu și un Templu spiritual în care Hristos este Piatra din capul unghiului. Duhul Sfânt lucreaza clădirea spirituala a lui Dumnezeu.

Aplicație: Ocultismul este în plină ofensivă astăzi, vizând chiar și Biserica. Este șocant cum “sfinții” sunt atât de atrași de puterea întunericului. Copiii se uită la desene animate oculte, în timp ce adolescenții și adulții sunt seduși de filme oculte sofisticate. Avem nevoie să fim luminați de Duhul Sfânt pentru a-L vedea pe Hristos cel înălțat, care L-a învins pe deplin pe Diavol și ierarhiile sale demonice. Puterea nespus de mare a învierii lui Hristos este reală și disponibilă. Dragostea Lui pentru noi este de neegalat. Nimic nu ar trebui să ne seducă sau să ne învingă.

Epistola către Filipeni

Biserica din Filipi era cea mai apropiată de inima apostolului, dar a suferit o divizare la nivel de conducere. El le răspunde prin a le dezvălui umilința totală a lui Hristos.

Cel mai perfecta portretizare a smereniei lui Hristos se găsește în capitolul 2 din Filipeni. El nu a luat ca un lucru de apucat egalitatea cu Dumnezeu Tatăl și, ca urmare, nu I-a fost greu să Se întrupeze, să Își voaleze gloria și chiar să moară pe cruce. El oferă o astfel de indreptatire încât chiar și apostolul Pavel, omul cu cea mai mare experiență religioasă, consideră toate realizările sale fariseice ca fiind gunoaie. Hristos este sursa bucuriei, indiferent de circumstanțe, și sursa de putere în situații foarte dificile. Hristos este sursa de afecțiune pentru toți credincioșii.

Aplicație: Umilința este o virtute divină. Hristos este referința și sursa noastră de smerenie. Smerenia însoțește bucuria în orice circumstanțe. Conducerea bisericii și credincioșii nu sunt imuni la mândrie, dar Domnul este gata să-i ajute pe cei care îl caută. Adesea, El ne va umili pentru ca noi să ne asemănăm cu El.