Cristologie – 2 Corinteni si Galateni

A doua epistolă către Corinteni

Apostolul Pavel își apără slujirea în fața bisericii din Corint, care îl contestă legitimitatea și autoritatea. El trebuie să contracareze membrii neregenerati ai bisericii, învățătorii falși și iudaizatorii care i-au discreditat slujirea.

Scrisoarea este una greu de înțeles dacă nu ținem cont de ceea ce tocmai am menționat în legătură cu adversarii lui Pavel. Apostolul începe prin a-și construi cazul împotriva dușmanilor săi făcând apel la suferințele sale – dureri atroce de slujire care s-au abătut asupra lui în diferite moduri. Niciun alt apostol nu a trecut prin ceea ce a trecut el. Motivul calvarului său a fost persecuția bisericii de la începutul vieții sale, pe când era fariseu. Pe de altă parte, identificarea sa cu Hristos i-a înmulțit suferințele. Hristologia din 2 Corinteni este o hristologie a suferinței care dă acreditare absoluta pentru apostolatul său, pe care pretinșii și falșii profeți le-au ratat cu totul. După o scurtă introducere, apostolul afirmă direct că el avea parte din abundență de suferințele lui Hristos dar chiar în același verset declară că mângâierea lui Hristos este la fel de abundentă. Moartea de multe ori făcea parte din ecuație, dar el afirmă pur și simplu că Hristos îi va izbăvi totuși și din ea.

În acest context de persecuție, de provocări chinuitoare și uneori de moarte iminentă, Hristos este garantul promisiunilor lui Dumnezeu, împreună cu ajutorul Duhului Sfânt pentru supraviețuirea în slujire.

Hristos este locul spiritual în care triumful este întotdeauna asigurat. Aici, triumful este din nou legat de supraviețuirea în slujire. Apostolul vorbește ca fiind în Hristos, ceea ce înseamnă că este pe deplin conștient de marea responsabilitate a predicării biblice. Acest lucru este în contrast cu falșii profeți care se țineau de lucruri de nimic. Adevărații credincioși dintre corinteni sunt numiți o “scrisoare a lui Hristos”, ceea ce înseamnă că ei poartă asemănarea Domnului. Slujirea hristocentrică a lui Pavel este pecetluită de Duhul Sfânt și de Dumnezeu Însuși.

Aplicație: Viața și slujirea creștină merg pe urmele lui Hristos nu numai în victorii, ci și în suferințe. Acest lucru nu le-a picat bine multor credincioși din Corint și nici nu le va pica bine multor credincioși contemporani. Le-a scăpat faptul că Hristos era mai evident în apostolul Pavel prin intermediul suferințelor decât prin elocvența retorică a falșilor învățători. Suferința pentru Hristos, așa cum apostolul Pavel a trecut prin ea, este dificil de acceptat.

Epistola către Galateni

Bisericile din Galatia erau afectate de iudaizatori și de evanghelia lor falsă. Apostolul Pavel le dă o replică puternică și devastatoare ereticilor invadatori. El îi pune sub blestem.

Numai Hristos este suficient pentru mântuire și orice adaos, cum ar fi legea și circumcizia, creează o evanghelie falsă. Promotorii evangheliei false sunt blestemați. El S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, pentru a ne elibera din acest veac rău. Acest veac rău include activitatea ereticilor și a apostaților, în cazul nostru, a iudaizatorilor. Hristos este revelația adevăratei Evanghelii, ceea ce înseamnă că lucrarea Sa este completă și nu mai este nevoie de păzirea legii și de circumcizie. Suntem răstigniți împreună cu Hristos pentru ca El să trăiască în noi. El este Fiul lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi. El ne-a răscumpărat din blestemul legii, devenind blestem pentru noi. Prin Hristos Isus, binecuvântările lui Avraam sunt disponibile pentru neamuri.

Credincioșii din Galatia cunoșteau importanța primordială a primirii Duhului Sfânt. Apostolul pune o întrebare crucială: Duhul este primit prin faptele legii sau prin credința în Hristos cel răstignit? Răspunsul este evident. Încrederea în Hristos duce la locuirea Duhului în noi.

De asemenea, Hristos ne face fii ai lui Dumnezeu și suntem îmbrăcați cu El și botezați în El. Hristos ne-a eliberat din sclavia respectării legii și a circumciziei. Ar trebui să rămânem fermi împotriva oricărei înrobiri. Prin crucea lui Hristos, lumea este răstignită față de noi, iar noi față de lume.

Aplicație: Harul lui Dumnezeu nu este ieftin. Prețul lui este tortura și moartea prin răstignire a Fiului lui Dumnezeu. De aceea, apărarea Evangheliei harului cere o fermitate fără echivoc față de iudaizatori, pe care Apostolul Pavel îi pune sub blestem. Nici noi nu ar trebui să-i numim frați pe cei care au învățătura iudaizatorilor. Adventistii sunt iudaizatorii contemporani.

Abominabilul eretic Mihaita Danila si jertfa nebunilor

“Păzește-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu știu că fac rău cu aceasta. Nu te grăbi să deschizi gura și să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, și tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe multe. Căci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaște din mulţimea cuvintelor.” Eclesiastul 5:1-3

Un prieten din Germania mi-a trimis un youtube cu predica lui Mahaita Danila. Nu stiu unde a mers la seminar in Romania, sau ce carti l-au influentat dar situatia lui este foarte grava. Sunt multiple aspecte care trebuie abordate, dar promit sa fiu scurt. Combaterea lui Danila este un exercitiu biblic si teologic care merita atentie.

Care este abominatia si erezia lui M. Danila?

In predica lui vorbeste despre imbratisarea lui Dumnezeu, despre furnicaturi in acea imbratisare, si despre indumnezeirea ce rezulta din acea imbratisare.

Abominabilii Iosif Ton si Ann Voskamp vorbesc despre imbratisarea lui Dumnezeu

Iată cum spune IȚ că trebuie să fie și să decurgă o adevărată unire cu Cristos: ”… acum, în fiecare zi ea ( o femeie ) se duce la o întâlnire de dragoste… și Persoana aceasta ( Dumnezeu sau Isus) zice: ”Bine ai venit! Ne îmbrățișăm, ne sărutăm și ne iubim!”   ( Iosif  Țon, Umblarea cu Dumnezeu în unire cu Domnul Isus Cristos sub călăuzirea Duhului Sfânt, Cartea Creștină, Oradea, 2006, pag.315)

La fel si Ann Voskamp in cartea tradusa si in Romaneste “1000 de Daruri”, delireaza inchipuindu-si ca Dumnezeu este un fel de fiinta umana cu care sa flirteze religios. Indemn pe orice sora sau frate sa arunce la gunoi imediat cartea acestei apostate.

Dumnezeul Bibliei nu are nimic de aface cu erotismul religios al lui Baal, Asherah, si Ishtar

In antichitate erau ritualile de fertilitate la templele pagane. Aici erau preotese care practicau prostitutia ritualistica ca sa faciliteze de fapt unirea cu zeitatea a celor care se prostituau cu ele, ca sa aiva recolta buna si vite multe. Sa ii fie foarte clar lui M. Danila si admiratorilor lui, Dumnezeul Scripturii tocmai asta combatea la evreii care decadeau religios, si anume practici erotice oculte de imbratisare a zeiitatilor.

Termenul placere in Psalmul 1 nu se refera la lucruri erotice

M. Danila, avand o gandire bolnava, si nestiind ce spune originalul ebraic despre cel care isi gaseste placerea in legea Domnului, pleaca de la acest verset si vorbeste despre placerea erotica a unui cuplu uman ca un model in relatia cu Dumnezeu. Ce abominatie si ce prostie! Termenul “placere” in Ebraica din Psalmul 1 este “chephets” care inseamna dorinta pentru tot felul de lucruri, dar nu erotice, asa cum isi inchipuie M. Danila.

Ioan 10:35 nu vorbeste despre indumnezeire, ci este felul in care Domnul inchide gura vrasmasilor Lui

Din nou M. Danila emite o erezie gigantica, spunand ca in Ioan 10:35 celor care le-a vorbit Cuvantul sunt indumnezeiti si fiecare individ devine un dumnezeu. La fel le-a spus si Diavolul lui Adam si Eva in Eden. Ideea ca exista un Dumnezeu si ca oamenii credinciosi sunt o puzderie de mici dumnezei in acord cu logica lui M. Danila, nu este altceva decat politeism Mormon. In Ioan 10:35 Domnul Isus citeaza Psalmul 82:6 care foloseste termenul “elohim”. In functie de context, elohim poate insemna Dumnezeu sau Dumnezei, iar in contextul psalmului se refera la judecatori, conducatori, lideri in Israel care fiind niste decazuti Dumnezeu le va da o moarte rusinoasa, nu un sfarsit demn. Cand Domnul Cristos citeaza Psalmul 82:6, El le spune acelasi lucrui Iudeiilor, ca sunt fii de Dumnezeu dar vor murii pedepsiti de Dumnezeu. El insusi este fiul lui Dumnezeu, dar aici se refera la natura sa umana.

Dragi lideri evanghelici, de ce il lasati pe M. Danila sa otraveasca spiritual masele?

Fenomenul grav Danila are o origine si in neglijarea majora a turmei in ce priveste educarea biblica si teologica. Stiu ca este foarte tarziu, dar mai pot fi organizate conferinte bine puse la punct care sa echipeze fratietatea biblic, teologic, si apologetic. Cat despre Danila, ar trebuii excomunicat de urgenta. Dar nu se va intampla asa. Audienta lui va creste, si probabil va fi promovat.

Patru ipostaze ale Învierii care te pot ajuta personal

Nota: acest scurt articol are o verisune audio la sfarsit care o puteti accesa.

Din fiecare dintre cele patru Evanghelii, putem extrage câte o ipostază specifică a Învierii, care cu siguranță ne pot fi de folos!

Evanghelia după Matei se încheie cu Mântuitorul Isus Hristos cel înviat care le spune discipolilor Săi două lucruri esențiale: să meargă în toată lumea, și să facă ucenici din toate neamurile. Înainte de asta, le subliniază că puterea lor de a lucra în toate națiunile vine de la El. Cum te ajută aceasta personal? Dacă ești un urmaș al lui Hristos (ucenic) – vei face ucenici! Evanghelia face nu doar convertiți, ci și ucenici. Întreabă-L pe Domnul, și îți garantez că îți va spune cum să faci ucenici! Nu uita, corporațiile de succes de astăzi lucrează pe principiul ucenicizării!

Marcu ne spune în Evanghelia sa cum Domnul Isus îi mustră pe ucenici pentru necredința lor. Noi toți trecem prin momente de necredință, și mustrarea Lui ne face bine. Hristosul Înviat nu împarte numai binecuvântări, ci și mustrări. Ucenicii sunt împuterniciți să meargă la orice făptură și să le spună un mesaj simplu: cine crede Evanghelia este mântuit, iar cine nu crede este osândit! Mulți vorbesc despre mântuire, dar nu și despre judecată, sau condamnare. Învățăm de la Marcu să propovăduim o Evanghelie întreagă!

În ultimul capitol al Evangheliei sale, Luca ne relatează despre doi ucenici dezorientați care mergeau spre Emaus… Destul de abătuți, ei totuși discutau aprins între ei despre răstignire. Îți garantez că dacă discuțiile tale sunt din și despre Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul Isus va fi prezent, așa cum a apărut și i-a însoțit pe cei doi ucenici pe drumul lor spre casă. Să reținem trei lucruri din felul cum se încheie Evanghelia după Luca:

Întâi: din nou o mustrare aspră din partea Domnului pentru necredința lor. Cuvântul din cap. 24:25 (tradus „nepricepuți” în varianta Cornilescu) este în original „oameni fără minte”. Necredința ne pune in ipostaze foarte rușinoase. Domnul le reamintește că Hristos trebuia să sufere înainte de a intra în slavă… După aceea, îi trece prin Lege și prin proroci, pentru ca în acest maraton biblic să le arate și să-i lămurească în ce-L privește pe Mesia. Din păcate, azi evanghelicii participă mai degrabă la maratoane de divertisment sau de social media.

Al doilea lucru pe care Luca îl subliniază la sfârșitul Evangheliei sale: Domnul Isus repetă această incursiune prin Scriptură cu toți ucenicii, și le deschide mintea să înțeleagă Scripturile. Înțelegerea Scripturii nu este doar o chestiune academică, rațională, ci și spirituală. Domnul Isus ne deschide mintea să înțelegem Scripturile. Să ne rugăm întotdeauna când citim Scriptura ca El să ne dea înțelegerea Lui, și perspectiva corectă! Dacă nu faci asta, fă-o neapărat!

Al treilea lucru este propovăduirea în numele Lui cât mai multor oameni, indiferent de rasă, cultură, pregătire… toate neamurile trebuie să afle despre șansa pocăinței, pentru iertarea păcatelor. Faci evanghelizare?

În sfârșit, a patra ipostază: apostolul Ioan are ca scop al Evangheliei lui sa Îl reprezinte pe Domnul Isus ca Dumnezeu întrupat. Ioan omite nașterea în Betleem, aducerea Lui la Templu, ispitirea Lui în pustie… El vorbește despre Cuvântul care S-a făcut trup. Cu toate că este Dumnezeu întrupat, El este foarte apropiat și interesat de oameni. La sfârșitul Evangheliei lui Ioan, Domnul nostru se ocupă de trei persoane în criză. Maria Magdalena nu se putea opri din plâns la mormântul gol… Domnul i Se revelează personal și ea devine prima voce a Învierii! Toma are un acces de necredință, și Domnul revine între ucenici în special pentru el, și-i dă voie să-I atingă cicatricile, ca să creadă! Să nu îl condamnăm pe Toma; și noi facem ca el – și la fel Domnul nostru vine, cu răbdare, să ne ridice din necredință. Cazul lui Petru era cel mai complicat, iar Ioan alocă suficient spațiu ca să descrie reabilitarea completă a lui Petru, făcută de Domnul în prezența ucenicilor. Restaurarea aceasta nu este simplă, ba e chiar dureroasă – dar Domnul este așa de bun, și Petru este din nou integrat în lucrare. Să-I mulțumim Domnului pentru toate ocaziile în care El ne-a ridicat și ne reabilitează. Isus Hristos este un Mântuitor Viu, personal și atotputernic – și e vrednic de toata dragostea noastră!

Versiune audio

Toni Berbece – carismatism cu sindrom mesianic

Articolul excelent de mai jos apartine lui Emi Zarnescu un foaret bun apologet din Romania. Domnul sa ii binecuvanteze lucrarea! T. Berbece trebiue sa se trezeasca cat mai are timp.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Toni Berbece, pastorul carismatic cunoascut și promovat în România, a scris un articol publicat de cei de la NewsNet Crestin care se intituleaza „M-au urât fără temei…” în care povestește că anumite persoane i-au mărturisit că au simițit o ură foarte mare față de el dar că în final au devenit ascultătorii lui fideli. Toni Berbece susține că acestea sunt duhuri rele care luptă împotriva lui și se autointituleaza, cu subînțeles, un om curat care stârnește ura.

Ceea ce se poate observa în acest articol nu este altceva decât ceea ce se vede des în mediul carismatic din care face parte și Toni Berbece, anume un sindrom mesianic dus la extrem și care se apropie de blasfemie. Să folosești un text ca acesta, citat din Ioan 15:15 destinat exclusiv Domnului Isus, și să îl aplici la câteva istorioare care au rostul de a ridica în slăvi pe cel care le povestește, dovedește o mândrie spirituală mare și cel puțin o lipsă de respect pentru persoana Domnului Isus.

continuarea aici