Biserica Evanghelica Persecuta!?!?

Introducere:

Citatul scandalos de mai jos, face parte din eseul lui Cristian Barbosu. Autoarea paragrafului citat este Kirstin V.G. Reitsma, o femeie cu spirit rebel care lucreaza la colegiul Calvin.

„O ultimă formă de persecuţie vine chiar din interiorul bisericii evanghelice. Este promovată de pastori, lideri religioşi, şi tipologii tradiţionale care confundă forma cu funcţia. Forma în care ea există de obicei este impunerea unui cod de ţinută creştinilor, cântarea unor anume imnuri, participarea la anume servicii religioase săptămânal.  Este o formă înşelătoare de legalism, care nu e altceva decât persecuţie.  Astfel de lideri şi tipuri de „biserici” îi constrâng pe tinerii care vor să-l găsească pe Hristos să respingă Evanghelia  – greşind, cu siguranţă – deoarece ea este prea bine identificată cu formele arhaice ale trecutului  (care nu mai sunt aplicabile în prezent) şi cu cei ce le promovează. Asemenea pastori şi lideri religioşi nu îi eliberează pe oameni, ci îi controlează, împreună cu bugetele lor, şi clădirile.  Am observat asta în fiecare ţară, dar în special în Ungaria, România, Rusia şi  Ukraina.” (p. 22) 

Paragraful de mai sus este o expresie a fundamentalismului libertin. Este de necrezut ca imnurile bisericii si decenta sunt vazute ca persecutie. Totusi este de crezut, pentru ca numai  asemenea fiinte rebele incearca sa incrimineze sfintenia practica numind-o persecutie sau legalism.

De fapt, acesta este si strategia de baza a lui Cristian Barbosu in eseul pe care il vom analiza, si anume, el numeste “legalism”, “subcultura evanghelica”, si “mentalitate de ghettou” tot ce tine de sfintenia practica in viata de biserica. Pornind de aici, Barbosu scrie un intreg eseu bazat pe o falsa premiza, si cum vom vedea mai departe, si pe o hermeneutica gresita. Hermeneutica se ocupa cu stiinta interpretarii textului, fie secular, fie religios.

Deci care este eseul lui Barbosu? Titlul lucrarii lui este: Legalismul- Sincrestism din Interior .

Nota: Dupa citirea acestui articol, rog pe cei ce au lecturat ce am scris sa citeasca eseul lui Barbosu in intregime si sa vada paragrafele expuse aici in context. Ceea ce Barbosu afirma in paragrafele din postarea aceasta este gresit si tendentios, fie in context, fie izolat de context. 

Eseul “Legalismul-Sincretism din Interior” este filozofia de baza a bisericii Metanoia din Arad, cat si al modului cum Barbosu abordeaza evanghelicii romani si din europa de est.

Problemele eseului lui Barbosu

Sunt multiple probleme in lucrarea lui Barbosu, dar ma voi opri doar la trei mai importante.
1. Barbosu numeste sfintenia practica “legalism”
2. Barbosu foloseste o interpretare a textului eronata in timp ce acuza pe multi pastori romani ca au o hermeneutica/interpretare inexistenta
3. Barbosu s-a maturizat intru-n mediu evanghelic compromis

Barbosu numeste sfintenia practica “legalism”

Iata un set de practici de sfintenie pe care el le numeste “reguli legaliste”, si pe care el le citeaza in eseul lui la pagina 3.

• Purtarea  acoperitoarei pentru cap  – 1 Cor. 11 (pălării, eşarfe, cordeluţe,  sau  clasicul  batic)

• Interzicerea bijuteriilor – 1Pet. 3:3, 1Tim. 2:9

• Abstinenţă totală faţă de tutun – 1 Cor. 6:12

• Abstinenţă totală faţă de alcool – Rom. 14:21

• Ascultarea sau interpretarea muzicii creştine contemporane (implicând tobe, ghitară electrică, etc.) Efes.5:19

• Interzicerea părului lung la bărbaţi – 1 Cor. 11:14

• Interzicerea pantalonilor la femei – Deut. 22:5

• Interzicerea oricăror mişcări  (în ritm) ale picioarelor, mâinilor sau a corpului în biserică atunci când se cântă muzică – dansul fiind interzis – Ecles. 5:1

• Femeile nu au voie să participe la Masa Domnului atunci când sunt la menstruaţie – Lev. 15-19-33

• Mama nu are voie să vină la biserică sau să ia Cina timp de şase sau opt săptămâni după ce a dat naştere unui copil.   — Lev. 12:1-8

• Sunt interzise zâmbetul sau glumele de la amvon –  Biblia nu menţionează că Isus ar fi zâmbit vreodată; de asemenea în 2 Cor.7:9 pocăinţa este asociată cu o stare de întristare. 

• Predicatorii trebuie să poarte sacou şi cravată atunci când sunt la amvon. Exod 39  

Comentariul meu: Deci in biserica credinciosii se pot misca in ritm de dans, in acord cu libertatile lui Barbosu. Eu nu stiu ca bisericile din Romania sa interzica anumite lucruri. Sunt convins ca in multe biserici Baptiste si nu numai, pastorii si comitetul atentioneaza, descurajeaza manifestari lumesti. Restul afirmatilor de mai sus sunt in mod special exagerate pentru a pune intr-o lumina proasta evanghelicii Romani.

Iata alt set de acuzatii aduse evanghelicilor la pagina 9:

• Aşezarea membrilor în biserică – bărbaţii pe o parte, femeile pe cealaltă.
• Muzica în biserică – există instrumente bisericeşti şi instrumente lumeşti: instrumentele bisericeşti (instrumentele de suflat/cele de aramă, mandoline, viori, orga şi pianul) iar instrumentele lumeşti (ghitara – clasică, electrică, bas – tobele, tamburinele, acordeonul). Oricât de interesant ar părea, există şi excepţii: spre exemplu, toba mare de bas este acceptată, dar orice alt element de percuţie nu, pentru că în general se consideră că au origini voodoo sau  satanice.
• Ritmul în biserică: ritmul sacru, acceptat (marşul, valsul, stilul gospel, country, muzica populară germană, romanţa, canţoneta); ritmul lumesc (în special cele sincopate).
• Stilul de interpretare vocală: fără ridicări ale mâinilor în timpul cântării (considerat carismatic!), fără mişcări (dans!), fără expresivitate, sau cât mai puţină (nu se doreşte spectacol sau performanţă!).
• Stilul de îmbrăcăminte: cel care vorbeşte de la amvon trebuie să poarte costum şi cravată indiferent de temperatura de afară sau de contextul social. În unele biserici bărbaţii nu au voie să poate cravată, cu toate că li se cere să poarte cămaşă cu mânecă lungă, încheiată până la ultimul nasture.
• Tot referitor la stilul de îmbrăcăminte: femeile trebuie să poarte ciorapi lungi de nailon şi nu au voie să îmbrace bluze/rochii fără mânecă. Vă prezint un fragment din raportul unui misionar străin (din occident): „În România femeile sunt mustrate pentru că poartă ciorapi de nailon, dar am auzit de la un frate din Australia că acolo sunt mustrate pentru că nu îi poartă.” 

Comentariul meu: Da, bateriile de tobe si muzica sincopata are origine voodoo si satanica (Inside Rock Music). Barbosu stie asta insa ignora documentarile specialistilor. Profesorul si dirijorul Daniel Stauceanu a tinut numeroase seminarii in privinta aceasta. II recomand lui Barbosu sa ia legatura cu Alex si Alina Marineac de la biserica Sfanta Treime din Bucuresti si il vor documenta adecvat. Din nou, Barbosu sustine miscari de dans in biserica in punctele de mai sus.

Alte afirmatii acuzatoare la adresa bisericilor evanghelice, la paginile 4-5:

O mare majoritate a credincioşilor evanghelici s-au convertit din mediul ortodox, iar ortodoxia, din punct de vedere soteriologic, susţine mântuirea prin fapte, exercitând astfel presiune asupra credinciosului prin aşteptări mari şi variate (însărcinări bisericeşti, un şir de virtuţi absolut necesare, comportament şi ţinute specifice). Unele biserici evanghelice au convertit, în mare, principiul ortodox al necesităţii faptelor, transformându-l în etică protestantă (high Protestant ethics), care însă, funcţionează, mai mult sau mai puţin identic cu celălalt. Astfel, îl mulţumeşti pe Dumnezeu şi moşteneşti împărăţia nu ascultând de canoanele ortodoxe, ci conformându-te codului eclesial impus de biserica baptistă pe care o frecventezi.

Comentariul meu: Este falsa acuzatia ca bisericile evanghelice au convertit etica ortodoxa in etica protestanta. Credinciosii veniti din mediul ortodox, in majoritate au trait immoral si prin mantuire, Dumnezeu le-a transformat viata. Asa ca etica protestanta este bazata pe Biblie, nu pe un transfer de la ortodoxie.

Credinţa şi practica baptistă este rezultatul a trei mişcări conservatoare: (1) Baptiştii germani  (pietişti); (2) baptiştii români, emigranţi din Ungaria, şi (3) anabaptiştii, bine cunoscuţi pentru codul lor etic extrem de riguros (Stănculescu 2002, 144). 

În ciuda faptului că situaţia s-a schimbat în ceea ce priveşte pregătirea academică, şi mult mai mulţi lucrători creştini beneficiază astăzi de o pregătire teologică obţinută în urma frecventării unor cursuri de seminar, accentul pe tradiţiile bisericii „aşa cum le-a moştenit de la părinţii noştri” este deosebit de puternic printre lucrătorii creştini. (p. 5-6)

Comentariul meu: Credinta si practica baptista mostenita de la pietisti, romani din Ungaria si anabaptisti si-a dovedit validitatea pe timp de secole pentru ca este bazat pe Scriptura. Asa ca ce am mostenit de la parintii nostrii este valabil si astazi, si apreciem pe acei pastori tineri care practica o traditie Scripturistica.

1 Cor. 7:20 „Fiecare să rămână în chemarea în care era când a fost chemat.” Versetul este folosit pentru a justifica refuzul de a schimba tradiţiile învechite, obiceiuri personale sau stilul de închinare. Fiecare este chemat „să rămână” în starea/în tradiţia în care era când s-a convertit.

1 Cor. 11:2 „Vă laud că în toate privinţele…ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.” Acest verset se foloseşte pentru a susţine tradiţiile şi pentru a respinge pe oricine care ar îndrăzni să chestioneze sau să schimbe asemenea tradiţii  (p. 7)

Comentariul meu: Barbosu este pornit intr-o cruciada impotriva sfinteniei practice si a traditilor Scripturistice din bisericile evanghelice din Romania. El vrea sa schimbe stilul de inchinare, sa se treaca de la imnuri la muzica lumeasca adusa de el si de altii din occident.

„Şi pocăiţii sunt ostili celor care le prezintă evanghelia.  De fapt, ei pot fi chiar mai refractari ca şi ortodocşii, din pricina legalismului” (Prochau 2001), a spus un străin care a lucrat cu evanghelia în România. În unele cazuri, este adevărat. Eu, însumi, cunosc mulţi necredincioşi care nu vor să aibă nimic de-a face cu bisericile evanghelice deoarece ei le percep ca ghetto-uri spirituale care impun celor care le aparţin un jug împovărător. Mentalitatea de ghetto-ul este prezentată ca „separare biblică” şi justificat cu pasaje scripturale cum ar fi  2 Cor.6:17 şi 1 Ioan 2:15.  

 Deşi sunt de acord că „prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu” (Iacov 4:4), sunt alarmat de reacţia negativă a societăţii faţă de biserica evanghelică, şi asta nu din pricina lui Hristos, ci a regulilor ei legaliste. (p. 12)

Comentariul meu: Barbosu da trei referinte Biblice in paragrafele de mai sus, care de fapt il dovedesc gresit pe el. Iata cum el jigneste comunitatea sfintilor acuzandu-i de “mentalitate de ghettou”. De fapt, el se ridica impotriva Cuvantului scris a lui Dumnezeu.

Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. (2 Cor 6:17)

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. (1 Ioan 2:15)

Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. (Iacov 4:4)

Barbosu foloseste o interpretare a textului eronata in timp ce acuza pe multi pastori romani ca au o hermeneutica/interpretare inexistenta

Acest anume tip de legalism are tendinţa de a schimba perspectiva de raportare a bisericii de  la convertirea cristologică înspre o convertire culturală/eclesială; de la un Legământ cu Domnul şi Mântuitorul nostru în baza harului (mântuirea prin har), înspre un legământ impus prin lege faţă de un cod nescris eclesial/bisericesc; de la predicarea Evangheliei mântuitoare la predicarea unui set de reguli necesare în vederea mântuirii. Căutătorul, în speţă creştinul, ajunge să creadă că, teoretic, mântuirea sa este „prin har, prin credinţă”, dar, practic, că a fost obţinută în urma faptelor sale de supunere faţă de codul strict etic şi religios, centrat pe aspecte care ţin de exterior, cod pe care biserica îl învaţă, şi  uneori chiar îl impune. De aici derivă pericolul, datorită implicaţiilor sale soteriologice extrem de serioase. (p. 2)

Comentariul meu: Teza lui Barbosu este ca, indirect, multe biserici evanghelice din Romania predica mantuirea prin fapte. El pune cuvinte in gura pastorilor si predicatorilor si creaza un scenariu fals ca sa poata sa isi sustina activitatea de “reforma” a evanghelicilor romani.

Barbosu, ca sa isi sustina teza enuntata mai sus ca evanghelcii din Romania predica mantuirea prin fapte, recurge la o interpretare eronata a doua texte din Scriptura. La pagina 10 din eseul lui, el incearca sa suprapuna doctrina expusa de Pavel in epistola catre Galateni, peste realitatea diferita a bisericilor din Romania. Celor din Galatia l-i se spunea de catre iudaizanti, ca adevaratii crestini, trebuie sa fie taiati imprejur si sa tina legea, asa cum faceau cei de la Ierusalim. Situatia din Romania e cu totul diferita. Nu se cere evanghelicilor sa se taie imprejur sau sa tina legea lui Moise, ci sa traiasca o viata sfanta intru-n mod practic pe care Barbosu o numeste “legalism”. Explicatia lui Barbosu din Galateni este o incalceala intreaga, cu o hermeneutica eronata si aplicatii gresite.

Bisericile din Romania in marea majoritate au explicat membrilor lor ca o mantuire autentica este reflectata de felul de viata, dragostea fata de Cuvant si de frati, si felul de imbracaminte. Lui Barbosu ii este oroare de fapte practice vazute in exterior, dar iata ce spune Domnul Cristos si apostolii: Nu orişicine-Mi zice: ,Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 7:21)  Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit. (1 Ioan 3:7)  Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele…. După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă. (Iacov 2:18,26)

Un alt pasaji in care hermeneutica lui Barbosu este si mai grava, este acesta:

Şi totuşi este şocant când asemenea cuvinte sunt folosite pentru a descrie înţelesul convertirii, pe care cei necredincioşi o înţeleg ca o decizie voită de a te alătura unui grup ce ţine de o sectă caracterizată de reguli şi reglementări, şi nu de Hristos! Pavel i-a condamnat pe evreii legalişti ai timpului său, afirmând: „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri” (Rom. 2:24). (p. 12)

Comentariul meu: Reguli si reglementari au nu numai evanghelicii pe care Barbosu ii numeste “secta” ci si Metanoia are regulile ei foarte precise. Abordarea lui este simplista si acuzatile care le aduce se aplica in mare masura si bisericilor Metanoia.

In ce priveste versetul din Romani 2:24 ca suport la idea din paragraful de deasupra, marturisesc ca asemenea interpretare/hermeneutica falsa n-am intalnit pana acum. Iata contextul mai larg de la Romani 2:24.

Tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: ,,Să nu furi,“ furi? Tu care zici: ,,Să nu preacurveşti,“ preacurveşti? Tu, căruia ţi -e scîrbă de idoli, le jăfuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci ,,din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri“, după cum este scris. (Romani 2:21-24)

Neamurile huleau numele lui Dumnezeu nu pentru ca evreii aveau reguli de etica, ci pentru ca propavaduiau una si traiau alta.

La momentul cand Barbosu a scris acest eseu, avea deja un masterat in teologie de la Dallas Theological Seminary. Nu putem blama scoala aceasta. Raspunsul il avem la urmatorul punct.

Barbosu s-a maturizat intru-n mediu evanghelic compromis

Aici la acest punct ii acord lui Cristian Barbosu o multime de circumstante atenuante. A venit in America si a facut scoala la Moody Bible Institute si trebuie sa recunoastem ca este o scoala mare si impresioneaza prin traditia ei. Totusi institutul Moody, la vremea cand Barbosu a inceput scoala, era deja afectat de muzica rock si un crestinism lumesc. Mai departe nici studiile la Dallas Theological Seminary nu i-au oferit lui Barbosu o perspectiva diferita, chiar daca academic este una dintre cele mai bune scoli.

Nu numai scoliile pe care le-a facut Barbosu in America nu i-au oferit un exemplu, dar majoritatea bisericilor evanghelice de aici sunt “contemporane”, adica lumesti. Barbosu stia prea putin despre istoria culturii Americane si era prea interesat de succesul in lucrare cu care a fost indoctrinat in aceste scoli. Pe un drum asemanator am trecut si eu, numai ca Dumnezeu m-a trecut prin incercari severe, determinandu-ma sa numai privesc la profesorii de teologie si pastorii din America ca la dumnezei. Am fost martor la declinul unor evanghelici din America cunoscuti la nivel national, si a trebuit sa recunosc etica sanatoasa evanghelica a crestinismului romanesc.

Chiar daca am scris ferm despre Barbosu si lucrarea lui, si chiar daca el m-a acuzat pe nedrept in diferite feluri pe site-ul bisericii Metanoia Arad, vreau sa spun inaintea Domnului si inaintea oamenilor ca nu am nici un resentiment fata de el, si ca ma rog pentru luminarea lui. Peste cateva zile am sa public raspunsul lui Barbosu la prima mea postare despre Metanoia, dar am sa am cateva comentarii de facut.