Ce incearca E. Contac sa ascunda in mod disperat?

 

Sminteala numita “demers academic” 

Sub pretextul obiectivitatii si formarii academice, liberalii infiltrati in institutele de invatamant crestine deraiaza spiritual pe studentii la teologie. Nu este nici o garantie ca studentii de la un seminar teologic sau chiar absolventii vor putea face fatza infiltrarilor de erezii numite astazi “demers academic”. Ceea ce se petrece la ITP prin invitarea apostatului Volf, este un atac frontal in domeniul teologic impotriva intregului cult pentecostal cat si a intregii miscari evanghelice din Romania.

Domnul Isus si apostolii nu foloseau “demersuri academice”

Inainte de a explica cum era cu “demersurile academice” pe vremea Domnului Isus, trebuie sa vedem cateva lucruri de baza. Generatia contemporana lui Mesia era dominata de traditii orale si scrise ale batranilor si fariseilor, inclusiv a rabinilor. Iata exemplul lui Nicodim: Isus I -a răspuns: ,,Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri? Adevărat, adevărat îţi spun, că noi vorbim ce ştim, şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră. “(Ioan 3:10-11)

Aceste colectii de traditii astazi se afla integrata intr-o lucrare vasta numita Talmud.

“Talmudul, deci, este forma scrisă a ceea ce, în timpul lui Isus, a fost numit tradițiile bătrânilor, și la care el facea aluzii frecvente.”
— Rabbi Michael L. Rodkinson

Domnul Isus in cea mai mare parte condamna invataturile Talmudului (mai exact scrierile rabinice ce aveau să fie incluse in Talmud) deoarece indepartau pe evrei de la autoritatea Scripturii (Tanakh). De aceea nu vedem nici macar odata cand Domnul Isus sa fi invitat vreun fariseu sau invatator al legii sa tina un “demers academic” ucenicilor. Dimpotriva, acestia veneau peste Mantuitorul si ucenici incercand sa ii infiltreze cu ideile lor dar erau imediat pusi la punct de Domnul Isus. “Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?” (Matei 23:17).

La fel si apostolul Pavel nu facea din biserica sau din grupul ucenicilor lui o platforma pentru “demersul academic” al filozofilor si sofistilor din secolul I. Dimpotriva, Pavel le scrie Corintenilor care erau deschisi spre “demersuri academice”: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept (1 Cor 3:18). 

Trebuie sa ii recunosc lui Contac o calitate predominanta: diversiunea teologica invatata de la “mentorul” Manastireanu

De fapt asta este singura calitate pe care Contac o mai are. Nu se astepta sa fie deconspirat asa de repede iar singurul lucru care mai poate face acum este diversiunea. Contac in mod disperat incearca sa mute atentia evanghelicilor de la faptul ca apostatul Volf are ca agenda unirea Crestinismului cu islamul. Ca atare Contac face urmatoarele lucruri:
Diversiunea nr. 1  Volf prezinta o carte la ITP care nu are legatura cu islamul.
Raspunsul meu: Nu are importanta ce prezinta Volf, scopul conferintei lui Volf este acceptarea acestuia in cercurile teologice romane ca mai tarziu sa isi prezinte ideile lui de baza, unirea Crestinismului cu Islamismul imbracate in subiectul “pacii mondiale”.

Diversiunea nr. 2 “Cercetatorul lingvistic” Contac scrie articole pe blogul lui cu titluri de ziar de provincie cu scopul de a diminua gravitatea faptelor lui si ale lui Constantineanu. Iata un exemplu:
„Crislamul” – o gogoriță gonflată, pentru uzul guguștiucilor
Raspunsul meu: Crislamul nu este o gogorita, este agenda lui Anticrist avansata de apostatul Volf.

Diversiunea nr. 3 Contac spune: “Dar când un teolog de talie internațională, susținut de o pleiadă de personalități evanghelice din toată lumea intră în dialog cu musulmanii, o face nu pentru a crea, cum cred mințile slabe de înger și tari la cerbice, o fuziune între creștinism și islam, ci pentru a încerca să gestioneze simbolic (nu politic!), în spiritul Evangheliei, moștenirea complicată a unui trecut dureros, marcat adesea de intoleranță, de supurații, de venin și de ură, toate manifestate adesea de ambele părți.”
Raspunsul meu: Diversiunea aceasta este cea mai grava. Il consider pe Contac un apostat. El minte cu buna stiinta favorizand Crislamismul. Iata dovezile:

a. …pleiadă de personalități evanghelice din toată lumea, care Contac zice ca il sustin pe Volf nu sunt altii decat apostatii Crestinismului de pe lista Yale pe are a postat-o pastorul Ionescu. Pe lista se afla si D. Manastireanu cu C. Constantiniu. Vezi aici.

b. Cartea de capatai a lui Volf este “Allah, un raspuns crestin” in care el la pagina 199 spune ca cineva poate fi suta la suta crestin si suta la suta musulman. Acesta este Crislam. Volf negociaza intr-un mod nerusinat cauza Crislamului la pagina 200, spunind ca in aceasta religie hibrida unii pot amesteca si in alte proportii crestinismul si islamismul! (Volf nu foloseste termenul “Crislam” dar termenul de “religie hibrida” care in esenta este acelasi lucru).

c. Apostatul Volf are o agenda politica. O spune cu gura lui in “Allah, un raspuns Crestin”: “…the book is primarily about politics” (pagina 14). “…cartea in mod primar este despre politica.” Contac spunea ca agenda lui Volf nu e politica…  Cartea lui Volf il dovedeste pe Contac ca este un mincinos notoriu in teologie, deoarece el cunoaste bine continutul cartii in discutie.

Deci, apostatul Contac incearca cu disperare sa ascunda agenda Crislamista a apostatului Volf, si sa prezinte conferinta cu Volf la ITP ca un demers academic cand in realitate este subminarea teologica a tuturor evanghelicilor romani.

Oare masele de credinciosi pentecostali cat si pastorii lor nu vor dezaproba prin votul lor si prin scrierile lor ce se intampla la ITP? Contac si Constantineanu trebuie dati afara.

Oare restul liderilor evanghelici si pastorilor vor tacea in mod complice in ce priveste asaltul eretic a lui Contac si Constantineanu?

In paragrafele ce urmeaza redau cateva pasaje din recenzia cartii “Allah, un raspuns Crestin” dar sugerez citirea materialului atasat. Este si o versiune in limba engleza.

***

Teza cartii “Allah, un raspuns Crestin” este ca Allah si Dumnezeul Bibliei sunt aceasi persoana. Volf avanseaza aceasta idee, deoarece agenda lui politica ii spune ca pacea lumii atarna de punerea crestinismului si islamismului intr-o noua religie comuna. Aceasta noua religie el nu o numeste dar o descrie si o propune fara rezerve. Alti cercetatori au denumit intentia unirii  crestinismului cu islamul ca fiind Crislam. 

Crislamul este teologia politica a lui Volf. Pe coperta interioara a cartii se afla un mic paragraf care te anunta ca cineva poate fi suta la suta musulman si suta la suta crestin, iar la pagina 199 el spune ca cineva poate fi suta la suta crestin si suta la suta musulman. Acesta este Crislam. Volf negociaza intr-un mod nerusinat cauza Crislamului la pagina 200, spunind ca in  aceasta religie hibrida (acesta este termenul folosit de el) unii pot amesteca si in alte proportii crestinismul si islamismul. Iata cit de adinca este decaderea lui Volf, care cu orice pret  impinge la compromis pe crestini.

Este demn de observat ca , in mod specifc, expresia “Fiul lui Dumnezeu” nu este prezenta nici macar o data in cartea lui Volf!  De ce? Pentru ca el nu a vrut sa supere pe cititorii musulmani. Scriptura este clara, “Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n’are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl”. (1 Ioan 2:23) Mantuirea este prin Fiul lui Dumnezeu.

Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el. Ioan 3:36

La pagina 87 Volf, expert in anologii false, din nou produce una de felul acesta. El argumenteaza ca asa cum evreii si crestinii au in comun Vechiul Testament, tot asa si musulmanii au in comun parti din Coran cu crestinii si evreii. Complet neadevarat! Dovada este ca, musulmanii neaga ca Biblia asa cum avem astazi, este o adevarata revelatie (p.89). Totusi Volf continua neabatut in a forta pe crestini sa devina musulmani explicand ca exista “suficienta similaritate” intre Dumnezul crestin si cel musulman. Jocul lui de cuvinte este negat de precizia Scripturii. El de acum incolo va pedala pe termenul “similaritate” facandu-l pasaportul pentru Crislamism.

Dupa incercari nereusite si erezii la tot pasul pe care Volf le emite in cartea sa, iata la ce grad de apostazie ajunge el la pagina 191: in acceptiunea lui, musulmanii si crestinii avand acelasi Dumnezeu, rezultatul vrut de el este ca islamul si crestinismul sunt doua versiuni ale aceleasi religii. Crislam in toata regula!

Volf nu se opreste la a propune Crislamul fara sa il numeasca. El impinge pe cititor sa devina musulman zicand ca poate participa in postul Ramadanului, poate practica ruganciunea musulmana de cinci ori pe zi, si poate sa il accepte pe Mohamed ca un profet social cum a fost Martin Luther King Jr. Dupa toate aceste practici Volf minte pe cititor ca poate sa ramana suta la suta crestin (p. 199).

Recenzia cartii “Allah un raspuns Crestin” de Miroslav Volf (PDF)

Book Review of “Allah a Christian Response” by Miroslav Volf (PDF)